Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 411/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 411/CA
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Nicolae Stanciu
Grefier ---
Pe rol judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-reclamantă- R SRL- cu sediul în C,-, jud.C și sediul procesual ales la Punctul de lucru situat în C,-, Anexa 1,.2, jud. -REPREZENTANT VE -TURCIA- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C,-, jud.C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C, str.-.-, nr.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.611/4.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19.20.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în temeiul art.156 al.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 21.10.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Cu privire la recursul declarat, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta - R SRL în calitate de reprezentant fiscal al societății Medikal Ve - Turcia a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice-Administrația Finanțelor Publice- C pentru suspendarea executării deciziei de impunere nr.32/22.01.2009 și a raportului fiscal din 22.01.2009.
În fapt prin raportul de inspecție fiscală din 22.01.2009 s-a emis decizia de impunere nr.32/2009 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de rambursare a sumei de 376.948 lei reprezentând TVA și majorări.
La 17.02.2009 a formulat contestație împotriva raportului fiscal și a deciziei de impunere care a fost respinsă prin decizia nr.33/2009.
A investit instanța de judecată cu cererea de anulare a deciziei nr.33/2009.
În drept invocă art.15 din Legea nr.554/2004 considerând că sunt îndeplinite condițiile, respectiv:
- există pe rol o acțiune - în contencios administrativ - de desființare
deciziei nr.33/2009;
- suma de 332.488 lei reprezentând TVA aferent importului de bunuri
fost achitată la bugetul statului de MIRA prin decont special 301 în luna mai 2008, astfel că există riscul executării societății cu o sumă plătită deja la bugetul de stat;
- același organ a emis decizia de rambursare TVA nr.7753/2008 și ca
atare este inadmisibil ca la aproximativ 6 luni de la emiterea ei, în urma unui control să se stabilească obligația de plată a aceleiași sume în sarcina reprezentantului fiscal și nu a societății.
În cauză s-a admis proba cu înscrisuri, respectiv decizia de impunere, raportul de inspecție fiscală și documentația aferentă acestor înscrisuri.
Reclamanta a făcut dovada achitării cauțiunii stabilită de instanță conform art.215 Cod procedură fiscală.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.611/4.06.2009, Tribunalul Constanțaa respins acțiunea formulată de reclamanta - R SRL, reprezentant fiscal al Medikal Ve - Turcia, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Administrația Finanțelor Publice Constanta și Direcția Generală a Finanțelor Publice C, ca nefondată.
S-a reținut că în urma formulării unei cereri de rambursare s-a emis decizia de rambursare nr.7753/2008 pentru suma de 332.488 lei.
Ulterior, s-a procedat la verificarea cu control ulterior a acestei cereri de rambursare în urma căreia s-a emis raportul de inspecție fiscală din 22.01.2009 și decizia de impunere a cărei suspendare se solicită prin prezenta acțiune.
S-a constatat că bunurile care au făcut obiectul importurilor efectuate au fost livrate ulterior la MIRA, facturile fiind întocmite fără TVA.
Organul de inspecție a apreciat că livrările de bunuri au fost efectuate în România, deși prin declarația anexată la cererea de rambursare, reprezentantul fiscal a declarat că nu au fost efectuate livrări de bunuri ce au avut loc în România.
Astfel, reprezentantul fiscal avea obligația de a emite facturi cu aplicarea cotei de 19%.
Pentru plata sumei de 330.656 lei și recunoscută la rambursare s-au calculat majorări de întârziere și s-a emis decizia de impunere din 22.01.2009.
Potrivit art.14-15 din Legea nr.554/2004 și art.215 Cod proc. fiscală, reclamanta trebuia să facă dovada existenței unui caz bine justificat, suspendarea să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, existența unei cereri adresată instanței pentru anularea actelor administrative și dovada plății cauțiunii în cuantumul stabilit de instanță.
Cazul bune justificat este definit de art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004 ca fiind o impunere legală, de starea de fapt și drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
. serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să poată fi decelată cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi depuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
Or, în speță, motivele invocate ale reclamantei nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ.
În ceea ce privește paguba iminentă, argumentele invocate de reclamantă sunt nefondate pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată prin probe concludente.
Reclamanta nu a administrat probe în acest sens și nu a indicat în cerere în ce ar consta paguba iminentă.
Simplu fapt că executarea sumei din decizia de impunere poate începe, nu reprezintă un motiv de admitere a cererii de suspendare a executării actului administrativ întrucât există posibilitatea reparării ulterioare a prejudiciului, prin anularea actelor administrativ fiscale și restituirea sumelor încasate.
Aceeași consecință o are și faptul că MIRA ar fi achitat suma de 332.488 lei către bugetul statului.
Reclamanta nu a dovedit cu înscrisuri că a formulat o cerere de anulare a actelor administrativ fiscale la instanța de contencios administrativ.
Impotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat recurs reclamanta - R SRL, solicitând, în conf.cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, admiterea acestuia, modificarea ei în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Se arată că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
In cauză, exigențele prevăzute de textele evocate sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel, s-a făcut dovada existenței pe rolul instanței de contencios administrativ a acțiunii de fond având ca obiect desființarea deciziei nr.33/30.03.2009, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice, anularea actului administrativ fiscal - decizia de impunere nr.32/22.01.2009 și raportului de inspecție fiscală din 22.01.2009, cât și anularea obligației de plată a sumei de 376.948 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere.
La dosar s-a depus cauțiunea de 10% din suma în litigiu, prin recipisa CEC la dispoziția instanței.
Cazul bine justificat rezultă din împrejurarea că același organ fiscal a emis decizia de rambursare a TVA nr.7753/28.02.2008, pentru suma în litigiu de 332.488 lei către Medikal Ve - Turcia.
Prevenirea pagubei iminente rezultă din faptul că suma sus-memționată a fost achitată la bugetul statului de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin decont special în luna mai 2008k, astfel că există riscul executării recurentei cu o sumă plătită deja la bugetul de stat.
Recurenta a depus la dosar și note de concluzii scrise.
Intimata Caf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de către Tribunalul Constanța.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.14 al.1 din Legea nr.554/2004, " În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiileart. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
De asemenea, conform art.15 al.1 din același act normative, Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute laart. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.
Rezultă, așadar, că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite cumulativ alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Cele două condiții denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei".
In cauza de față, titularul cererii de suspendare nu a arătat în mod efectiv în ce ar consta prejudiciul pe care l-ar suferi debitorul ca urmare a executării, iar pe de altă parte, nu a arătat în ce mod continuarea executării ar prejudicia-
Posibilitatea ca până la soluționarea contestației suma să fie pusă în executare, nu poate constitui un motiv suficient bine justificat pentru acordarea suspendării, deoarece există posibilitatea restituirii acestor sume.
Față de cele expuse, rezultă că, în urma analizării celor două texte de lege, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu se impune luarea măsurii suspendării provizorii până la soluționarea contestației.
Așa fiind, în conf.cu art.312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-reclamantă- R SRL- cu sediul în C,-, jud.C și sediul procesual ales la Punctul de lucru situat în C,-, Anexa 1,.2, jud. -REPREZENTANT VE -TURCIA- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C,-, jud.C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C, str.-.-, nr.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.611/4.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
2ex./23.12.2009.
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore, Nicolae Stanciu
