Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 414/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--23.10.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.414
Ședința publică din 26.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței pârâtul a depus întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei și arată că a îndeplinit procedura prealabilă, depunând în acest sens copie a confirmării de primire.
Față de excepția lipsei de obiect invocată de pârât, instanța acordă cuvântul părții pentru a-și exprima punctul de vedere.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea acestei excepții ca neîntemeiată.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și pentru concluziile scrise pe care le depune alături de practică judiciară, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei conform chitanței pe care de asemenea o depune la dosar.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 23.10.2009, sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 2025 din 09.10.2009 cu privire la acordarea unui termen de preaviz reclamantului director coordonator adjunct în cadrul Oficiului județean de plăți pentru dezvoltarea rurală și pescuit C - S emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului în contencios administrativ.
În motive se arată că, în fapt, în data de 09.10.2009, a fost emis de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale ordinul nr.2025 cu privire la acordarea unui termen de preaviz reclamantului și, ulterior expirării perioadei de preaviz, eliberarea din funcție a acestuia în calitate de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului județean de plăți pentru dezvoltarea rurală și pescuit C -
Potrivit art. 1 din acest ordin "începând cu data de 12.10.2009 se acordă preaviz de 15 zile lucrătoare domnului, director coordonator adjunct în cadrul Oficiului județean de plăți pentru dezvoltarea rurală și pescuit C - S, iar potrivit art. 2 din același ordin "La expirarea perioadei de preaviz, încetează aplicabilitatea ordinului nr.966/28.05.2009 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și contractul de management nr.11//28.05.2009".
Se arată că în data de 28.05.2009, în baza Legii nr. 53/2003 Codul Muncii, nr.OUG 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, a Ordinului nr.966/28.05.2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și a Deciziei nr.1473/28.05.2009 a Directorului General al Agenției de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală și Pescuit, s-a încheiat Contractul de Management nr.11//28.05.2009 între Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în calitate de angajator și reclamantul, în calitate de angajat, prin care, potrivit art. 3 din contract, "Prezentul contract de management se încheie pe o perioadă de 1 an, pentru exercitarea mandatului de director coordonator al C - ".
Prin Ordinul nr. 966/28.05.2009 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a fost numit în funcția de Director Adjunct în cadrul Oficiului județean de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit C -S ( C - S).
Reclamantul arată că numirea în funcția de director coordonator adjunct al C - S prin ordinul mai sus amintit s-a realizat cu respectarea întocmai a prevederilor art.III alin.(4) coroborat cu art.IV din OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, mai exact în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale ale sale, pe baza proiectului de management pe cale l-a elaborat și a dosarului aferent.
Singurele condiții în care poate înceta contractul de sunt cele prevăzute de art. art. 10 - "încetarea contractului" - din Contractul de management nr. 11//28.05.20091.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, "In cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se referă la îndeplinirea a două condiții necesare pentru ca instanța competentă să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral: cazuri bine justificate și prevenirea unei pagube iminente care, în prezenta speță sunt îndeplinite în totalitate, consideră reclamantul.
În susținerea cazului bine justificat și a iminenței pagubei ce i s-ar putea produce, reclamantul arată următoarele:
Condiția cazului bine justificat este îndeplinită existând o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a Ordinului atacat.
Arată că executarea acestui ordin i-ar crea un prejudiciu deosebit de mare, care ar fi greu de recuperat ulterior, după soluționarea cauzei în contencios administrativ, în momentul în care va avea câștig de cauză. Astfel, ordinul își va produce efectele de la momentul încetării incapacității temporare de muncă, în contextul în care atât reclamantul cât și soția sa ar rămâne ambii fără venit și fără posibilitatea de a rambursa credite bancare contractate, întreaga familie rămânând fără mijloace materiale necesare traiului.
Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în mod constant în practica sa, se reține existența unui caz bine justificat dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Instanța supremă a decis că existența unui caz bine justificat care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia.
, în literatura de specialitate s-a apreciat că instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării va trebui să "pipăie" fondul, pentru a constata dacă într-adevăr respectiva cerere vizează un act administrativ care să fie vădit nelegal, executarea lui practică fiind, deci, de natură să creeze efecte nejustificate cu privire la situația reclamantului.
Reclamantul mai invocă și jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene care este constantă în a statua că, pentru a dispune suspendarea executării unui act emis de Comisie, trebuie avut în vedere principiul proporționalității. în acest sens trebuie avut în vedere riscul asociat fiecărui rezultat posibil.
În speță, reclamantul consideră că trebuie analizat dacă interesul său de a fi amânată executarea actului administrativ unilateral până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ este sau nu mai puternic decât interesul statului român de a se executa ordinul de eliberare din funcție, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale.
Pe de altă parte, prin emiterea Ordinului atacat se produce o pagubă iminentă constând în perturbarea gravă a autorității publice. Astfel, în calitatea pe care a avut-o, a inițiat o serie de proiecte, în considerarea termenului de 1 an pentru care a încheiat contractul de management, în acord cu prevederile acestui contract precum și cu cele ale fișei postului. In momentul în care a fost eliberat din funcție, s-a dispus numirea pe acest post a unei alte persoane pe criterii politice, care a abandonat aceste proiecte.
Astfel, cum a arătat și în plângerea prealabilă în care a solicitat revocarea Ordinului nr. 2025 din 09.10.2009, acest ordin este emis atât cu încălcarea legii cât și a Contractului de management pe care l-a încheiat cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Singurele condiții în care poate înceta contractul sunt cele prevăzute de art. 10 - "încetarea contractului" - din Contractul de management nr. 11//28.05.2009.
Consideră că Ordinul 2025/09.10.2009 este vădit nelegal și netemeinic, neîndeplinind condiția esențială a unei motivări reale și temeinice care să permită controlul legalității actului în procedura contenciosului administrativ și întrucât nu respectă dispozițiile Codului Muncii. Totodată, reclamantul mai arată și faptul că la momentul emiterii ordinului contestat se afla în concediu medical fiind internat în spital, astfel că fiind emis în perioada incapacității temporare de muncă, acest ordin este nul.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, în principal ca fiind lipsită de obiect, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În susținerea excepției lipsei de obiect, pârâtul arată că suspendarea actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta, regula fiind executarea actului administrativ emis, în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente.
O altă condiție prealabilă și intrinsecă a admisibilității acestei cereri este însă existența unui obiect, înțeles ca fiind protecția unui drept sau a unui interes legitim pentru realizarea cărora calea justiției este obligatorie, respectiv pretenția concretă invocată de către reclamant.
Acest obiect trebuie să fie determinat sau determinabil, licit și posibil, în sensul în care să existe un drept sau interes actual a cărui ocrotire să fie necesară pe cale judiciară.
Actele administrative sunt executorii din oficiu și prin ele însele, iar datorită acestui specific, devine necesară suspendarea lor, atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității și sub condiția ca executarea lor să fie de natură provoca o pagubă.
Pe de altă parte, punerea în executare a actului administrativ presupune efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în acesta.
Actele administrative, la fel ca și cele civile, în funcție de modul și durata lor de executare, pot fi clasificate în acte de executare imediată, a căror punere în aplicare se produce într-un singur moment și acte cu executare succesivă, care se pun în aplicare în mod treptat.
Cu alte cuvinte, specificul procedurii de executare al actului este dat de natura prevederilor sale, fiind posibile situații în care executarea este uno ictu sau, dimpotrivă, succesivă.
Art.14 alin.7 din Legea nr.554/2004 fixează limitele și efectele pronunțării unei hotărâri judecătorești, date în aplicarea prevederilor art. 14 alin. 1 din același act normativ, în sensul că suspendarea executării actului are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea suspendării, respectiv se opresc, pentru viitor, orice demersuri de punere în aplicare a dispozițiilor date.
Or, raportat la clasificarea mai sus arătată, numai în ipoteza actelor cu executare succesivă se poate pune problema unei suspendări a executării.
Ordinul contestat trebuie să fie unul cu executare succesivă, în timp, pentru a putea face obiectul cererii de chemare în judecată.
Pârâtul arată că nu acesta este cazul în speță, întrucât Ordinul 2025/09.10.2009 dispune asupra eliberării reclamantului din funcția de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean C
În ceea ce îl privește pe reclamant, actul a fost executat prin eliberarea sa din funcție, din această perspectivă, el fiind epuizat.
Astfel, punerea în executare a actului nu se realizează, în niciun fel, prin reducerea drepturilor cuvenite, ci prin eliberarea din funcție, fără ca acest lucru să fie vizat în mod direct prin actul atacat.
În consecință, întinderea în timp a efectelor colaterale ale unui act administrativ, nu este relevantă pentru a-l clasifica ca fiind cu executare succesivă, importantă fiind doar durata procedurilor de punere a sa în aplicare.
Prin urmare, solicită admiterea excepției lipsei de obiect, întrucât reclamantul urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează, cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja, deci nu cu o suspendare, ipoteză care nu intră sub incidența prevederilor art. 14 din Legea 554/2004.
Pe fond, pârâtul solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii și arată că reclamantul a fost numit prin Ordinul nr.966/28.05.2009 în funcția de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean C S de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în baza Ordonanței de Urgență Guvernului nr.37/2009, iar acesta a exercitat atribuțiile funcției în baza Contractului de management nr.11//28.05.2009.
Contractul de management nr. 11//28.05.2009 încheiat între reclamant și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prevede la art. 9 lit. "h" cauzele de încetare ale contractului, și anume "în situațiile prevăzute expres de lege".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009 a fost abrogată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 și, totodată, declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională. Rezultă așadar că, fiind în prezența unui act administrativ cu caracter normativ abrogat, efectele juridice nu se mai produc.
Conform normelor de tehnică legislativă cuprinse în art. 62 alin. 3 din Legea 24/2000 "Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv".
Drept urmare, cum părțile contractante au stabilit de comun acord că efectele contractului încetează și în cazuri prevăzute expres de lege, și cum cazul prevăzut de lege este dat de dispoziția art. IV alin. (1), (4) și dispoziția art. din OUG nr. 105/2009 având în vedere atât principiul relativității efectelor contractelor, cât și voința părților la momentul încheierii actului, se constată că orice critică este nefondată, faptul consemnării acestei clauze contractuale vizând tocmai evenimentele legislative, ulterioare, ce pot interveni.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. IV alin. (1), (4) si dispozițiilor art. din nr.OUG 105/2009, "Funcțiile publice, funcțiile publice specifice si posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ - teritoriale, precum si al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, precum si adjuncții acestuia, sunt si rămân desființate sau, după caz, se desființează.
Persoanele care urmează să ocupe funcții dintre cele prevăzute la alin. 3 se numesc prin act administrativ al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale, în condițiile art.
Evaluarea cunoștințelor si aptitudinilor manageriale pe baza unor proiecte de management se organizează de ordonatorii principali de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1".
În consecință, arată pârâtul, dat fiind faptul că postul de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean CSa fost desființat în mod legal s-a emis Ordinul nr.2025/09.10.2009 prin care reclamantului i s-a acordat preaviz.
Pârâtul mai arată că reclamantul a solicitat suspendarea efectelor Ordinului nr.2025/09.10.2009 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcție, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond, invocând ca temei de drept dispozițiile art.14 din Legea 554/2004, însă, apreciază pârâtul, în cauză nu sunt întrunite condițiile textului de lege amintit referitoare la producerea unei pagube iminente prin executarea actului administrativ contestat. Postul deținut de reclamant a fost desființat prin ordonanță de urgență și nu din inițiativa angajatorului.
Totodată, susține pârâtul, nu se poate reține și nici dovedi că există o îndoială serioasă privind legalitatea actului atacat și nici nu se probează vreun prejudiciu suferit de reclamant.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția lipsei de obiect a acțiunii reclamantului, excepție invocată de către pârât, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât chiar dacă regula este executarea actului administrativ emis, sunt situații clar definite de către legiuitor prin care se poate dispune suspendarea actului administrativ, atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității, respectiv în condițiile art. 14 alin. 1 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ, doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente.
Pe de altă parte, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil cauza sa, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin ordinul nr. 2025/09.10.2009 emis de pârât și aflat la fila 32 din dosar s-a dispus "începând cu data de 12.10.2009 se acordă preaviz de 15 zile lucrătoare domnului, director coordonator adjunct în cadrul Oficiului județean de plăți pentru dezvoltarea rurală și pescuit C - S, iar potrivit art. 2 din același ordin "La expirarea perioadei de preaviz, încetează aplicabilitatea ordinului nr.966/28.05.2009 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și contractul de management nr.11//28.05.2009".
Împotriva acestui ordin, reclamantul a formulat cerere de revocare, aflată la filele 12-17 din dosar.
Reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art.14 alin. 1 din Legea nr.554/2004.
Conform acestor dispoziții, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Cazul bine justificat este definit de art.2 alin.1 lit. t) din Legea nr.554/2004 ca reprezentând împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Cazul bine justificat care să încalce regula executării din oficiu a actului administrativ impune prezența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, emis în baza legii și pentru executarea acesteia.
Fără îndoială că cercetarea nelegalității actului administrativ este de competența instanței, învestite cu cererea de anulare a acestuia, iar instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare a executării actului administrativ va reține ca îndeplinind condiția cazului bine justificat nu o dovadă de nelegalitate evidentă ci sunt suficiente indiciile de nelegalitate a actului administrativ, respectiv subzistența unui argument juridic aparent valabil de nelegalitate.
Pentru aceasta trebuie ținut cont și de nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, România fiind membră a Consiliului Europei, cu consecința că judecătorul național trebuie să țină seama și de conținutul acestei Recomandări în analiza cererilor de suspendare a executării unor acte administrative.
Astfel, acest act juridic emis la nivel european a considerat că este de dorit a se asigura persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie în condițiile în care executarea imediată și ilegală a actelor administrative contestate poate în anumite circumstanțe să cauzeze persoanelor un prejudiciu ireparabil pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Asemenea măsuri pot fi acordate astfel mai ales când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.
În concret, aparența de nelegalitate a actelor administrative atacate rezidă din mai multe aspecte care nu vor fi cercetate decât sumar de instanța învestită cu soluționarea prezentei cererii, fiind, de competența instanței învestite cu acțiunea în anulare să verifice în concret aceste aspecte.
Fără a atama fondul cauzei se observă că, Ordinul contestat nu îndeplinește condiția esențială a unei motivări reale și temeinice care să permită controlul legalității actului în procedura contenciosului administrativ, fără a se arăta în acesta motivele pentru care încetează aplicabilitatea ordinului nr. 966/28.05.2009 și a contractului de management, încă în vigoare.
Toate aceste aspecte sunt de natură a dovedi existența cazului bine justificat la care se adaugă și dovada producerii unei pagube iminente.
Totodată, reclamantul invocă nelegalități în raport cu actul normativ care a stat la baza adoptării ordinului atacat, nelegalități ce creează suficiente îndoieli în legătura cu legalitatea întocmirii actului atacat.
În speță, această condiție este îndeplinită având în vedere motivele invocate relativ la nelegalitatea actului atacat.
Necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrativ-fiscale este recunoscută și în plan european prin R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei, potrivit căreia instanța, chemată să decidă măsura de protecție provizorie, trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea lui.
Curtea constată că și a doua condiție prevăzută de art.14 alin.1 în vederea discutării cererii de suspendare a executării actului administrativ este îndeplinită.
Astfel, în contextul în care reclamantul a deținut funcția de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit C S, în temeiul unui contract de management pe o perioada de 1 an, a impus o serie de reguli interne în scopul funcționării optime a componentelor compartimentului pe care l-a coordonat. Odată cu eliberarea din funcție a reclamantului, aceste reguli interne, menite să asigure buna funcționare a instituției nu mai sunt respectate, situație care cauzează perturbarea activității Oficiului Județean de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit C
Pe de altă parte, eliberarea din funcție a reclamantului intervenită înainte de expirarea duratei de 1 an pentru care a fost încheiat contractul de management, este de natură a încălca și principiul protecției așteptărilor legitime, în condițiile în care, în considerarea duratei mandatului de 1 an, reclamantul și-a stabilit o strategie de lucru, în acord cu prevederile contractului de management și ale fișei postului.
Față de considerentele arătate, Curtea constată că în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru a interveni suspendarea actului administrativ atacat.
În consecință, apreciind întrunite condițiile prevăzute cumulativ de art.14 din Legea nr.554/2004 alin.1, și văzând și dispozițiile cuprinse la alin.2 și 4 ale aceluiași articol, instanța va admite acțiunea reclamantului, ca fiind întemeiată și va dispune suspendarea executării ORDINULUI NR. 2025 din data de 09.10.2009 emis de către pârât până la pronunțarea instanței de fond.
În baza disp. Art. 274. pr. Civilă pârâtul aflat în culpă procesuală va fi obligat la plata către reclamant a sumei de 1010,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 1000 lei onorariu avocat, 10 lei taxa judiciară de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Suspendă executarea ORDINULUI NR. 2025 din data de 09.10.2009 emis de către pârât până la pronunțarea instanței de fond.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1010,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.11.2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./21.12.2009
Tehnored./21.12.2009
Ex.2
Emis 2 comunicări
. - Reșița,- jud.C
. Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - B,. I nr.24, sector 3
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu
