Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 415/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--23.10.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.415
Ședința publică din 26.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului, și consilier juridic în reprezentarea pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței pârâtul a depus întâmpinare.
Instanța comunică întâmpinarea cu reprezentanta reclamantului care arată că nu solicită termen și depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei și arată că a îndeplinit procedura prealabilă depunând în acest sens copie a confirmării de primire.
Reprezentanta pârâtului depune delegație și solicită instanței să stabilească o cauțiune a cărei dovadă de consemnare să o facă reclamantul.
Instanța respinge această cerere argumentând că în speță nu avem un act fiscala a cărui suspendare se solicită, acțiunea întemeindu-se pe prevederile art.14 din Legea 554/2004, caz în care nu se impune achitarea vreunei cauțiuni.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată și pentru concluziile scrise pe care le depune, alături de practică judiciară, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei conform chitanței pe care de asemenea o depune.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 23.10.2009, sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B, a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 2797 din 05.10.2009 cu privire la eliberarea sa din funcția de director coordonator al Secției Gărzii Financiare a județului C - S până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului în contencios administrativ.
În motive se arată că, în fapt, în data de 06.10.2009, a fost comunicat de către Garda Financiară - Secția Județului C - S, ordinul nr.2797 cu privire la eliberarea sa din funcția de director coordonator al Secției Gărzii Financiare a județului C -.
Potrivit art. 1 din acest ordin "cu data de 06.10.2009 încetează aplicabilitatea prevederilor Ordinului nr.1339/2009 al ministrului finanțelor publice, privind numirea domnului pe o perioadă de un an, în funcția de director coordonator al Gărzii Financiare - Secția județului C -, iar potrivit art.2 "cu aceeași dată, încetează de drept contractul de management înregistrat sub nr.215/2009, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și domnul, în conformitate cu art.10 alin.(1) lit.b) din contractul de management".
Se arată că în data de 25.05.2009, în baza Legii nr. 53/2003 Codul Muncii, nr.OUG 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice și a Ordinului ministrului finanțelor publice nr.715/2009 privind delegarea atribuțiilor ce rezultă din aplicarea prevederilor OUG 37/2009 și a HG nr.527/2009 privind aprobarea modelului cadru al contractului de management, s-a încheiat Contractul de Management nr.215/25.05. 2009 între Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de angajator și reclamantul, în calitate de angajat, prin care, potrivit art. 3 din contract, "prezentul contract de management se încheie pentru exercitarea mandatului de director coordonator al Secției Gărzii Financiare a județului C - ".
Prin Ordinul nr.1339/25.05.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice, a fost numit în funcția de director coordonator al Secției Gărzii Financiare a județului C -.
Reclamantul arată că numirea în funcția de director coordonator al Secției Gărzii Financiare a județului C - prin ordinul mai sus amintit s-a realizat cu respectarea întocmai a prevederilor art.III alin.(4) coroborat cu art.IV din OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, mai exact în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale ale sale, pe baza proiectului de management pe cale l-a elaborat și a dosarului aferent.
Împotriva Ordinului nr.2797/05.10.2009 arată că a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat organului emitent revocarea ordinului.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, "In cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se referă la îndeplinirea a două condiții necesare pentru ca instanța competentă să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral: cazuri bine justificate și prevenirea unei pagube iminente care, în prezenta speță sunt îndeplinite în totalitate, consideră reclamantul.
În susținerea cazului bine justificat și a iminenței pagubei ce i s-ar putea produce, reclamantul arată următoarele:
Condiția cazului bine justificat este îndeplinită existând o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a ordinului atacat.
Arată că executarea acestui ordin i-ar crea un prejudiciu deosebit de mare, care ar fi greu de recuperat ulterior, după soluționarea cauzei în contencios administrativ, în momentul în care va avea câștig de cauză. Astfel, ordinul își va produce efectele începând cu data de 06.10.2009, în contextul în care funcția deținută este singura sursă de venit atât pentru reclamant cât și pentru întreaga sa familie. Menționează că are în întreținere și un copil student, iar rămânând apare imposibilitatea de a rambursa credite bancare contractate, întreaga familie rămânând fără mijloace materiale necesare traiului, fapt ce duce la crearea unei situații financiare, sociale și familiale deosebit de gravă.
Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în mod constant în practica sa, se reține existența unui caz bine justificat dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Instanța supremă a decis că existența unui caz bine justificat care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia.
, în literatura de specialitate s-a apreciat că instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării va trebui să "pipăie" fondul, pentru a constata dacă într-adevăr respectiva cerere vizează un act administrativ care să fie vădit nelegal, executarea lui practică fiind, deci, de natură să creeze efecte nejustificate cu privire la situația reclamantului.
Reclamantul mai invocă și jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene care este constantă în a statua că, pentru a dispune suspendarea executării unui act emis de Comisie, trebuie avut în vedere principiul proporționalității. în acest sens trebuie avut în vedere riscul asociat fiecărui rezultat posibil.
În speță, reclamantul consideră că trebuie analizat dacă interesul său de a fi amânată executarea actului administrativ unilateral până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ este sau nu mai puternic decât interesul statului român de a se executa ordinul de eliberare din funcție, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale.
Pe de altă parte, prin emiterea Ordinului atacat se produce o pagubă iminentă constând în perturbarea gravă a autorității publice. Astfel, în calitatea pe care a avut-o, a inițiat o serie de proiecte, în considerarea termenului de 1 an pentru care a încheiat contractul de management, în acord cu prevederile acestui contract precum și cu cele ale fișei postului. In momentul în care a fost eliberat din funcție, s-a dispus numirea pe acest post a unei alte persoane pe criterii politice, care a abandonat aceste proiecte.
Astfel, cum a arătat și în plângerea prealabilă în care a solicitat revocarea Ordinului nr. 2797 din 05.10.2009, acest ordin este emis atât cu încălcarea legii cât și a Contractului de management pe care l-a încheiat cu Ministerul Finanțelor Publice.
Singurele condiții în care poate înceta contractul sunt cele prevăzute de art. 10 - "încetarea contractului" - din Contractul de management nr. 215/25.05.2009.
Consideră că Ordinul 2797/05.10.2009 este vădit nelegal și netemeinic, neîndeplinind condiția esențială a unei motivări reale și temeinice care să permită controlul legalității actului în procedura contenciosului administrativ și întrucât nu respectă dispozițiile Codului Muncii. Totodată, reclamantul mai arată și faptul că la momentul emiterii ordinului contestat se afla în concediu medical, astfel că fiind emis în perioada incapacității temporare de muncă, acest ordin este nul.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
În apărare se arată că prin cererea formulată, reclamantul cheamă în judecata MFP, solicitând suspendarea Ordinului emis de Ministrul Finanțelor Publice nr.2797/05.10.2009, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului în contencios administrativ.
Prin acest ordin, începând cu data de 06.10.2009, își încetează aplicabilitatea prevederile nr.1339/2009 privind numirea reclamantului pe o perioada de 1 an, în funcția de conducere de director coordonator al GF- Secția județeană C
In ceea ce privește ordinul a cărei suspendare o solicita reclamantul, apreciază că acesta a fost întocmit conform prevederilor legale si în concordanță deplină cu dispozițiile Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr.2669/2009 în baza căruia a fost constituita Comisia de evaluare a activității directorilor coordonatori și directorilor coordonatori adjuncți din cadrul serviciilor publice deconcentrate din cadrul MFP.
Astfel, potrivit Raportului de evaluare al acestei comisii, s-a procedat la evaluarea activității reclamantului, în calitate de director coordonator la Secția CSa Gărzii Financiare, în conformitate cu contractul de management nr.215/25.05.2009 încheiat între reclamant și Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâtul precizează că, evaluarea activității reclamantului s-a realizat pe baza obiectivelor si indicatorilor de performanță cuprinși în contractul de management nr.215/2009 si au fost raportate la informațiile comunicate Agenției Naționale de Administrare Fiscala de către Garda Financiara, Secția CSp rivind realizarea acestora în perioada 01.06.2009 - 31.08.2009.
In urma analizării informațiilor primite de către comisia de evaluare, referitor la activitatea reclamantului, s-a constatat ca activitatea acestuia, desfășurata în perioada 01.06.2009 - 31.08.2009, în calitate de director coordonat-o, a fost necorespunzătoare, pentru considerentele redate în raportul de evaluare, motiv pentru care a fost emis Ordinul nr.2797 din 05.10.2009, act administrativ care până la o eventuală anulare de către instanța judecătorească, se bucură de prezumția de legalitate. Totodată acest ordin a fost emis în baza OUG nr.37/2009.
Mai arată pârâtul că, Agenția Națională de Administrare Fiscală nu a avut cunoștință despre faptul că reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă la data emiterii ordinului. Astfel că, în baza certificatelor medicale transmise, a fost emis Ordinul nr.2866/2009 al ministrului finanțelor publice, prin care se constată suspendarea executării prevederilor Ordinului nr.2797/2009 al ministrului finanțelor publice privind încetarea numirii reclamantului în funcția de conducere de director coordonator în cadrul Gărzii Financiare, Secția C S și, potrivit dispozițiilor Ordinului nr.2866/2009, sus menționat, începând cu data încetării incapacității temporare de muncă, cauzată de boala reclamantului, va înceta suspendarea executării Ordinului nr.2797/2009, acesta urmând să devină aplicabil și implicit să producă efecte juridice.
Pârâtul arată că în conformitate cu dispozițiile legale în materie respectiv art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, suspendarea executării unui act administrativ fiscal poate fi dispusă atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate;
- existenta unui caz bine justificat;
- prevenirea unei pagube iminente.
Față de ceste prevederi, în situația in care reclamantul nu va face dovada achitării cauțiunii stabilite de instanța, potrivit dispozițiilor art. 215 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, solicită respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă.
În măsura în care reclamantul va îndeplini această primă condiție prin depunerea unei cauțiuni în cuantumul prevăzut de lege solicită respingerea cererii având în vedere că, în speța nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute a fi îndeplinite cumulativ de art.14 alin. 1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Pârâtul invocă decizia nr.257/14.03.2006, Curtea Constituțională a reținut faptul că "suspendarea actelor administrative reprezintă, totodată, o situație de excepție, întrucât acestea se bucura de prezumția de legalitate."
Privitor la existența unui caz bine justificat, consideră că reclamantul, deși susține ca există condiții pentru acordarea suspendării executării actului administrativ, nu a făcut dovada ca această prima condiție, prevăzută de lege, este îndeplinită.
În ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente, pârâtul învederează instanței că invocarea unui prejudiciu pur financiar nu este suficientă pentru îndeplinirea acestei condiții și, în al doilea rând, majoritatea actelor administrative unilaterale, potențial, sunt de natură a produce un prejudiciu financiar persoanelor cărora li se adresează dar aceasta nu se poate justifica ca o pagubă iminentă pentru ca altfel ar fi înlăturat caracterul de excepție al instituției suspendării actelor administrative.
Paguba iminentă este definita de art.2 alin.1 lit. s) din Legea nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare, drept prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorității publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anularii actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Mai arată că susținerile reclamantului potrivit cărora emiterea ordinului ar produce o paguba iminentă care constă în perturbarea gravă a autorității publice, întrucât "in calitatea sa a inițiat o serie de proiecte care au fost abandonate de persoana care a fost numita in funcție in locul sau", nu pot fi reținute in soluționarea favorabilă a cererii, întrucât ele sunt nesusținute cu documente din care să rezulte efectiv paguba pe care a suferit-o instituția.
Pârâtul conchide că motivele invocate de reclamant în susținerea cererii de suspendare nu sunt de natură să facă dovada îndeplinirii nici a acestei condiții prevăzută de legea specială.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin ordinul nr. 2797/05.10.2009 emis de pârât și aflat la fila 20 din dosar s-a dispus,începând cu data de 06.10.2009, încetează aplicabilitatea prevederile nr.1339/2009 privind numirea reclamantului pe o perioada de 1 an, în funcția de conducere de director coordonator al GF- Secția județeană C S.
Împotriva acestui ordin, reclamantul a formulat cerere de revocare, aflată la filele 13-19 din dosar.
Reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Conform acestor dispoziții, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poată să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Cazul bine justificat este definit de art.2 alin.1 lit. t) din Legea nr.554/2004 ca reprezentând împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Cazul bine justificat care să încalce regula executării din oficiu a actului administrativ impune prezența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, emis în baza legii și pentru executarea acesteia.
Fără îndoială că cercetarea nelegalității actului administrativ este de competența instanței, învestite cu cererea de anulare a acestuia, iar instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare a executării actului administrativ va reține ca îndeplinind condiția cazului bine justificat nu o dovadă de nelegalitate evidentă ci sunt suficiente indiciile de nelegalitate a actului administrativ, respectiv subzistența unui argument juridic aparent valabil de nelegalitate.
Pentru aceasta trebuie ținut cont și de nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, România fiind membră a Consiliului Europei, cu consecința că judecătorul național trebuie să țină seama și de conținutul acestei Recomandări în analiza cererilor de suspendare a executării unor acte administrative.
Astfel, acest act juridic emis la nivel european a considerat că este de dorit a se asigura persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie în condițiile în care executarea imediată și ilegală a actelor administrative contestate poate în anumite circumstanțe să cauzeze persoanelor un prejudiciu ireparabil pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Asemenea măsuri pot fi acordate astfel mai ales când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.
În concret, aparența de nelegalitate a actelor administrative atacate rezidă din mai multe aspecte care nu vor fi cercetate decât sumar de instanța învestită cu soluționarea prezentei cererii, fiind, de competența instanței învestite cu acțiunea în anulare să verifice în concret aceste aspecte.
Fără a atama fondul cauzei se observă că, Ordinul contestat nu îndeplinește condiția esențială a unei motivări reale și temeinice care să permită controlul legalității actului în procedura contenciosului administrativ, fără a se arăta în acesta motivele pentru care încetează contractul de management.
Toate aceste aspecte sunt de natură a dovedi existența cazului bine justificat la care se adaugă și dovada producerii unei pagube iminente.
Totodată, reclamantul invocă nelegalități în raport cu actul normativ care a stat la baza adoptării ordinului atacat, nelegalități ce creează suficiente îndoieli în legătura cu legalitatea întocmirii actului atacat.
În speță, această condiție este îndeplinită având în vedere motivele invocate relativ la nelegalitatea actului atacat.
Necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrativ-fiscale este recunoscută și în plan european prin R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei, potrivit căreia instanța, chemată să decidă măsura de protecție provizorie, trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea lui.
Curtea constată că și a doua condiție prevăzută de art.14 alin.1 în vederea discutării cererii de suspendare a executării actului administrativ este îndeplinită.
Astfel, în contextul în care reclamantul a deținut funcția de director coordonator al Gărzii Financiare C S, în temeiul unui contract de management pe o perioada de 1 an, a impus o serie de reguli interne în scopul funcționării optime a componentelor compartimentului pe care l-a coordonat. Odată cu eliberarea din funcție a reclamantului, aceste reguli interne, menite să asigure buna funcționare a instituției nu mai sunt respectate, situație care cauzează perturbarea activității Gărzii Financiare C
Pe de altă parte, eliberarea din funcție a reclamantului intervenită înainte de expirarea duratei de 1 an pentru care a fost încheiat contractul de management și fără acordarea vreunui preaviz, este de natură a încălca și principiul protecției așteptărilor legitime, în condițiile în care, în considerarea duratei mandatului de 1 an, reclamantul și-a stabilit o strategie de lucru, în acord cu prevederile contractului de management și ale fișei postului.
Față de considerentele arătate, Curtea constată că în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru a interveni suspendarea actului administrativ atacat.
În consecință, apreciind întrunite condițiile prevăzute cumulativ de art.14 din Legea nr.554/2004 alin.1, și văzând și dispozițiile cuprinse la alin.2 și 4 ale aceluiași articol, instanța va admite acțiunea reclamantului, ca fiind întemeiată și va dispune suspendarea executării ORDINULUI NR. 2797 din data de 05.10.2009 emis de către pârât, până la pronunțarea instanței de fond.
În baza disp. Art. 274. pr. Civilă pârâtul aflat în culpă procesuală va fi obligat la plata către reclamant a sumei de 1010,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 1000 lei onorariu avocat, 10 lei taxa judiciara de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul, in contradictoriu cu paratul Ministerul Finanțelor Publice
Suspendă executarea ORDINULUI NR. 2797 din data de 05.10.2009 emis de către pârât, până la pronunțarea instanței de fond.
Obliga paratul la plata către reclamant a sumei de 1010,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat, taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.11.2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./21.12.2009
Tehnored./21.12.2009
Ex.2
Emis 2 comunicări
. - nr.125 jud.C
. Ministerul Finanțelor Publice - B,-
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu
