Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 436/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 04.11.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.436
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.12.2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTUII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul lipsă avocat, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 09.12.2009 întâmpinare din partea pârâtului, într-un singur exemplar.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei, timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, răspunsul la aceasta și practică judecătorească.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra cererii de suspendare.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea cererii, cu cheltuieli de judecată, depunând și concluzii scrise.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, la 04.11.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE suspendarea executării Ordinului nr.1874 din 07.10.2009 privind desființarea funcției de conducere de director coordonator din cadrul Direcției Silvice C-S ocupată de reclamant, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului în contencios administrativ.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în data de 14.10.2009, conform comunicării fax, a fost comunicat Direcției Silvice C-S ordinul mai sus arătat, potrivit prevederilor căruia, cu data de 07.10.2009, data emiterii ordinului, se desființează funcția ocupată de reclamant din cadrul Direcției Silvice C-
În același ordin se prevede la art.2 că "cu aceeași dată, contractul de management nr.21/DS/29.05.2009 încheiat cu ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale se modifică, calitatea de angajator revenind directorului general al ( Regia Națională a Pădurilor)", iar potrivit art.3 "la data intrării în vigoare a prezentului ordin, își încetează aplicabilitatea ordinul nr.1266/28.05.2009 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale", prin care a fost numit în funcția de director coordonator în cadrul Direcției Silvice C-
Din conținutul art.2 al Ordinului nr.1874/07.10.2009 rezultă, într-o interpretare strictă, că respectivul contract de management urma să se deruleze între Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, în calitate de angajator, și reclamant, intervenind o cesiune de drepturi și obligații între primul angajator - ministerul și cel de-al doilea angajator -, fără acordul sau notificarea reclamantului.
Apreciază că, atâta timp cât contractul de management nr.21/DS/29.05.2009 este în vigoare, nefiind reziliat și nefiind constatată nulitatea acestuia, sau neîncetând în unul din modurile prevăzute la art.9 din contract, orice modificare a prevederilor sale nu poate intervenii decât cu acordul părților semnatare ale contractului.
Astfel, potrivit art.8 din contractul de management nr.21/DS/29.05.2009 "prevederile prezentului contract de management pot fi modificate prin act adițional, cu acordul ambelor părți".
Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că "părțile pot adapta contractul corespunzător reglementărilor legale intervenite ulterior încheierii contractului, care îi sunt aplicabile".
Prin urmare, chiar dacă modificarea contractului este determinată de apariția unor reglementări legale noi, contractul nu poate fi modificat în mod unilateral, ci numai cu acordul părților.
Sub un alt aspect, prin decizia nr.19/12.01.2009 emisă de Directorul General al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, reclamantul a fost numit începând cu data de 14.01.2009 în funcția de director al Direcției Silvice Reșița.
Ca urmare a emiterii acestei decizii, a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr.9289/14.01.2009, contract care prin ordinul nr. 1266/28.05.2009 privind numirea reclamantului în funcția de director coordonator în cadrul Direcției Silvice Caf ost suspendat de drept pe durata executării contractului de management.
Cu toate că prin ordinul contestat a fost desființată funcția ocupată de reclamant, în data de 12.10.2009 a fost emis Ordinul nr.1293 al Directorului General al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, în care, la art.1 se dispune că începând cu data de 07.10.2009, deci data desființării funcției sale, o altă persoană se numește pe funcția de director al Direcției Silvice C-S, funcție pe care a dobândit-o reclamantul prin încheierea contractului individual de muncă, suspendat prin Ordinul nr.1266/28.05.2009. Numirea în funcția de director se face cu delegație, pe perioadă determinată până la organizarea și susținerea concursului pentru ocuparea acestui post.
După cum se poate observa, Ordinul nr.1293/12.10.2009 al Directorului General al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva retroactivează, dispozițiile acestuia producându-și efectele începând cu data de 07.10.2009.
Un alt aspect pe care îl subliniază este acela că în perioada 07.10.2009 - 14.10.2009, adică în perioada cuprinsă între data emiterii ordinului nr.1874/07.10.2009 și data comunicării acestui ordin către Direcția Silvică C, reclamantul și-a îndeplinit atribuțiile funcției, semnând documente în calitate de director coordonator în cadrul Direcției Silvice C, neștiind despre existența ordinului contestat, fiind în concediu.
În data de 28.05.2009, în baza Legii nr.53/2003 Codul Muncii, nr.OUG 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, nr.OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, a art.7 alin.(6) din G nr.8/2009, privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și a Ordinului nr.1266/28.05.2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale s-a încheiat Contractul de Management nr.21/DS/28.05.2009 între Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în calitate de angajator și reclamant, în calitate de angajat, prin care, potrivit art. 3 din contract, "Prezentul contract de management se încheie pe o perioadă de 1 an, pentru exercitarea mandatului de director coordonator al Direcției Silvice C-S".
Prin Ordinul nr.1266/28.05.2009 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a fost numit în funcția de Director în cadrul Direcției silvice C-
Numirea reclamantului în funcția de director coordonator în cadrul Direcției Silvice C-S prin ordinul mai sus amintit s-a realizat cu respectarea întocmai a prevederilor art. III alin.(4) coroborat cu art. IV din nr.OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, mai exact în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale ale reclamantului pe baza proiectului de management pe cale l-a elaborat și a dosarului aferent.
Singurele condiții în care poate înceta contractul sunt cele prevăzute de art. 9 - "Încetarea contractului" - din Contractul de management nr. 21/DS/28.05.2009.
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 se referă la îndeplinirea a două condiții necesare pentru ca instanța competentă să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral: cazuri bine justificate și prevenirea unei pagube iminente care, în prezenta speță, sunt îndeplinite în totalitate.
Cazurile bine justificate sunt definite de Legea nr.554/2004 ca fiind "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ".
În cazul de față, condiția cazului bine justificat este îndeplinită existând o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a Ordinului atacat.
Executarea acestui ordin i-ar crea un prejudiciu deosebit de mare, care ar fi greu de recuperat ulterior, după soluționarea cauzei în contencios administrativ, în momentul în care va avea câștig de cauză. Astfel, ordinul își va produce efectele de la momentul încetării incapacității temporare de muncă a reclamantului, în contextul în care acesta și soția sa ar rămâne ambii fără venit și fără posibilitatea de a rambursa credite bancare contractate.
Bazându-se pe continuitatea funcției ocupate, precum și pe salariul aferent, a contractat împrumuturi bancare în vederea satisfacerii nevoilor reclamantului și ale familiei sale. De aceea, acest fapt îi creează o situație financiară, socială și familială deosebit de gravă.
În acest context, reclamantul și familia sa au rămas fără mijloace materiale de trai și fără posibilitatea rambursării creditelor contractate ca urmare a emiterii ordinului a cărui suspendare se solicită.
pagubei ce i s-ar putea produce prin executarea actului administrativ atacat rezultă în mod direct din caracterul executoriu al acestuia și din obligativitatea conformării față de dispozițiile lui. Date fiind repercursiunile economice incidente, întinderea acestei pagube s-ar cifra la o sumă foarte mare, iar implicațiile financiare și sociale atât pentru reclamant, cât și pentru familia sa sunt chiar incalculabile.
Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în mod constant în practica sa, se reține existența unui caz bine justificat dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Instanța supremă a decis că existența unui caz bine justificat care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia.
Jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene este constantă în a statua că, pentru a dispune suspendarea executării unui act emis de Comisie, trebuie avut în vedere principiul proporționalității. În acest sens trebuie avut în vedere riscul asociat fiecărui rezultat posibil.
În speță, trebuie analizat dacă interesul său de a fi amânată executarea actului administrativ unilateral până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ este sau nu mai puternic decât interesul statului român de a se executa Ordinul de eliberare din funcție, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale.
Pe de altă parte, prin emiterea Ordinului atacat se produce o pagubă iminentă constând în perturbarea gravă a autorității publice. Astfel, în calitatea pe care a avut-o, a inițiat o serie de proiecte, în considerarea termenului de 1 an pentru care a încheiat contractul de management, în acord cu prevederile acestui contract precum și cu cele ale fișei postului. În momentul în care a fost eliberat din funcție, s-a dispus numirea pe acest post a unei alte persoane pe criterii politice, care a abandonat aceste proiecte.
Astfel, cum a arătat și în plângerea prealabilă în care a solicitat revocarea Ordinului nr.1874/07.10.2009, acest ordin este emis atât cu încălcarea legii cât și a Contractului de management pe care l-a încheiat cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Ordinul nr.1874/07.10.2009 este vădit nelegal și netemeinic, neîndeplinind condiția esențială a unei motivări reale și temeinice care să permită controlul legalității actului în procedura contenciosului administrativ.
Funcția reclamantului de director coordonator în cadrul Direcției Silvice C-S nu este prevăzută în Anexa 1 la.OUG nr.105/2009 care cuprinde funcțiile care, potrivit art. IV din același act normativ, rămân desființate sau, după caz, de desființează.
Astfel, în Anexa nr.1 la.OUG nr.105/2009 litera G punctele 1-8 nu sunt prevăzute direcțiile silvice județene, prin urmare, în cazul acestora nu sunt aplicabile dispozițiile art. IV alin.(1) din nr.OUG105/2009.
Ordinul nr.1874/07.10.2009 este nelegal și netemeinic deoarece nu au fost respectate dispozițiile Codului Muncii.
În ceea ce privește regimul juridic ce îi era aplicabil în calitatea sa de director coordonator în cadrul Direcției Silvice C, învederează că potrivit art. III alin.(7) din nr.OUG37/2009, contractul de management încheiat de către reclamant este asimilat de lege contractului individual de muncă.
Analizând Ordinul nr.1874/07.10.2009 prin prisma mențiunilor obligatorii pe care acesta trebuie să le conțină, sub sancțiunea nulității absolute, rezultă în mod evident că acesta a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art.74 din Codul Muncii.
O altă omisiune vizează neindicarea în cuprinsului ordinului a listei tuturor locurilor de muncă vacante, disponibile în cadrul instituției, precum și a termenului în care reclamantul poate opta pentru ocuparea unei alte funcții vacante în temeiul art.74 alin.(1) lit. d) din Codul Muncii.
Potrivit legii, Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale îi revenea obligația pozitivă de a comunica reclamantului lista funcțiilor vacante existente la nivelul instituției, în cadrul procedurii prealabile emiterii ordinului contestat, această obligație înfățișându-se drept o condiție de fond extrinsecă.
De asemenea, ordinul contestat nu îndeplinește cerința prevăzută de art.62 alin.(2) din Codul Muncii.
Absența mențiunii cu privire la termenul în care Ordinul nr. 1874/07.10.2009 poate fi contestat și instanța judecătorească la care acesta se contestă, atrage incidența sancțiunii nulității absolute.
După cum se reține de către practica judiciară, necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrativ-fiscale este recunoscută și în plan european prin R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei, potrivit căreia instanța chemată să decidă măsura de protecție provizorie trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și atunci când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea lui.
Pe de altă parte, eliberarea sa din funcție efectuată în mod intempestiv, înainte de expirarea duratei de 1 an pentru care a fost încheiat contractul de management și fără a i se acorda un preaviz, este de natură a încălca și principiul protecției așteptărilor legitime, în condițiile în care, în considerarea mandatului său de 1 an, și-a stabilit o strategie de lucru, în acord cu prevederile contractului de management și ale fișei postului.
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, în principal ca fiind lipsită de obiect, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată cu privire la excepția lipsei de obiect al acțiunii că suspendarea actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta, regula fiind executarea actului administrativ emis, în condițiile art.4 alin.1 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente.
O altă condiție prealabilă și intrinsecă a admisibilității acestei cereri este însă existența unui obiect, înțeles ca fiind protecția unui drept sau a unui interes legitim pentru realizarea cărora calea justiției este obligatorie, respectiv pretenția concretă invocată de către reclamant.
Acest obiect trebuie să fie determinat sau determinabil, licit și posibil, în sensul în care să existe un drept sau interes actual a cărui ocrotire să fie necesară pe cale judiciară.
Actele administrative sunt executorii din oficiu și prin ele însele, iar datorită acestui specific, devine necesară suspendarea lor, atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității și sub condiția ca executarea lor să fie de natură a provoca o pagubă.
Pe de altă parte, punerea în executare a actului administrativ presupune efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în acesta.
Actele administrative, la fel ca și cele civile, în funcție de modul și durata lor de executare, pot fi clasificate în acte de executare imediată, a căror punere în aplicare se produce intr-un singur moment și acte cu executare succesivă, care se pun în aplicare în mod treptat.
procedurii de executare al actului este dat de natura prevederilor sale, fiind posibile situații în care executarea este uno ictu sau, dimpotrivă, succesivă.
Art.14 alin.7 din Legea nr.554/2004 fixează limitele și efectele pronunțării unei hotărâri judecătorești, date în aplicarea prevederilor art.14 alin.1 din același act normativ, în sensul că suspendarea executării actului are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea suspendării, respectiv se opresc, pentru viitor, orice demersuri de punere în aplicare a dispozițiilor date.
În ceea ce îl privește pe reclamant, actul a fost executat prin eliberarea sa din funcție, din această perspectivă, el fiind epuizat.
În consecință, întinderea în timp a efectelor colaterale ale unui act administrativ, nu este relevantă pentru a-l clasifica ca fiind cu executare succesivă, importantă fiind doar durata procedurilor de punere a sa în aplicare.
Cu privire la fondul cauzei a arătat că reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator în cadrul Direcției Silvice C-S în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.37/2009, iar acesta a exercitat atribuțiile funcției în baza Contractului de management nr.21/DS/29.05.2009.
Contractul de management nr.21/DS/29.05.2009, încheiat între reclamant și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prevede la art. 9 lit. "h" cauzele de încetare ale contractului, și anume "în situațiile prevăzute expres de lege".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009 a fost abrogată de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.105/2009 și, totodată, declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională. Rezultă așadar că, fiind în prezența unui act administrativ cu caracter normativ abrogat, efectele juridice nu se mai produc.
Conform normelor de tehnică legislativă cuprinse în art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 "Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv".
Drept urmare, cum părțile contractante au stabilit de comun acord că efectele contractului încetează și în cazuri prevăzute expres de lege, și cum cazul prevăzut de lege este dat de dispoziția art. IV alin. (1), (4) și dispoziția art. din nr.OUG105/2009 având în vedere atât principiul relativității efectelor contractelor, cât și voința părților la momentul încheierii actului, se constată că orice critică este nefondată, faptul consemnării acestei clauze contractuale vizând tocmai evenimentele legislative, ulterioare, ce pot interveni.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. IV alin. (1), (4) și dispozițiilor art. din nr.OUG105/2009, "Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ - teritoriale, precum și al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1, precum și adjuncții acestuia, sunt și rămân desființate sau, după caz, se desființează.
Persoanele care urmează să ocupe funcții dintre cele prevăzute la alin.3 se numesc prin act administrativ al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1, în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale, în condițiile art.
Evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor manageriale pe baza unor proiecte de management se organizează de ordonatorii principali de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1".
În consecință, dat fiind faptul că postul de director coordonator în cadrul Direcției Silvice C-S a fost desființat, în mod legal s-a emis Ordinul nr.1874/07.10.2009 prin care reclamantului i s-a acordat preaviz.
Conform art.14 din Legea nr.554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile textului de lege menționat, pentru următoarele considerente:
la care se referă art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 sunt pagube concrete provocate de aplicarea actului administrativ.
Paguba iminentă este definită de art.2 alin.1 lit. "ș" din Legea nr.554/2004, drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciu material grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulări actului.
Pentru a se dispune suspendarea executării, care este o măsură de excepție de la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, trebuie dovedită iminența producerii prejudiciului material, iar în cauză nu se face o asemenea dovadă.
Pe de altă parte, nu se dovedește nici cazul bine justificat care, potrivit doctrinei, ar constitui împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului atacat.
Existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudiciat fondul litigiului.
Având în vedere aceste dispoziții legale, precizează că postul de director coordonator la Direcția Silvică C-S deținut de reclamant a fost desființat prin ordonanță de urgență, și nu din inițiativa angajatorului care este Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale.
Împrejurările invocate de reclamant în susținerea cererii de suspendare nu reprezintă un caz bine justificat, în sensul că motivele de nelegalitate privind Ordinul nr.1874/07.10.2009 nu sunt evidente, încât să poată fi apreciate de instanță fără a intra în judecarea fondului.
Legalitatea unui act administrativ se apreciază prin raportare la situația de fapt și de drept existentă la momentul emiterii ori adoptării sale, iar nu în funcție de evenimente ori împrejurări ulterioare și imprevizibile.
Acest ordin întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale, simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată, nefiind în măsură să constituie prin ea însăși un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia, în sensul legii.
Cum, în cadrul soluționării cererii de suspendare nu poate fi antamat fondul cauzei, putându-se efectua numai o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că s-ar ajunge ca legalitatea actului administrativ să fie cercetată de o altă instanță, decât cea investită cu acțiune în anulare, și cum, oricum, reclamantul nu invocă nici un motiv de nelegalitate, urmează a se constata că, și prin prisma acestui considerent, cererea este neîntemeiată.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin conducătorul său, este o instituție care pune în executare și execută în concret legea, fiind ținut de aplicare imediată a acesteia. Cum măsurile dispuse prin nr.OG105/2009 vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, și cum este ținut în aplicare și asigurarea aplicării întocmai a legilor în vigoare, este vădit că orice pretenție îndreptată împotriva acestuia este neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă și legea nr.554/2004.
Referitor la excepția lipsei de obiect a prezentei cauze invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pe considerentul că suspendarea poate fi dispusă numai prin raportare la actele administrative cu executare succesivă care se pun în aplicare în mod treptat iar nu și în privința actelor administrativă de executare imediată cu este prezentul ordin, instanța, ținând cont de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, reține că această excepție este neîntemeiată după cum urmează:
adevărului faptul că actele administrative în funcție de modul și durata de executare, pot fi clasificate în acte de executare imediată a căror punere în aplicare se produce într-un singur moment și acte cu executare succesivă care se pun în aplicare în mod treptat.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate fiind el însuși titlu executoriu iar suspendarea actului administrativ reprezintă o operațiune juridică de întrerupere a efectelor acestuia, ca și situație de excepție de la regula executării din oficiu.
cuprinse la art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ atât în faza procedurii prealabile prevăzute de art.7 din lege cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ fără a se face însă distincția între actele administrative cu executare imediată sau cele cu executare succesivă.
În speță prin Ordinul nr.1874/07.10.2009 emis de pârât s-a dispus desființarea funcției de conducere de director coordonator ocupată de reclamant în cadrul Direcției Silvice C dispunându-se totodată încetarea aplicării ordinului nr.1266/28.05.2009 și modificarea calității angajatorului din contractul de management nr.21/DS/28.05.2009 iar instanța nu poate reține susținerea potrivit căreia acest act administrativ și-a produs efectele fiind unul cu executare imediată întrucât măsurile dispuse prin acesta sunt cu caracter permanent și produc efecte și în prezent prin desființarea funcției respective și prin încetarea ordinului prin care reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator în cadrul Direcției Silvice C-S și ca atare se impune respingerea excepției privind lipsa de obiect a prezentei cauze, măsura solicitată de reclamant urmărind în fapt suspendarea efectelor actului atacat ce sunt vătămătoare pentru reclamant din perspectiva desființării funcției de conducere ocupată de acesta.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța reține următoarele:
Prin Ordinul nr.1874/07.10.2009 emis de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale s-a dispus desființarea funcției de conducere de director coordonator ocupată de reclamant în cadrul Direcției Silvice C dispunându-se totodată încetarea aplicării Ordinului nr.1266/28.05.2009 și modificarea calității angajatorului din contractul de management nr.21/DS/28.05.2009
Împotriva acestui act administrativ reclamantul a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea acestuia conform actelor existente la filele 13 - 19 dosar.
Actul administrativ reprezentat în speță prin ordinul menționat se bucură ca orice act administrativ de prezumția de legalitate, de autenticitate și de veridicitate ce justifică principiul executării din oficiu a acestuia, actul administrativ unilateral reprezentând el însuși un titlu executoriu.
Cu toate acestea, legea permite suspendarea executării actelor administrative conform art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, care arată că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 autorității publice care a emis actul s-au a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că situația de excepție a suspendării executării actului administrativ presupune cu necesitate îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume: existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În privința cazului bine justificat acesta este definit de art.2 alin. 1 lit. t) din Legea nr.554/2004 ca reprezentând împrejurări legate de stare de fapt și de drept ce sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Fără a cerceta în fond legalitatea argumentelor invocate de reclamant privind încălcarea dispozițiilor cuprinse în contractul de management și în Codul Muncii, aspect ce revine exclusiv în competența instanței investite cu soluționarea acțiunii de fond, se observă că prin ordinul a cărei suspendare se solicită s-a procedat la desființarea funcției de conducere ocupată de reclamant în temeiul nr.OUG105/2009 în condițiile în care funcția respectivă a fost înființată conform art. III prin nr.OUG37/2009 și desființată ulterior în baza nr.OUG105/2009 fără însă a fi menționată în anexa 1 la.OUG nr.105/2009 care prevede funcțiile ce urmează a fi desființate.
Cazul bine justificat nu presupune o dovadă de nelegalitate evidentă pentru că aceasta ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, ceea ce nu se poate realiza de către instanța sesizată cu cererea de suspendare ce reprezintă în fapt o măsură provizorie. În fața instanței învestite cu cererea de suspendare a executării actului atacat se poate primi cel mult susținerea existenței unui indiciu de nelegalitate a actului administrativ în speță reprezentat de împrejurările de fapt legate de desființarea funcției de conducere prin raportare la prevederile cuprinse în anexa 1 la.OUG nr.105/2009 precum și de faptul că anterior încheierii contractului de management nr.21/DS/28.05.2009 reclamantul a ocupat funcția publică de director al Direcției Silvice Reșița cu contract de muncă pe durată determinată pe perioada suspendării contractului individual de muncă al titularului postului conform deciziei aflate la fila 22 dosar iar în urma aplicării ordinului atacat se pune inevitabil problema reactivării funcției de director al Direcției Silvice C pe care însă a fost numită o altă persoană decât titularul evidențiat în decizia din 10.01.2009 (fila 22 dosar).
Aceste aspecte se conturează ca reprezentând o îndoială suficientă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul atacat și care este de natură a dovedi astfel îndeplinirea condiției cazului bine justificat.
În acest sens trebuie ținut cont și de nr. (89) 8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, act juridic european care a considerat că este de dorit a se asigura persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie fără a recunoaște totuși eficacitatea necesară acțiunii administrative. S-a reținut de asemenea că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii iar măsurile astfel dispuse sunt de natură a ataca drepturile, libertățile și interesele persoanelor iar executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate poate cauza persoanelor în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Unul din principiile ce rezidă astfel din această este acela că autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, măsurile de protecție provizorie putând fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave și dificil de reparat precum și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ.
În speță, aceste condiții sunt îndeplinite ținând de argumentele invocate de reclamant și de împrejurările generale ale cauzei anterior expuse care evidențiază prezența unei îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ atacat ce a fost emis în baza legii și în vederea executării acesteia iar până la stabilirea legalității actului atacat se impune suspendarea executării acestuia.
Soluția se impune întrucât în speță s-a dovedit și condiția prevenirii unei pagube iminente, definită de art.2 alin.1 lit. ș) din Legea nr.554/2004 ca prejudiciul material, viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice din perspectiva faptului că desființarea funcției de conducere deținută de reclamant fără a se da eficiență contractului individual de muncă al acestuia conform deciziei din 10.01.2009 este de natură a conduce la perturbarea gravă a funcționării instituției reprezentate de Direcția Silvică Reșița a cărei activitate managerială este supusă acestor schimbări.
Astfel, pe lângă un prejudiciu material previzibil pe care reclamantul îl suferă prin eliberarea din funcția publică, executarea imediată a ordinului atacat produce reclamantului și o vătămare ce nu poate fi cuantificată material prin aceea că pârâtul a procedat la numirea în funcția de director a unei alte persoane
iar în eventualitatea admiterii acțiunii privind anularea ordinului atacat s-ar ajunge la situația în care aceeași funcție de director al Direcției Silvice Reșița ar fi ocupată de două persoane în baza unor acte de numire în funcție diferită.
În consecință, instanța apreciază ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 și văzând și dispozițiile art.14 alin.2 și 4 din Legea nr.554/2004 va proceda la admiterea acțiunii reclamantului cu consecința suspendării executării Ordinului nr.1874/07.10.2009 emis de pârât până la pronunțarea instanței de fond.
În baza art.274 și următoarele Cod procedură civilă pârâtul fiind în culpă procesuală va fi obligat la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial achitat prin chitanța nr.23/02.12.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și în consecință:
Dispune suspendarea executării Ordinului nr.1874/07.10.2009 emis de pârât până la pronunțarea instanței de fond.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 1.000 lei.
Executorie.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.12.2009
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/21.12.09
TEHNORED:/21.12.09
4.ex./SM/emis 2 com./
Se comunică:
- reclamant -, -,. 4,.A,.II,.7, jud. C-
- pârât - MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRUII RURALE, - B,-, Sector 3
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker
