Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 401/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
DECIZIA nr. 401/2009 - R
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana
JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă - - cu sediu ales în O,-,. 13, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNCIPIULUI cu sediul în O, nr. 1-2, județul B, și INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI - O, nr. 1-2, județul B, împotriva Sentinței nr. 278/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiectsuspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentei reclamante - - avocat în baza împuternicirii FN depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu 5 lei taxă de timbru - chitanța nr. - / 01.07.2009 - plus 0,15 lei timbru judiciar, după care:
Reprezentantul recurentei reclamante - - depune la dosar un înscris cuprinzând excepția de nelegalitate pe care a invocat-o în fața Tribunalului Bihor. Declară că nu are alte cereri prealabile de formulat. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului în contencios administrativ din prezenta cauză, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 278/CA/2009 Tribunalul Bihora respins ca nefondată cererea de suspendare a actului administrativ formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului O și Instituția Primarului Municipiului Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Obiectul dedus judecății îl reprezintă suspendarea executării deciziei de impunere nr. 186.339/17.10.2008 astfel cum a fost menținută prin dispoziția emisă de pârâtă la data de 02.12.2008, prin care s-a dispus stabilirea în sarcina reclamantei a unor obligații fiscale suplimentare în sumă de 87.611 lei cu titlu de impozit pe clădiri datorat suplimentar, suma de 43.787 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente. Totodată, s-a stabilit o diferență rezultată în urma regularizării taxei pentru eliberarea autorizației de construire în cuantum de 5.126,57 lei și majorări de întârziere aferente în cuantum de 169,17 lei.
Fără a cerceta în fond, sub toate aspectele, legalitatea și temeinicia actului administrativ atacat, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile imperativ cerute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ atacat. Astfel, în conformitate cu disp. art. 14 din 554/2004, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Cele două sintagme sunt clarificate prin disp.art.2 lit."s" și "t" din 554/2004. Prin urmare, în accepțiunea acestui text de lege, prin caz bine justificat se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciu material viitor și previzibil.
aceste texte de lege în speța de față, prima instanță a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile imperios cerute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ atacat. Astfel, din examinarea deciziei de impunere atacată și a raportului de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii deciziei și a celorlalte înscrisuri aflate la dosar, prima instanță a constatat că susținerile de nelegalitate a actelor administrativ fiscale atacate nu au nici un suport probator raportat la stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare prin prisma actelor normative incidente în materie.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție cerută de lege pentru suspendarea actului administrativ, respectiv paguba iminentă, constând într-un prejudiciu material viitor și previzibil, din ansamblul probator aflat la dosar, prima instanță a constatat că prin nesuspendarea executării actului administrativ atacat nu se cauzează în sarcina reclamantei această pagubă, ținând cont și de faptul că pârâta nu a procedat la începerea executării silite prin emiterea titlului executoriu și a somației, așa cum se prevede în dispozițiile codului d e procedură fiscală.
Față de aceste considerente și ținând cont de faptul că actul administrativ fiscal se bucură de o prezumție relativă de legalitate și văzând că măsura suspendării actului administrativ reprezintă o măsură excepțională, prima instanță, văzând în drept și dispozițiile art. 14 din Legea nr.554/2004, a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta - - solicitând admiterea lui, modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ.
În motivarea recursului, se arată că cele două condiții prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite.
Astfel, există o îndoială puternică asupra legalității și temeiniciei actului administrativ atacat, acesta fiind motivat în drept în baza unor hotărâri de consiliu nelegale sub două aspecte: stabilirea unor cote ale impozitelor pe clădiri peste plafonul maximal prevăzut de codul fiscal în vigoare la data emiterii lor și depășirea termenului de 45 de zile în care Consiliile locale ar fi avut obligația imperativă de adoptare a hotărârilor pentru stabilirea cotelor de impozitare pentru clădiri.
Cât privește condiția existenței unui pericol iminent, pentru societatea recurentă aflată la început de activitate debitele fiscale stabilite greșit reprezintă o sarcină împovărătoare, de natură a-i perturba grav activitatea, întrucât are datorii la bănci de peste un milion de euro. Împrejurarea că pârâta nu a început executarea silită nu constituie un motiv de respingere a cererii de suspendare, având în vedere că termenele fixate pentru judecarea cererilor de suspendare a efectelor actelor administrative sunt termen lungi, care nu i-ar fi permis să introducă acțiunea de suspendare abia după primirea somației, și asta pentru simplul motiv că executarea silită ar fi fost finalizată cu mult înainte de primul termen care ar fi fost fixat în cauză.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în temeiul art. 15 alin. 1 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: 1)un caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu (art. 2 lit. t); 2)prevenirea unei pagube iminente, a unui prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidență, sau a unei perturbări previzibile grave a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public (art. 2 lit. ș).
Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv și imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui "caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei".
instituția suspendării executării actului administrativ, prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a dorit să-l apere pe cel ce se consideră vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim, împotriva unei pagube care cu greu ar putea fi acoperită, chiar și în condițiile în care actul administrativ ar fi anulat.
Motivele de nelegalitate a actului administrativ atacat, invocate de reclamantă, nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității acestuia, aceste aspecte putând face obiectul analizei în cadrul soluționării pe fond a acțiunii în anularea deciziei de impunere nr. -/17.10.2008, și nu în contextul unei cereri de suspendare a executării acesteia, criticându-se mai mult hotărârile de consiliu local în temeiul cărora a fost emisă decizia de impunere.
Împrejurarea că recurenta a înțeles să invoce excepția de nelegalitate cu privire la aceste hotărâri, nu este de natură a duce la concluzia că s-a făcut dovada existenței cazului bine justificat.
În ceea ce privește paguba iminentă, instanța constată că nici această condiție nu este îndeplinită.
Susținerea potrivit căreia prin plata sumelor stabilite prin decizia de impunere s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, constând în indisponibilizarea respectivei sume de bani, nu este suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube care ar trebui să constea într-o consecință a executării, iar nu în însăși executarea actului administrativ atacat.
Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative, astfel cum aceasta este reglementată de Legea nr. 554/2004.
Cuantumul însemnat al sumei asupra căreia poartă actul administrativ în privința căruia se solicită suspendarea executării, nu constituie prin el însuși un argument suficient pentru a se putea dispune această măsură, chiar în condițiile în care recurenta are credite bancare.
Față de cele arătate, în baza art. 312 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - - O împotriva sentinței nr. 278/CA din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
/10.07.2009
Judecător fond
2 ex/10.07.2009
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
