Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 5275/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5275
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Robert Emanoil
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul reclamant, împotriva sentinței nr.1916 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE DIN CADRUL IPJ G și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință a lipsit recurentul reclamant fiind reprezentat de avocat și intimații pârâți Serviciul Poliției Rutiere G din cadrul IPJ, fiind reprezentat de consilier juridic . și Inspectoratul de Poliție al Județului G, fiind reprezentat de consilier juridic ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat pentru recurentul reclamant a depus la dosar plângerea prealabilă formulată de recurentul reclamant și răspunsul pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului G către recurentul reclamant.
Avocatul având cuvântul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de suspendare, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât dosarul la instanța de fond a fost strigat la amânări, ulterior s-au depus acte și a fost luat în pronunțare fără a fi prezent sau reprezentat de avocat.
A arătat că un caz asemănător a fost cazul care a fost judecat de o instanță română tot fără a fi prezentă o parte, care s-a adresat apoi Curții Europene, unde a câștigat.
A invocat ca motive de casare prevederile art. 304 pct. 9 Cod pr. Civilă.
Consilier juridic . pentru intimații pârâți Serviciul Poliției Rutiere G din cadrul IPJ și Inspectoratul de Poliție al Județului G, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală, întrucât recurentul reclamant a acumulat 15 puncte de penalizare pentru care s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Referitor la motivul de casare a arătat consilierul juridic . că s-a dat posibilitatea reclamantului prin amânarea pronunțării să depună concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1916 din 30.09.2009 Tribunalul Gorja respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Serviciul Poliției Rutiere din cadrul IPJ G și Inspectoratul de Poliție al Județului
În considerentele sentinței s-a reținut că în conformitate cu dispoz. art. 14 din Legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente se poate solicita suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului respectiv.
Această suspendare este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ și este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre.
Motivele invocate de reclamant atât în cererea inițială cât și în cererea precizatoare sunt motive de fond, iar procedura prevăzută de art.14 din Legea nr. 544/2004 presupune numai efectuarea unei cercetări sumare a aparenței dreptului și nu poate fi prejudecat fondul litigiului în ceea ce privește procedura de suspendarea dreptului de conducere în condițiile prevăzute de lege
Reclamantul a formulat oat reia precizare a cererii de suspendare, aflată la pag. 17 din dosar, unde pentru prima dată a invocat condițiile prevăzute de lege și anume, faptul că prin emiterea acestui act administrativ i s-a interzis un drept recunoscut de lege și ar fi prejudiciat prin întârzierea suspendării deoarece lucrează în afara municipiului Tg-J, făcând naveta zilnic cu mașina personală și prin prisma funcției pe care o ocupă, se deplasează săptămânal la
Toate aceste afirmații nu sunt susținute de nici un act justificativ, iar faptul că acesta face naveta zilnic la locul de muncă nu intră în categoria cazurilor bine justificate și nu poate provoca o pagubă iminentă, întrucât există și alte mijloace de transport, nu numai mașina personală.
Prin adresa nr. - din 17 august 2009 Inspectoratul de Poliție al Județului Gac omunicat reclamantului faptul că la data de 13 iulie 2009 fost suspendată exercitarea dreptului său de a conduce pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14 august 2009, ca urmare a încălcării disp. art. 103 al. 1 lit.a din OUG nr. 195/2002.
La baza emiterii acestei adrese a stat registrul de evidență prevăzut de art. 209 din Regulament de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: "La cumulul a cel puțin 15 puncte de penalizare, serviciul politiei rutiere din județul care are în evidență conducătorul de autovehicul comunică acestuia, în scris, în termen de 10 zile de la data înregistrării în evidență a ultimelor puncte de penalizare, sancțiunea contravenționala complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, precum și obligația de a se prezenta la sediul politiei rutiere, în termen de 5 zile de la primirea înștiințării scrise, pentru a preda permisul de conducere; din care a rezultat că în perioada 22 februarie 2009 - 21 iulie 2009 acumulat un număr de15 puncte, fiind astfel îndeplinite disp. art. 96 al.4 din OUG nr. 195/2002: "Suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către șeful poliției rutiere a județului sau a municipiului B ori de înlocuitorul acestuia, pe raza căreia a fost săvârșită una dintre faptele prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) și art. 102 alin. (3), sau de către șeful poliției rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române ori de adjunctul acestuia pentru faptele constatate de polițiștii rutieri din subordine. În cazul cumulului de 15 puncte de penalizare, suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către șeful poliției rutiere a județului sau a municipiului B pe raza căreia își are domiciliul sau, după caz, reședința titularul permisului de conducere."
În consecință, reclamantul, deși a făcut dovada faptului că a declanșat procedura prealabilă administrativă, nu a putut face dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de lege și anume existența unui caz bine justificat care poate fi reținută, dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu a actelor administrative; precum și necesitatea prevenirii unei pagube eminente, paguba iminentă fiind definită în art. 2 al. 1 lit ș din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții prevăzute de lege pentru a dispune suspendarea actului administrativ.
Referitor la cazul bine justificat, se constată că această condiție nu este îndeplinită în speță pentru că nu au fost dovedite acele împrejurări de fapt și de drept care să creeze îndoială cu privire la actul administrativ atacat.
Instanța are de soluționat suspendarea actului administrativ și ca atare nu poate să facă o analiză a legalității actului administrativ, pentru că s-ar ajunge ca judecătorul care dispune suspendarea să se pronunțe asupra legalității actului administrativ, deși o altă instanță va fi învestită cu aceasta.
Nici "paguba iminentă" nu a fost dovedită în cauză pentru că nu au fost prezentate probe.
Simplele afirmații ale reclamantului privind obligația pe care o are de a se prezenta la locul de muncă și de iminența procedurii unor pagube, prin întârzierea acestuia datorită navetei, nu sunt suficiente pentru a constata îndeplinită existența condiției "pagubei iminente".
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii, s-a arătat că instanța de fond a respins în mod greșit cererea de suspendare a actului administrativ fără a intra în cercetarea sumară a fondului pentru a se putea pronunța asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul.
S-a mai susținut că instanța de fond, neintrând în cercetarea fondului nu a putut verifica legalitatea măsurii de suspendare a dreptului de a conduce și s-a pronunțat în condițiile prev. de art. 581 din Codul d e procedură civilă, deși nu era învestită cu o asemenea cerere.
Recurentul a mai arătat că în speță paguba iminentă de care se face vorbire în art. 14 din Legea nr. 554/2004 constă tocmai în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile în condițiile în care pe rolul Judecătoriei Pitești se află o plângere contravențională formulată împotriva unui proces verbal emis în data de 08.05.2009 cauză care nu este soluționată.
Recurentul a mai arătat că din data de 27.01.2009 până în data de 22.04.2009 a acumulat 12 puncte de penalizare, în data de 08.05.2009 i s-a suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru depășirea vitezei legale cu mai mult de 50 de Km/oră, împotriva acestui proces verbal formulând plângere aflată pe rolul Judecătoriei Pitești.
A mai arătat că în data de 03.07.2009 i s-au aplicat 3 puncte de penalizare, ulterior aplicării acestor puncte, SPR Gaf ăcut cumulul celor 12 puncte anterioare suspendării permisului cu cele 3 puncte ulterioare procesului verbal din data de 08.05.2009 și a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Conform art. 103 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 suspendarea dreptului de a conduce anulează toate punctele de penalizare acumulate până în acel moment, iar în speță cele 12 puncte de penalizare acumulate până în data de 22.04.2009 trebuiau anulate deoarece în data de 08.05.2009 s-a suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Recurentul a mai susținut că prin faptul că ar avea dreptul de a conduce suspendat 30 de zile în plus i s-ar produce o pagubă.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă, precum și pe dispoz. art. 3041din același act normativ.
La dosar s-a depus plângerea prealabilă formulată de reclamant și răspunsul la aceasta nr. 26476/17.08.2009 emis de IPJ
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentul reclamant și a dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept:
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a sigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efecte asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t) și ș).
Rezultă, așadar, că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii pagubei.
În cauză, însă, argumentele invocate de recurentului-reclamant, atât în fața instanței de fond, cât și în cererea de recurs, susțin existența celor două condiții legale ca derivând din simpla aparență de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, fără a aduce, însă, vreo dovadă în acest sens.
De altminteri, fără a analiza fondul litigiului, Curtea constată că reclamantul a ignorat în ceea ce privește motivarea existenței cazului bine justificat, aplicabilitatea dispozițiilor art. 118 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, care prevăd suspendarea efectelor procesului verbal de contravenție până la soluționarea irevocabilă a plângerii, în ceea ce privește sancționarea contravențională din data de 08.05.2009, care ar fi avut ca efect anularea celor 12 puncte de penalizare anterioare, dar care formează obiectul plângerii contravenționale înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr-.
De asemenea, susținerea recurentului, potrivit căreia prin chiar suspendarea exercitarea dreptului său de a conduce pe o perioadă de 30 zile s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, constând în imposibilitatea conducerii autoturismului, nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat.
Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea, în cazul de față, într-o împrejurare determinată de imposibilitatea conducerii autoturismului (cum ar fi, de exemplu, perturbarea activității reclamantului), iar nu în măsura ce constituie efectul actului administrativ.
În speță, în mod corect, instanța de fond, a reținut că în cauză reclamantul nu a justificat în mod concret paguba pe care ar putea să o sufere și nici nu a făcut dovada iminenței producerii unui prejudiciu efecti, imposibilitatea conducerii autoturismului neputând determina în mod automat producerea unei pagube materiale, în absența unor alt împrejurări de fapt care să o circumstanțieze.
Imposibilitatea conducerii autoturismului nu presupune în mod automat neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a obligației de a se prezenta la serviciu, în absența dovedirii unor aspecte de fapt legate situarea locului de muncă, de posibilitățile de deplasare la acesta.
De asemenea, în speță nu s-a făcut nici dovada unei perturbări previzibile gravă a funcționării vreunei autorități publice sau a vreunui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t) și ș) din Legea nr. 554/2004.
Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative, astfel cum aceasta este reglementată de Legea nr. 554/2004.
Critica recurentului reclamant în sensul că, neintrând în cercetarea fondului, instanța de fond nu a putut verifica legalitatea măsurii de suspendare a dreptului de a conduce și s-a pronunțat în condițiile prev. de art. 581 din Codul d e procedură civilă, nu poate fi reținută, având în vedere, pe de o parte, că în soluționarea unei cereri de suspendare a executării actului administrativ, instanța de contencios administrativ examinează sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, iar pe de altă parte, că în mod corect, instanța de fond a respectat principiul disponibilității, soluționând cauza în raport de temeiul de drept invocat de reclamant, respectiv dispoz. art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, și nu de dispoz. art. 581 din Codul d e procedură civilă.
Cu privire la critica recurentului, în sensul că la instanța de fond dosarul a fost strigat la amânări, și că ulterior s-au depus acte și a fost luat în pronunțare fără a fi prezent sau reprezentat de avocat, formulată prin concluziile orale din data de 14.12.2009, Curtea constată că aceasta vizează neregularități ale actelor de procedură ce ar putea atrage nulitatea relativă a acestora care se acoperă dacă parte nu le-invocat în condițiile art. 306 din Codul d e procedură civilă raportat la art. 108 din același act normativ, respectiv prin cererea de recurs. Critica recurentului este și nefondată, având în vedere că prin încheierea de ședință din data de 29.09.2009 s-a dispus amânarea pronunțării pentru a i se da posibilitatea reclamantului să - și formuleze apărările în scris.
Așa fiind, cum din actele și lucrările dosarului nu rezultă care este cazul bine justificat și în ce ar consta paguba iminentă a cărei prevenire se urmărește prin suspendarea actului administrativ, Curtea apreciază că în mod corect a procedat instanța de fond respingând cererea formulată de reclamantă, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefundat în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, menținându-se soluția criticată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței nr.1916 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE DIN CADRUL IPJ G și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.C
Ex.2//07.01.2010
Jud. fond C
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Robert Emanoil
