Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 459/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 459
Ședința publică de la 11 Martie 2008
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Alina Răescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D, împotriva sentinței nr. 4318 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat avocat pentru intimata reclamantă - SRL lipsind recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, de către grefier, după care;
Avocat pentru intimata reclamantă, depune în copie xerox decizia nr.20/18.02.2008 emisă de DGFP D Serviciul de Soluționare Contestații, față de care și-a precizat acțiunea în dosarul de fond restrângându-și astfel acțiunea doar la sumele precizate în decizie. Depune și copie după precizarea la acțiune în dosarul nr-.
Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata reclamantă, solicită avându-se în vedere decizia nr.20/18.02.2008 prin care a fost desființat parțial raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere pentru sumele menționate în decizie, respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr-, reclamanta - SRL, a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 4597/25.09.2007 și a raportului de inspecție fiscală cu același număr, pentru suma de 62.681 lei, impozit pe profit, majorări și penalități, cât și contribuția pentru șomaj, în contradictoriu cu DGFP
În motivare a arătat că punerea în executare a acestor acte administrative, până la soluționarea pe fond a contestației, este de natură să creeze prejudicii materiale societății și pentru a preveni o pagubă iminentă a solicitat suspendarea acestora.
În dovedire a depus contracte de lucrări și tabel cu facturi scadente în octombrie, noiembrie și decembrie 2007 în sumă de 105.160 lei.
În drept a invocat dispozițiile art.14 din Legea 554/2004 modificată.
Pârâta DGFP D, deși legal citată nu a depus la dosar întîmpinare.
Prin sentința nr. 4318 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantei - SRL, și a fost dispusă suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare, stabilite prin decizia nr.4597/25.09.2007 și a Raportului de inspecție fiscal cu același număr, emise de DGFP
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 respectiv, paguba iminentă și cazul bine justificat fiind probat prin aceea că reclamanta are contracte în derulare în valoare de 7,9 miliarde ROL și comenzi persoane fizice de 1,5 miliarde ROL, iar prin executarea actelor fiscale s-ar sista lucrările contractate, aducând o pagubă iminentă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că încheierea de suspendare este dată cu aplicarea greșită a legii, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determinând executarea acestuia din oficiu, iar suspendarea executării actului administrativ fiscal o constituie excepția aplicându-se în limitele și condițiile reglementate de lege.
Pentru a se dispune suspendarea actului administrativ fiscal, trebuie să existe o puternică îndoială asupra legalității actelor contestate și să există o pagubă iminentă.
S-a mai susținut că în speță paguba iminentă nu a fost dovedită impunându-se verificarea situației concrete a reclamantului raportându-se sumele ce fac obiectul actului administrativ fiscal contestat la cifra de afaceri a reclamantului sau la contractele în derulare.
Cu privire la cazul bine justificat ce presupune existența unei puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ, s-a susținut că instanța de fond nu a făcut nicio referire la existența unor astfel de împrejurări.
La data de 18.02.2008, intimata - SRL a formulat întîmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, intimata a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea 544/2004, respectiv paguba iminentă și cazul bine justificat.
S-a susținut că prin emiterea somației de plată și executarea societății s-ar produce i pagubă iminentă.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâtă și a dispozițiilor art.3041cod proc.civilă, se rețin următoarele aspecte.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Cele două condiții prevăzute de art. 14 respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar instituția suspendării unui act administrativ reprezintă o creație legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță, instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, partea apelând la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Având în vedere aceste considerente, precum și recomandările Comitetului de Miniștrii, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase ce pot avea consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
În speță, critica recurentei pârâte în sensul că paguba iminentă prevăzută de art.14 din Legea 554/2007 nu a fost dovedită, este nefondată având în vedere că prin executarea deciziei de impunere se creează societății reclamante prejudicii materiale decurgând din imposibilitatea executării contractelor în derulare, cum corect a reținut instanța de fond.
Curtea apreciază că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Organul fiscal are posibilitatea să instituie măsuri asigurătorii, asupra bunurilor, așa cum prevede art.126 și urm din Codul d e procedură fiscală pentru că suspendarea vizează executarea silită propriu-zisă a actului, și nu procedurile anterioare, cum sunt sechestrul asigurator, care se înscrie la biroul de carte funciară evaluarea bunurilor debitorului sau alte asemenea.
Cazul bine justificat derivă din faptul că există îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, iar executarea acestuia înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare, critica formulată în acest sens de către pârâtă fiind neîntemeiată.
Având în vedere expunerea de mai sus, Curtea apreciază că recursul pârâtei este neîntemeiat, așa încât, în baza art.312, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D, împotriva sentinței nr. 4318 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehnored 2 ex./02.04.2008
Jud. fond Gh./
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Alina Răescu
