Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 392/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-- 06.03.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 392
Ședința publică de la 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR:- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.143/CA/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL T, având ca obiect suspendarea executării actului administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea recurentului pârât consilier juridic, iar în reprezentarea intimatei reclamante se prezintă consilier juridic -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin serviciul de registratură al instanței, concluzii scrise din partea recurentei P T,prin care se invocă excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Timiș în soluționarea cauzei în prima instanță.
Reprezentanta recurentei depune la dosar delegație de reprezentare și învederează instanței că a solicitat copie de pe dovada achitării cauțiunii și a primit altceva în schimb, deși a semnat de primire a actului solicitat.
Reprezentantul intimatei reclamante depune la dosar delegație de reprezentare și dovada achitării cauțiunii o prezintă spre vedere în original,o copie conformă cu originalul se depune la dosar și una se comunică reprezentantei recurentei.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului,casarea sentinței recurate și reținerea cauzei spre soluționare în primă instanță la Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea excepției,respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
CURTEA
Deliberând asupra,recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 143/CA din 5 februarie 2008 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosar nr-,s-a admis cererea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, s-a dispus suspendarea executării Deciziei. nr.584 /11.09.2007 privind atragerea răspunderii solidare, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei înregistrată sub nr- la instanța de fond, sub condiția achitării cauțiunii în sumă de 10.000 lei și a fost obligată pârâta T la plata sumei de 1.190 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu consilier juridic, către reclamanta
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat următoarele:
Prin cerere înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- reclamanta L a solicitat în contradictoriu cu pârâta T să se dispună suspendarea executării Deciziei nr.584 /11.09.2007 privind atragerea răspunderii solidare, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ formulată împotriva acestui act și care constituie obiectul dosarului nr- al Tribunalului Timiș.
În motivarea cererii întemeiată în drept potrivit art. 14 raportat la art.15 din Legea nr.554/2004, reclamanta a arătat în esență faptul că îndeplinește cele trei condiții cumulative, inițierea procedurii de anulare a actului administrativ, existența unui caz bine justificat și eminența producerii unei pagube care poate fi astfel prevenită.
Arată că la data de 11.09.2007, pârâta Tae mis Decizia nr.584 /11.09.2007 privind atragerea răspunderii solidare a reclamantei L, în calitate de persoană juridică răspunzătoare pentru persoana juridică debitoare R & M INTERNAȚIONAL T, stabilind în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 24.656.536 lei, cu motivarea că debitorul este declarat insolvabil și sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. 1 Cod procedură fiscală privind răspunderea solidară.
Urgența măsurii solicitate este justificată prin faptul că debitul ar paraliza activitatea economică a societății și relațiile economice în derulare, societatea fiind în imposibilitatea realizării obiectului de activitate.
Reclamanta mai declară că ar fi nedrept să fie obligată să achite cauțiune din moment ce debitoarea R & M INTERNAȚIONAL Tap lătit cauțiune în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA cu obiect cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 227/21.02.2007 și prin Sentința civilă nr.263/17.10.2007 s-a admis cererea și s-a dispus suspendarea executării actului precizat anterior până la pronunțarea instanței asupra fondului cauzei, sub condiția achitării unei cauțiuni în sumă de 208.771 lei.
Menționează, de asemenea, faptul că și LE INTERNAȚIONAL a cerut instanței de judecată suspendarea executării Deciziei de impunere nr.585 /11.09.2007 privind atragerea răspunderii solidare pentru aceeași debitoare R & M INTERNAȚIONAL T, printr-o acțiune ce constituie obiectul dosarului nr-.
În probațiune atașează în copie actul administrativ - fiscal cu privire la care solicită să se dispună suspendarea executării precum și celelalte acte despre care a făcut vorbire în acțiune. Solicită cheltuielile de judecată.
Pârâta Tad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.554/2004 privind cazul bine justificat și paguba iminentă. Arată că nu este îndeplinită nici condiția privind plata cauțiunii de până la 20 % din cuantumul sumei contestate.
Examinând cererea formulată de reclamanta privind suspendarea executării Deciziei nr.584 /11.09.2007 privind atragerea răspunderii solidare emisă de pârâta T, se constată că este întemeiată, sens în care se va admite, însă raportat la prevederile art. 215 alin.2 din Codul d e procedură fiscală numai sub condiția achitării de reclamantă a cauțiunii de până la 20% din cuantumul sumei contestate, respectiv să consemneze suma de 10.000 lei.
Se reține că în fapt, la data de 11.09.2007, pârâta Tae mis Decizia nr.584 /11.09.2007 ( filele 34 - 38 dosar ) privind atragerea răspunderii solidare a reclamantei L, în calitate de persoană juridică răspunzătoare pentru persoana juridică debitoare R & M INTERNAȚIONAL T, stabilind în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 24.656.536 lei, cu motivarea că debitorul este declarat insolvabil și sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. 1 Cod procedură fiscală privind răspunderea solidară.
Debitoarea R & M INTERNAȚIONAL Tas olicitat în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 227/21.02.2007 ( cu referire la același debit în sumă de 24.656.536 lei care a constituit și izvorul deciziei nr.584 /11.09.2007 privind atragerea răspunderii solidare a cărei suspendare a executării constituie obiectul prezentului dosar) și prin Sentința civilă nr.263/17.10.2007 s-a admis cererea și s-a dispus suspendarea executării actului precizat anterior până la pronunțarea instanței asupra fondului cauzei, sub condiția achitării unei cauțiuni în sumă de 208.771 lei. Debitoarea R & M INTERNAȚIONAL Tap lătit cauțiunea în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, astfel cum a fost stabilită de instanță.
LE INTERNAȚIONAL a cerut instanței de judecată suspendarea executării Deciziei de impunere nr.585 /11.09.2007 privind atragerea răspunderii solidare pentru debitorul R & M INTERNAȚIONAL T printr-o acțiune ce constituie obiectul dosarului nr-.
Prin copia acțiunii în contencios administrativ înregistrată cu nr- la data de 16.11.2007, și a citației primite, aflate la filele10 -16 dosar, reclamanta a făcut dovada atacării în contencios administrativ în instanță a actului administrativ - fiscal cu privire la care solicită să se dispună suspendarea executării.
Din moment ce s-a dispus prin hotărâre judecătorească pronunțată de către Curtea de APEL TIMIȘOARA suspendarea executării actului administrativ fiscal - decizie de impunere emisă pe seama debitorului R & M INTERNAȚIONAL T, cu atât mai mult apare ca justificată suspendarea executării deciziei emise în atragerea răspunderii solidare a reclamantei societatea
Față de prevederile art. 14 alin.1 raportat la art. 15 din Legea nr.554/2004 se constată probate condițiile stabilite prin temeiul legal: " Art. 14Suspendarea executării actului
(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente,după sesizarea, în condițiileart. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.
Art. 15Solicitarea suspendării prin acțiunea principală
(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute laart. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă șiirevocabilă a cauzei.Cererea de suspendare se poate formulaodată cu acțiunea principală sauprintr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
(2) Dispozițiileart. 14alin. (2) - (7) se aplică în mod corespunzător."
Raportat tocmai la textele legale precizate supra, instanța de față va dispune luarea măsurii solicitate de reclamantă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei înregistrată sub nr- la Tribunalul Timiș.
Urgența măsurii solicitate este justificată prin faptul că debitul ar paraliza activitatea economică a societății și relațiile economice ale acesteia aflate în derulare, s-ar putea produce concedierea angajaților.
Pentru toate cele precizate supra se va admite cererea reclamantei sub condiția achitării cauțiunii în sumă de 10.000 lei.
Potrivit prevederilor: Art. 215 din Codul d e procedură fiscală - " Suspendarea executării actului administrativ fiscal
(1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiulLegii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
Raportat la temeiul legal precizat supra rezultă posibilitatea legală pentru instanța de judecată să stabilească cuantumul cauțiunii ca fiind maxim de 20% din cuantumul sumei contestate, iar sub acest maxim este la latitudinea instanței ca de la caz la caz să aprecieze întrucât norma nu este imperativă decât cu privire la obligativitatea achitării cauțiunii, văzând conținutul precizării "cauțiune de până la".
Sens în care, luând în considerare starea de fapt expusă supra în considerentele de față, se consideră ca fiind oportună și suficientă suma de 10.000 lei cu acest titlu.
Față de prevederile art. 274 cod procedură civilă pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.190 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu consilier juridic, conform chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta T, și a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării Deciziei nr.584 din 11 septembrie 2007 emisă de
În motivarea recursului se arată că reclamanta nu a achitat cauțiunea, condiție esențială și anterioară admiterii cererii de suspendare a executării formulată de reclamantă, iar apoi, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, la data de 26 martie 2008 (filele 14-18 dosar) și susținute oral în fața instanței de judecată, recurenta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș în soluționarea cauzei în primă instanță, având în vedere că, cererea dedusă judecății are o valoare mai mare de 500.000 lei, iar competența materială privind soluționarea acesteia aparține Curții de APEL TIMIȘOARA ca instanță de fond.
Examinând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, invocată de pârâta recurentă T, instanța constată că este întemeiată și o va admite având în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 10 ianuarie 2008, reclamanta " " T, a chemat în judecată pe pârâta T și a solicitat suspendarea executării actului administrativ de dispoziție identificat sub forma Deciziei nr.584 din 11 septembrie 2007, privind atragerea răspunderii solidare, în temeiul prevederilor art.14 raportat la art.15 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ.
În motivarea acțiunii se arată că prin Decizia nr.584 din 11 septembrie 2007, emisă de pârâta T, societatea reclamantă, în calitate de persoană juridică răspunzătoare, a fost obligată la plata unor drepturi fiscale în sumă totală de 24.656.536 lei pentru persoana juridică debitoare " INTERNAȚIONAL"
Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează instanță competentă să soluționeze cauzele în materia contenciosului administrativ, prevede că: "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ - fiscale, iar cele care privesc actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel".
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța constată că potrivit art.158 coroborat cu art.137 din Codul d e procedură civilă, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș este întemeiată și o va admite, urmând să constate competența Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal să judece cauza în fond, întrucât obiectul cauzei privește taxe și impozite în sumă de 24.656.536 lei, mai mare de 500.000 lei.
Pentru aceste considerente, instanța urmează ca în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.312 pct.6 raportat la art.304 pct.3 din Codul d e procedură civilă să admită recursul pârâtei, casează sentința și reține cauza spre competentă soluționare, în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DGFP T, împotriva sentinței civile nr.143 din 5.II.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș,în dosar nr-.
Casează sentința și reține cauza spre competentă soluționare, în prima instanță.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
rima instanță - Tribunalul Timiș - judecător,.
Red.CM-24.04.2008Tehnored LM-07.05.2008- 2 expl.
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
