Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 499/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr-DECIZIE Nr. 499/2008
Ședința publică de la data de 22 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban
JUDECĂTOR 2: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva încheierii din 05 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, având ca obiect suspendare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, asistat de avocat, avocat pentru intimatul-pârât CONSILIUL JUDETEAN B și avocat cu împuternicire avocațială din partea intimatului-pârât B, lipsă fiind intimatul-pârât MINISTERUL TRANSPORTURILOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-a comunicat la dosar, prin fax, întâmpinarea pe care a formulat-o intimatul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, după care:
Avocat depune la dosar în xerocopii: hotărârea nr. 4 din 26.01.2008 a Consiliului Județean B și adresa nr. 46013 din 27.02.2008 emisă de aceeași instituție.
Avocat pentru intimatul-pârât B solicită acordarea unui termen scurt pentru a-și pregăti apărarea, având în vedere că astăzi a fost angajat, astfel cum rezultă și din împuternicirea avocațială depusă la dosar.
Avocat se opune cererii apărătorului intimatului având în vedere că este al treilea termen acordat în cauză, același avocat fiind angajat să reprezinte interesele intimatului încă din anul 2006 și cunoaște foarte bine situația din prezenta cauză.
Avocat insistă în acordarea unui nou termen.
Apărătorul intimatului Consiliul Județean B arată că nu se opune cererii.
Instanța pune în discuția părților calificarea căii de atac în prezenta cauză, având în vedere că a fost soluționată la fond, de o instanță comercială.
Avocat, având cuvântul pentru recurent cu privire la aspectul invocat de instanță, consideră că în mod greșit Tribunalul Bacăua calificat acțiunea ca fiind de natură comercială, având în vedere că actul atacat este emis de o autoritate publică, și este în relație cu un contract de performanță - anexă la un contract de muncă - iar nu cu un contract comercial; față de această situație calea de atac este dată de natura cauzei și nu de calificarea instanței de fond.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul Consiliul Județean B, consideră că în raport de calificarea dată cauzei de instanța de fond, calea de atac împotriva hotărârii pronunțată de aceasta este apelul.
Avocat, având cuvântul pentru intimatului, pune aceleași concluzii ca cele ale reprezentantului Consiliului Județean
Instanța apreciază că în raport de calificarea dată de recurentul-reclamant cererii sale de chemare în judecată, calea de atac în cauză este recursul. Totodată, respinge cererea de amânare a cauzei în vederea pregătirii apărării formulată de apărătorul intimatului-pârât, având în vedere că cererea nu este temeinic justificată, apărătorul fiind angajat de același intimat și la instanța de fond.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, motivele acestuia încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct.1,7,8 și 9 din Codul d e procedură civilă având în vedere că instanța de fond nu a motivat încheierea dată, în mod greșit a calificat natura cauzei ca fiind comercială în loc de contencios administrativ. În temeiul art. 312 alin. 7 din Codul d e procedură civilă solicită casarea încheierii recurate și reținerea cauzei spre soluționare de Curtea de APEL BACĂU, dat fiind faptul că a fost chemat în judecată și Ministerul Transporturilor. Pe fondul cauzei, susține că tribunalul nu a ținut cont de faptul că prin hotărârea nr. 172/30.11.2007 a Consiliului Județean B s-au încălcat dispozițiile art. 38 din Constituția României și art. 37 din Codul muncii, această hotărâre producând consecințe grave atât asupra aeroportului cât și asupra recurentului. În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii recurate și a se admite cererea de suspendare a executării hotărârii nr. 172/30.11.2007 a Consiliului Județean Totodată, cere obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul Consiliul Județean B, solicită respingerea recursului având în vedere că nu există motive temeinice de suspendare a hotărârii emise de autoritatea publică pe care o reprezintă, nu s-a dovedit producerea vreunui prejudiciu recurentului întrucât acestuia i s-a oferit un alt post de către, la o lună după demisie. Cu privire la natura cererii de suspendare consideră că aceasta este dată atât de dreptul muncii, cât și de drept comercial având în vedere că recurentul a ocupat o funcție în baza unui contract de performanță încheiat între el și o autoritate publică.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii recurate prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii nr. 172/30.11.2007 a Consiliului Județean B, având în vedere că nu s-a făcut dovada producerii vreunui prejudiciu recurentului, acestuia oferindu-i-se, la o lună după demisie, un post de inspector de specialitate - gradul III, conform organigramei.
Avocat, având cuvântul în replică, arată că în cauză nu este vorba de o demisie a recurentului, ci de o cerere de eliberare din funcție conform art. 16.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului comercial d e față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 7098/110/28.12.2007 reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean B, Aeroportul B și Ministerul Transporturilor, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Hotărârii nr. 172/30.11.2007 adoptată de Consiliul Județean B, hotărâre prin care s-a dispus, începând cu data de 1.01.2007, eliberarea sa din funcția de director general al Aeroportul B, prin acordul părților.
La termenul din 10.01.2008 Tribunalul Bacăua invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale.
Prin întâmpinare pârâta Aeroportul Bai nvocat lipsa de interes a cererii de suspendare motivat de faptul că hotărârea 172 fost imediat aplicată, de la data de 1.12.2007, fiind desemnat un nou director general.
La termenul din 24.01.2008 reclamantul, prin avocatul ales, a arătat că renunță la judecată împotriva pârâtului Ministerul Transporturilor. Acest din urmă pârât, prin întâmpinarea depusă la termenul din 31.01.2008, a invocat lipsa calității sale procesuale pasive.
După ce, la termenul din 31.01.2008, Tribunalul Bacău au avut loc dezbaterile asupra excepțiilor invocate și asupra fondului cererii de suspendare, la data de 7.02.2008 - dată la care fusese amânată pronunțarea hotărârii - tribunalul a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre repartizare aleatorie unui complet de litigii comerciale, avându-se încheiere vedere decizia nr. 2066 din 18.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție considerată de tribunal ca fiind obligatorie.
Astfel, cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 942/110/21.02.2008 unde a fost soluționată ca un litigiu având natură comercială.
La termenul din 3.03.2008 reclamantul, prin avocatul ales, a precizat din nou că renunță la judecată împotriva pârâtului Ministerul Transporturilor. La același termen instanța a stabilit o cauțiune în sumă de 500 lei în sarcina reclamantului.
Prin încheierea pronunțată la data de 5.03.2008 Tribunalul Bacău, fără a se pronunța asupra excepțiilor invocate în cauză, a respins cererea de suspendare pentru următoarele: motive:
Prin cererea înregistrată sub nr. 10229/9.11.2007 la Consiliul Județean B, reclamantul a precizat că demisionează, invocând dispozițiile art. 16/D din contractul de performanță care se referă la încetarea contractului prin acordul părților. În același sens, reclamantul a formulat și cererea înregistrată sub nr. 719/9.11.2007.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. 10511 din 16.11.2007, reclamantul a arătat că dorește să rămână în funcția de director general, cu continuarea derulări contractului de performanță.
În urma cererilor prin care prin care reclamantul a arătat că demisionează, pârâtul Consiliul Județean Baa doptat hotărârea a cărei suspendare se cere.
Cererea de suspendare nu este întemeiată întrucât reclamantul nu a dovedit producerea unui prejudiciu.
În termen legal împotriva încheierii tribunalului reclamantul a formulat prezentul recurs. După ce a reluat prezentarea situației de fapt, motivele pentru care consideră nelegală hotărârea nr. 172/30.11.2007 și argumentele în susținerea cererii de suspendare în raport de cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant a criticat încheierea recurată pentru motive de nelegalitate după cum urmează:
1. Încheierea este nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, tribunalul greșind atunci când a calificat acțiunea ca fiind de natură comercială atâta vreme cât actul juridic atacat are o natură administrativă, iar raportul juridic dedus judecății este unul de drept administrativ, iar nu de drept comercial. Sub acest aspect se impun a fi avute în vedere dispozițiile art. 2 coroborate cu cele ale art. 24 și art. 97 din Legea nr. 215/2001.
Nu pot fi reținute și aplicate argumentele avute în vedere la pronunțarea deciziei nr. 2006/18.04.2007 deoarece temeiurile de drept sunt diferite cel puțin pentru următoarele considerente: în cauza de față este vorba de o regie autonomă subordonată pârâtului Consiliul Județean B, care exercită prerogative de serviciu public și care funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, administrează și exploatează baza aeroportuară proprie, are infrastructură proprie și patrimoniu propriu, iar hotărârea consiliului județean este un act administrativ emis în regim de putere publică; Aeroportul Băneasa - al cărei director a fost eliberat din funcție printr-un act care a făcut obiectul judecății soluționate prin decizia nr. 2066/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - este o societate comercială de acțiuni, subordonată Ministerului Transporturilor, care nu exercită prerogative de serviciu public, care nu are exploatarea directă a bunurilor din domeniul public în numele statului, folosind elementele de infrastructură în baza unui contract de concesiune și al cărei director este numit prin ordinul ministrului - act administrativ lipsit de putere publică.
2. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 1 din Codul d e procedură civilă. Acest motiv se impune a fi reținut în raport de faptul că cererea a fost soluționată într-un complet format dintr-un singur judecător, în condițiile în care, potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cererile adresate instanței de contencios administrativ se judecă în complet format din doi judecători.
3. Este incident și motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă; încheierea instanței de fond este motivată într-o singură frază, fără referire la situația de fapt, fără a fi motivată în drept și fără a cuprinde un răspuns argumentat la apărările sale.
4. Încheierea recurată este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Conform principiului disponibilității, reclamantul este cel care fixează cadrul procesual din punct de vedere al părților și al obiectului acțiunii. Așa fiind, instanța nu putea să schimbe natura actului juridic - hotărârea consiliului județean - atacat în fața instanței de contencios administrativ, prin calificarea acțiunii ca fiind de natură comercială. În cauză, nu contractul de performanță încheiat cu pârâtul Consiliul Județean B forma obiectul judecății, ci hotărârea consiliului județean. Se poate vorbi de un adevărat abuz al instanței de fond care, calificând cerea de suspendare ca fiind de natură comercială, a stabilit o cauțiune de 500 lei, cauțiune care, în materia contenciosului administrativ nu se plătește.
Instanța nu a motivat care sunt criteriile care au stat la baza calificării hotărârii 172/30.11.2007 ca fiind de natură comercială.
Examinând încheierea recurată și recursul formulat de reclamant, în raport de dispozițiile legale aplicabile în materie, curtea de apel constată următoarele:
În fapt,
Reclamantul a avut raporturi de muncă cu pârâta Aeroportul B, începând cu anul 1994, în baza contractului individual de muncă nr. 217/17.10.1994.
Aeroportul B este o regie autonomă cu specific deosebit, de interes local, aflată sub autoritatea Consiliului Județean B, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 398/1997.
Începând cu data de 1.03.2000 reclamantul a fost numit, în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/1999, în funcția de Administrator - Director general la Regia Autonomă Aeroportul B, prin Hotărârea nr. 8/25.02.2000 adoptată de Consiliul Județean Contractul de administrare încheiat între reclamant și pârâta Aeroportul B, pentru o durată de 4 ani, a fost înregistrat sub nr. 70/29.02.2000.
După ce, prin Legea nr. 136/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/1999 a fost respinsă, reclamantul a fost numit în funcția de director general prin hotărârea 36/14.08.2001 a Consiliului Județean Totodată, între reclamant și pârâta Aeroportul B s-au încheiat anual (începând cu anul 2001) contracte de performanță, în temeiul dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2001. Drepturile salariale ale reclamantului au fost stabilite prin acte adiționale la contractul individual de muncă. Prin actul adițional nr. 1/1.01.2007 la contractul de performanță valabilitatea acestui contract a fost prelungită pe întreaga perioadă a anului 2007.
Prin art. 16 din contractele (tip) de performanță părțile au stabilit ca modalitate de încetare a efectelor acestuia, între altele, acordul de voință al părților semnatare (lit. d), iar prin art. 20 s-a prevăzut ca, în cazul încetării contractului potrivit art. 16 lit. a, c sau d, regia autonomă să îi asigure reclamantului, la cererea acestuia, un loc de muncă corespunzător pregătiri sale profesionale.
Prin cererea înregistrată la pârâta Aeroportul B sub nr. 719/9.11.2007 - care a urmat unei alte cereri ce fusese formulată la data de 8.11.2008 - reclamantul a solicitat,în mod explicit eliberarea sa din funcția de director general și încheierea contractului de performanță", indicând expres în cerere dispozițiile art. 16 pct. d (acordul de voință al părților semnatare); prin aceeași cerere, reclamantul a solicitat asigurarea unui loc de muncă conform pregătirii sale profesionale conform art. 20 din contractul de performanță.
Prin hotărârea a cărei suspendare s-a cerut - hotărârea 172/30.11.2007 - adoptată de pârâtul Consiliul Județean B reclamantul a fost eliberat din funcția de director general al pârâtei Aeroportul B, prin acordul părților, începând cu data de 1.12.2007, dată de la care încetează și contractul de performanță (art.1); s-a hotărât ca eliberarea din funcție să se facă cu asigurarea unui loc de muncă în cadrul Aeroportul B, potrivit pregătirii profesionale (art. 2) și abrogarea art. 4 din Hotărârea Consiliului Județean B nr. 36/2001, precum și orice altă prevedere contrară (art. 3). În drept, hotărârea a fost adoptată în temeiul art. 41 alin. 1 din Codul muncii, art. 1, art. 4 și art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2001 și art. 7 alin. 2 din Anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 398/1997; în fapt, au fost reținute cele două cereri prin care reclamantul a solicitat eliberarea sa din funcția de director general (în baza acordului de voință al părților), avizul Ministerului Transporturilor privind schimbarea reclamantului din funcția de director general al Aeroportul B, raportul Direcție de resurse umane, referatul secretarului județului B, expunerea de motive a Președintelui Consiliului Județean B și rapoartele comisiilor de specialitate.
Prin decizia nr. 68/16.01.2008 pârâta Aeroportul B a dispus încadrarea reclamantului pe postul de inspector de specialitate gradul III - șef securitate aeroportuară, începând cu data de 1.12.2007. Această decizie a fost contestată de reclamant în justiție, făcând obiectul dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr-, ca litigiu de muncă, având termen de judecată la data de 3.09.2008.
Împotriva hotărârii nr. 172/30.11.2007 reclamantul a formulat contestație, aceasta fiind respinsă de pârâtul Consiliul Județean B prin hotărârea nr. 4/26.01.2008. Potrivit susținerilor reclamantului, acțiunea în anularea hotărârii nr. 172/30.11.2007 a fost strămutată la Tribunalul Cluj, la dosarul de recurs fiind depusă doar dovada faptului că, în dosarul său nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea unui dosar având aceleași părți.
În drept,
Instanța are de stabilit natura actului a cărui suspendare se cere, în legătură cu acest aspect recurentul invocând greșita lui calificare de către instanța de fond și incidența, ca o consecință, a motivelor prevăzute de art. 304 pct. 1, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă. Totodată, natura actului determină și instanța competentă să-l cenzureze.
Mai întâi, este de făcut precizarea că natura actului juridic nu poate fi pusă în relație cu principiul disponibilității - astfel cum a susținut recurentul-reclamant - un act juridic având o anumită natură în funcție de dispozițiile legale care îl guvernează, de trăsăturile care îl caracterizează ori de voința părților la momentul încheierii lui, iar nu în funcție de voința reclamantului la momentul formulării cererii de chemare în judecată (în sensul că reclamantul nu poate stabili că un anumit act are o anumită natură pentru ca, în funcție de această natură, să-și aleagă instanța căreia urmează să i se adreseze). Potrivit art. 129 alin. ultim din Codul d e procedură civilă judecătorii sunt ținuți a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecății, ceea ce înseamnă că principiul disponibilității se limitează la dreptul reclamantului de a dispune de obiectul procesului, de mijloacele procesuale de care înțelege să se folosească în acest scop și de stabili cadrul procesual sub aspectul părților. Instanța nu este ținută, însă, de temeiul juridic al cererii, având competența de a califica juridic cererea reclamantului.
În privința naturii contractului de performanță sunt de reținut dispozițiile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar (în prezent abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 465/23.06.2008), ordonanță care se referă la regiile autonome, societățile și companiile naționale și societățile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar sunt denumite în continuare agenți economici. Astfel potrivit alin. (1), conducerea agenților economici prevăzuți la art. 1 se asigură de către persoane fizice în baza unuicontract de performanță, anexă la contractul individual de muncă, încheiat în condițiile ordonanței de urgență; alin. (2) definește contractul de performanță ca fiind acordul de voință încheiat între agentul economic, printr-un reprezentant al acestuia, care are ca obiect îndeplinirea obiectivelor și criteriilor de performanță, aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli,în schimbul drepturilor salariale stabilite prin contractul individual de muncă; potrivit tezei ultime a alin. (3) contractul de performanță se revizuiește anual.
Interpretarea dispozițiilor anterior reproduse determină calificarea contractului de performanță ca fiind ca fiind o varietate a contractului de muncă, încheiat pe durată determinată și care este anexă la contractul individual de muncă tipic - încheiat pe durată nedeterminată; practic conținutul contractului individual de muncă este detaliat prin contractul de performanță, singura particularitate fiind aceea că acesta din urmă se revizuiește anual.
Faptul că eliberarea reclamantului din funcția de director general s-a produs, formal, prin hotărârea consiliului județean nu determină schimbarea naturii juridice a raporturilor dintre părți (din raporturi circumscrise sferei dreptului muncii în raporturi comerciale sau administrative), adoptarea acestei hotărâri fiind impusă de principiul simetriei actelor juridice; eliberarea din funcția de director trebuie dispusă în același mod în care s-a făcut numirea în această funcție, respectiv de către consiliul județean. În acest sens se dispune prin art. 7 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 398/1997 privind trecerea unor regii autonome aeroportuare de sub autoritatea Ministerului Transporturilor sub autoritatea consiliilor județene; potrivit textului numirea directorului general al regiei autonome se face de către consiliul județean, cu avizul Ministerului Transporturilor.
Este de reținut că hotărârea nr. 172/30.11.2008 are ca temei de drept art. 41 alin. (1) din Codul muncii coroborat cu art. 1, art. 4 și art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2001. Art. 41 din Codul muncii reglementează modificarea contractului individual de muncă prin acordul părților. În cauză, dat fiind faptul că reclamantul a solicitat eliberarea sa din funcție prin acordul părților, încetarea raporturilor reglementate de contractul de performanță a avut loc prin acordul părților, în temeiul art. 41 din Codul muncii, iar nu în temeiul art. 79 care reglementează demisia. Pârâtul Consiliul Județean Bar eținut dispozițiile din Codul muncii referitoare la modificarea contractului individual de muncă tocmai în considerarea calității de salariat a reclamantului, prin hotărârea nr. 172/30.11.2007 modificându-se felul muncii și salariul.
Hotărârea nr. 172/30.11.2007 a fost adoptată de pârâtul Consiliul Județean B în exercitarea, în sfera raporturilor de muncă dintre entitatea care îi este subordonată ( Aeroportul B) și angajații acesteia, atribuțiilor sale de autoritate în subordinea căreia se află pârâta Aeroportul B, iar nu în regim de putere publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. În plus, hotărârea în discuție nu poate fi considerată un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru că nu are caracter unilateral, ci este materializarea întâlnirii voinței reclamantului de fi eliberat din funcția de director general cu voința consiliului județean de a accepta aceasta cererea reclamantului.
Dacă s-ar admite teza potrivit căreia actul a cărui suspendare s-a cerut este un act administrativ pentru că este emis eoa utoritate publică atunci ar trebui acceptată aceeași teză și în cazul actelor emise de pârâta Aeroportul Aceasta întrucât pârâta Aeroportul B este regie autonomă de interes local, care are drept scop îndeplinirea unor servicii publice, fiindu-i încredințată administrarea unor bunuri proprietate publică conform art. 136 alin. 4 teza a II- din Constituție și art. 12 din Legea nr. 213/1998.
Prin urmare, nu se poate reține natura de act administrativ a hotărârii nr. 172/30.11.2007, astfel cum susține reclamantul, dar nici natura comercială a acestui act, astfel cum a reținut tribunalul. Decizia nr. 2066/18.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu are caracter obligatoriu pentru instanțe - astfel cum greșit a reținut Tribunalul Bacău atunci când a transpus cauza la completul care soluționează litigii comerciale - nefiind dată în condițiile art. 329 din Codul d e procedură civilă; această decizie a fost dată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-o anumită cauză, iar nu într-un recurs în interesul legii. Pe de altă parte, în cauza soluționată prin această decizie era vorba despre eliberarea din funcția de director generalși președinte al consiliului de administrațieal unui aeroport organizat ca societate comercială, astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție a putut reține lesne dispozițiile cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2001 care, la rândul lor, fac trimitere la Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale; ori, Legea nr. 31/1990 nu este aplicabilă regiilor autonome, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2001 prevede expres, prin art. 1 alin. (3), că dispozițiile sale nu sunt aplicabile regiilor autonome.
Față de cele ce preced, curtea consideră că actul a cărui suspendare se cere, fiind adoptat în temeiul dispozițiilor Codului muncii și a prevederilor contractului de performanță - care este o varietate a contractului individual de muncă -, nu poate fi suspus controlului instanței de contencios administrativ ori comercial, ci instanței specializate în soluționarea conflictelor de drepturi ținând seama de faptul că litigiul s-a născut în legătură cu modificarea contractului individual de muncă și de încetarea contractului de performanță al reclamantului. Prin urmare - chiar dacă se găsește a fi întemeiat și motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă, în sensul că hotărârea recurată, lapidar motivată, cuprinde motive străine de natura pricinii - pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, în temeiul art. 312 alin. 6 din Codul d e procedură civilă, va casa hotărârea și va trimite cauza Tribunalul Bacău - Secția civilă, pentru a fi soluționată ca litigiu de muncă.
Asupra cheltuielilor de judecată - inclusiv a celor efectuate cu prilejul exercitării prezentului recurs - urmează să se pronunțe instanța competentă a soluționa cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva încheierii din 05 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL JUDETEAN B, B și MINISTERUL TRANSPORTURILOR..
Casează sentința recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău - Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 Iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.înch.El.
Tehnored.dec.rec.-
28 Iulie 2008- 3 ex.
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Claudia Popescu, Mona Gabriela
