Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 4441/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.4441
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.12.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul - SRL în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 08.12.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 15.12.2009.
CU RTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.10.2009 reclamanta - SRL a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr.162/25.09.2009 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 6 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina sa, în cuantum total de 1.237.647 lei reprezentând obligații fiscale, accesorii, până la pronunțarea instanței asupra contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal.
În motivarea cererii întemeiată în drept pe disp. art.14 din Legea nr.554/2004, reclamanta a arătat că a făcut obiectul unei inspecții fiscale în anul 2009, finalizată prin Raportul de inspecție fiscală din 24.09.2009 prin care i s-a recunoscut dreptul de deducere a TVA pentru perioada 06.02. - 31.07.2009, mai puțin TVA în sumă de 1.237.647 lei, aferentă unui număr de 7 facturi, reprezentând achiziții de materii prime, materiale, ambalaje, semifabricate, produse finite, obiecte de inventar și mijloace fixe de la vânzătorul - SRL în luna februarie 2009. Pentru acestea, în mod greșit nu s-a acordat drept de deducere întrucât facturile îndeplinesc condițiile prev. de lege, privesc bunuri cumpărate și achitate vânzătorului și sunt utilizate exclusiv în vederea realizării unor operațiuni cu drept de deducere.
Referitor la cazul bine justificat, reclamanta a arătat că organul fiscal a interpretat în mod greșit disp. art.128 alin.7 din Legea nr.571/2003, având în vedere că societatea nu s-a aflat în situația unui transfer de active căruia în mod exclusiv îi sunt aplicabile disp. legale sus menționate. Vânzarea activelor nu s-a realizat în schimbul transferării titlurilor reprezentând capitalul societății beneficiare și nu a avut loc transferul totalității activului și pasivului unei diviziuni dintr-o societate.
În realitate, susține reclamanta, este vorba despre o simplă vânzare pentru care au fost emise facturi fiscale înregistrate în evidența contabilă a părților implicate în operațiune, iar vânzătorul a evidențiat, colectat și virat la bugetul de stat TVA aferentă acestor livrări.
Inspectorii fiscali, cu privire la aceleași facturi, au stabilit că vânzătorul - SRL, în mod corect a înregistrat sumele reprezentând baza de impozitare și TVA colectată, că a evidențiat corect deconturile de TVA aferente perioadei 06.02. - 31.07.2009 și că a achitat corect și la scadență TVA, dar nu au acordat cumpărătorului drept de deducere pentru TVA aferentă, motivând că vânzătorul nu trebuia să emită facturi, să nu înregistreze în evidența contabilă TVA colectată înscrisă în acestea, să nu o evidențieze în deconturile de TVA și să nu o plătească către bugetul de stat.
Reclamanta a precizat că a fost obligată să vireze la bugetul de stat TVA suplimentară deși acest impozit indirect a fost achitat la livrarea produselor menționate în cele 7 facturi și virat de către vânzător la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că a fost obligată la plata de două ori a aceleiași sume de bani și cu același titlu.
Cu privire la paguba iminentă s-a menționat că aceasta constă în intrarea în încetare de plăți și, implicit, în imposibilitatea onorării contractelor cu beneficiarii și furnizorii.
Punerea în executare silită a sumelor de bani înscrise în decizia de impunere duce la imposibilitatea desfășurării activității, prin întreruperea producției, la imposibilitatea achitării salariilor, creditelor bancare angajate și a altor obligații curente. Consecințele sociale privesc cei 129 salariați ce ar deveni șomeri, cu consecințe și asupra bugetului de stat prin susținerea acestora, precum și riscul intrării în încetare de plăți a furnizorilor din categoria întreprinderilor mici și mijlocii.
Reclamanta a depus la dosar cerere completatoare și precizatoare prin care a solicitat și suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr.-/24.09.2009.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii față de neîndeplinirea celor două condiții prev. de art.14 din Legea nr.554/2004. Aspectul pagubei iminente nu este probat prin acte care să dovedească cifra de afaceri, obligațiile de plată curente din compararea cărora să rezulte că o eventuală executare silită a deciziei de impunere ar aduce societatea în imposibilitatea continuării activității.
Pârâta a mai susținut că suspendarea executării este o măsură menită să defavorizeze însăși societatea datorită faptului că de la data expirării termenului de plată prev. de lege, reclamanta datorează majorări și penalități calculate pentru fiecare zi de întârziere până la achitarea integrală a obligației principale sau a pronunțării unei soluții.
Au fost depuse la dosar actele administrative cu privire la care se solicită suspendarea executării, contestația formulată împotriva acestora, facturi, somația nr.-/27398 și titlul executoriu emis la 06.11.2009.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea apreciază că cererea de suspendare a executării este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prev. de art.14 din Legea nr.554/2004 potrivit căruia pentru suspendarea executării unui act administrativ unilateral se cer îndeplinite cumulativ două condiții și anume: existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Cazul bine justificat se referă la existența unei puternice îndoieli asupra legalității actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, având în vedere prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ.
Din actele depuse la dosar nu se reține existența unei asemenea îndoieli.
Astfel, societatea reclamantă este afiliată cu SRL cu care are relații de afaceri prin administratorul care are calitatea de asociat la cele două societăți.
Societatea reclamantă s-a înființat la 06.02.2009, iar activele - SRL au fost vândute cu ocazia reorganizării activității prin preluarea activității de producție de către reclamantă.
Reclamanta a achiziționat mijloace fixe, materii prime, materiale, obiecte de inventar, semifabricate pentru care au fost emise facturi pentru care nu i s-a acordat drept de deducere TVA.
Se susține de către reclamantă că în cauză este vorba despre o simplă vânzare și nu despre un transfer de active în sensul art.271alin.5 din Codul fiscal. Dar această susținere poate fi analizată în cadrul acțiunii având ca obiect anularea actelor administrative fiscale, instanța care a soluționează cererea de suspendare a executării neavând a se pronunța asupra legalității actelor, ci asupra aparenței de legalitate a acestora.
A stabili dacă operațiunea efectuată de reclamantă reprezintă un transfer de active sau o vânzare cumpărare echivalează cu prejudecarea fondului cauzei, ceea ce nu este admisibil la momentul soluționării cererii de suspendare a executării.
În ceea ce privește paguba iminentă, Curtea reține că au fost emise somație de plată în baza art.145 din OG 92/2003 și titlu executoriu pentru suma de 1.265.698 lei, dar această împrejurare nu este suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube care ar trebui să constea într-o consecință a executării și nu în însăși executarea actului administrativ atacat.
Faptul că este ridicat cuantumul obligațiilor de plată stabilite în sarcina reclamantei nu înseamnă că implicit există și o pagubă iminentă, susținerile referitoare la intrarea în încetare de plăți ca urmare a executării sumei stabilite în urma inspecției fiscale, nefiind dovedite.
Reclamanta nu a depus la dosar acte contabile care să ateste cifra de afaceri a societății și obligațiile de plată ale acesteia pentru a da posibilitatea instanței să aprecieze cu privire la consecințele pe care le-ar avea asupra activității societății, asupra patrimoniului acesteia plata TVA suplimentară stabilită de organele de control fiscal.
Față de neîndeplinirea cumulativă a celor două condiții prev. de art.14 din Legea nr.554/2004, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării.
La termenul de judecată din 08.12.2009, apărătorul reclamantei a solicitat restituirea taxei de timbru în cuantum de 13.806 lei care a fost achitată din eroare, cerere pe care instanța o apreciază întemeiată în raport de disp. art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.146/1997, conform cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cererea petiționarului, când taxa plătită nu era datorată.
Taxa de timbru datorată de reclamantă potrivit art.3 lit.e din aceeași lege este de 10 lei și ea a fost achitată anterior sesizării instanței cu prezenta cerere de suspendare a executării, astfel încât taxa de timbru de 13.806 lei achitată din eroare se va restitui reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Dispune restituirea către reclamantă a taxei de timbru în cuantum de 13.806 lei.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în B-, Corp B1, E, A1, sector 6, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 B, cu sediul în B-, sector 1.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.12.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
