Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 4385/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4385
Ședința publică din data de 9 decembrie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare executării adresei nr. 76602/03.07.2009, formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor inadmisibilității și a lipsei de interes, invocate de pârât, prin întâmpinare, și pe fond.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 17 iulie 2009, reclamanții, G, au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, suspendarea actului administrativ nr. 76602/03.07.2009 emis de pârât, prin care acesta a dispus că "începând cu data de 10.07.2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Această modalitate de calcul se va păstra și pentru viitor, plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică urmând să se efectueze conform eșalonării prevăzute de nr.OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar."
În motivarea cererii lor, reclamanții au învederat instanței că au formulat plângere prealabilă împotriva actului a cărui suspendare se solicită, în data de 06.07.2009.
Cele două cerințe de admisibilitate a cererii de suspendare impuse de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, anume cazul bine justificat și paguba iminentă, sunt întrunite.
Astfel, actul emis de pârât este vădit nelegal, arată reclamanții, prin raportare atât la disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, a cărui aplicabilitate în cauză a fost recunoscută prin decizia nr. Nr. 21/2008 a ÎCCJ, cât și la dispozițiile Ordinului nr. 1165/C/09.04.2009 emis de pârât. De asemenea, dispozițiile actului încalcă principiul neretroactivității, întrucât, deși emisă la 3 iulie 2009, dispune și cu privire la drepturile salariale aferente lunii iunie.
Sub aspectul pagubei iminente, aceasta rezultă fără putință de tăgadă din diminuarea drepturilor salariale cuvenite.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 12 octombrie 2009, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR a invocat excepția inadmisibilității cererii, având în vedere că adresa contestată nu constituie un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, ci o măsură stabilită de ordonatorul principal de credite în sarcina celorlalți ordonatori din sistem, materializată sub forma unei adrese, având în vedere noile dispoziții legale cu incidență asupra achitării drepturilor salariale pentru personalul din sistemul justiției și Legea nr. 18/2009 privind bugetul de stat pe anul 2009. Fiind o simplă operațiune de încunoștiințare a ordonatorilor secundari și terțiari de credite, realizată ca urmare a intrării în vigoare a unui nou act normativ, OUG nr. 71/2009, coroborat cu Legea nr. 18/2009 și cu Legea nr. 500/2002, iar nu o manifestare de voință unilaterală a unității emitente, susceptibilă de a da naștere, a modifica sau stinge raporturi juridice prin ea însăși, aceasta adresă nu poate face obiectul unei cereri de anulare sau de suspendare întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004.
Totodată, pârâtul a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea prezentei cereri, având în vedere că efectele adresei au fost deja suspendate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, în data de 9 iulie 2009.
Analizând cererea reclamanților prin prisma actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
1. Analizând mai întâi excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârât în considerarea faptului că actul contestat nu ar avea natura unui act administrativ, Curtea o apreciază ca neîntemeiată, adresa contestată reprezentând un act administrativ în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, efectul produs de aceasta constând în diminuarea drepturile salariale cuvenite reclamanților.
2. În privința excepției lipsei de interes, Curtea o apreciază, de asemenea, ca neîntemeiată.
În condițiile în care suspendarea în cauza invocată de pârât nu s-a pronunțat la solicitarea reclamanților din prezenta cauză, ea nu prezintă nicio relevanță, cât timp măsurile sunt adoptate până la momente diferite, recte soluționarea propriei acțiuni în anulare, cât timp însăși existența lor depinde de voința fiecăruia dintre reclamanți, depinzând de promovarea acțiuni în termenul legal de 60 de zile.
3. Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
4. În ce privește admisibilitatea cererii de suspendare fundamentată pe prevederile art. 14, având în vedere condiția premisă de a fi formulată plângerea prealabilă împotriva actului administrativ contestat, Curtea reține că din actele dosarului reiese că reclamanții au formulat plângere prealabilă, în temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, împotriva actului administrativ a cărui suspendare o solicită, fiind astfel întrunită această cerință premisă ( 112).
5. Cele două concepte, anume paguba iminentă și cazul bine justificat, care se constituie în cerințe de admisibilitate a cererii de suspendare potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, sunt definite de art. 2 alin. 1 lit. s și t din Legea nr. 554/2004, astfel:paguba iminentaeste "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" (în speță fiind invocat ca temei al cererii de suspendare prima teză a acestui text), iarcazuri bine justificate"împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
6. Aspectele invocate de reclamanți în susținerea condiții cazului bine justificat sunt în măsură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului a cărui suspendare se solicită, aparența de nelegalitate fiind dată de contrarietatea acestuia cu dispozițiile art. 74 din Legea nr. 303/2004, de caracterul discutabil al aplicabilității OUG nr. 71/2009 care vizează eșalonarea drepturilor restante, iar nu și a celor actuale, precum și de împrejurarea că acesta retroactivează, având incidență asupra drepturilor salariale cuvenite reclamanților pentru luna iunie 2009, deși este emis la data de 3 iulie 2009.
7. În privința cerinței pagubei iminente, întrunirea acesteia este neechivocă, constând tocmai în diminuarea drepturilor salariale ce urmează a fi încasate de reclamanți începând cu luna iunie 2009, în raport de legitimă a reclamanților în ceea ce privește valoarea patrimoniala pe care urmau sa o primească pentru prestarea activității de magistrat.
În lumina considerentelor mai sus expuse, Curtea apreciază ca admisibilă și fundamentată cererea reclamanților, astfel că - în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 - o va admite și va dispune suspendarea actului administrativ emis sub nr. 76602/03.07.2009 de pârât, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestui act.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile inadmisibilității cererii și a lipsei de interes a reclamanților.
Admite cererea formulată de reclamanții, G, cu. procesual ales la Judecătoria Bârlad, în loc. Bârlad,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în mun. B,-, sector 5 și, în consecință:
Dispune suspendarea actului administrativ emis sub nr. 76.602/03.07.2009 de Ministrul justiției și Libertăților până la soluționarea acțiunii în anularea acestuia.
Definitivă. Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
