Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 56/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 56/CA
Ședința publică de la 08 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Aurelia
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici din Primăria Orașului, prin lider de sindicat, cu sediul procedural ales în negrești,-,.10, județul V, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al Orașului,:Primarul Orașului, având ca obiect - suspendare executare act administrativ(HCL 78/02.10.2009), recurs
împotriva sentinței numărul 282/CA/26.11.2009 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, pentru recurent, liderul de sindicat, asistat de avocat -, lipsă fiind reprezentanții intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care este la primul termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Avocat -, pentru recurent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar în urma reanalizării probatoriului administrat în primă instanță, să se dispună suspendarea Hotărârii Consiliului Local nr. 78/2.10.2009, în baza căreia au fost disponibilizați un număr de 16 persoane, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acestui act administrativ.
Solicită a se observa că, în ceea ce privește paguba iminentă, care presupune un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat, în condițiile actuale a rămâne fără un loc de muncă, fără o sursă de venit, când mulți din cei disponibilizați sunt singurii întreținători ai familiei, au contractate credite bancare, la care se adaugă cheltuielile curente, pot duce la adevărate drame sociale.
Judecătorul fondului s-a mulțumit doar să afirme că susținerile recurentului privind paguba iminentă nu sunt destul de concludente și ele nu duc la răsturnarea prezumției de legalitate.
Susține că, implicațiile sociale ale unei asemenea hotărâri pot provoca drame sociale, cu atât mai mult cu cât abuzul angajatorului este evident.
În ceea ce privește existența cazului bine justificat, instanța de fond motivează cererea de respingere, prin faptul că aspectul de legalitate al actului atacat a fost verificat de Instituția Prefectului jud. V și prin avizul favorabil dat de ANFP.
Acesta este motivul pentru care s-a făcut adresă la cele 2 instituții și s-au solicitat lămuriri privind acele vize atâta timp cât sunt încălcate dispozițiile imperative ale legislației în vigoare.
Prin adresa nr. 6731/12.11.2009 emisă de Prefectul Jud. V, se afirmă doar că, atâta timp cât există avizul ANFP ei își dau la rândul lor viza de legalitate, fără a se face o altă verificare, fiind acoperiți în ceea ce privește legalitatea de o altă instituție.
Solicită a se observa că, practic, instanța de fond a refuzat să se pronunțe asupra cererii cu care a fost investită, mulțumindu-se doar să constate existența unui aviz care nu acoperă legalitatea, însă nu a verificat formal nici una din cele două situații concrete, atât în fapt cât și în drept, care justifică îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 și 15 din Legea 554/2004.
Instanța constată că, reprezentanta recurentului susține că a fost dovedită și aparența de nelegalitate și cele două condiții cumulative impuse de lege.
fiind, dacă de la data hotărârii de reorganizare dată de Consiliul local cele 16 persoane vizate cu posturile reduse, mai lucrează în aparatul consiliului sau și-au încetat activitatea, liderul de sindicat, precizează că de la data de 10 octombrie 2009 au primit preaviz și la sfârșitul anului, începând cu data de 10 decembrie 2009 și-au încetat activitatea.
În concluzie solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul că, în urma reanalizării probatoriului administrat să se admită cererea de suspendare a hotărârii de disponibilizare a celor 16 funcționari publici.
Precizează că se solicită cheltuieli de judecată, în dovedire depune chitanțele nr. 13 și 17, ce reprezintă contravaloare onorariu de avocat.
Instanța, constatând dezbaterile încheiate, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 282/CA(26.11.2009 Tribunalul Vasluia respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici din Primăria Orașului în contradictoriu cu Consiliul Local al Orașului.
În motivarea sentinței a reținut instanța că reclamantul Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici din Primăria orașului solicita suspendarea actului administrativ - hotărârea nr. 78/02-10-2009 emisa de paratul Consiliul Local al Orașului, prin care s-a aprobat reorganizarea structurii organizatorice prin modificarea organigramei aparatului de specialitate al primarului, precum si organigrama si statul de funcții ale Serviciului Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor, Stare Civila.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autoritarii publice care a emis actul sau a autoritarii ierarhic superioare, persoana vătămată poate sa ceara instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond.
Din interpretarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte doua condiții: existenta unui caz bine justificat si iminenta producerii unei pagube, care astfel poate fi prevenita.
Referitor la procedura prealabila prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța apreciază ca a fost parcursa de către reclamant. Din adresa nr. 14/12-10-2009 emisa de Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici din Primăria orașului rezulta ca s-a solicitat respingerea hotărârii nr. 78/02-10-2009, depunându-se acest sens cererea înregistrată cu nr. 7513/02-10- 2009. In aceeași adresa (filele 52 - 53 dosar) se menționează ca cererea înregistrată sub nr. 7513/02-10-2009 constituie plângere prealabila în sensul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004. Rezulta ca, prin cererile înregistrate cu nr. 7513/02-10-2009 si nr. 14/12-10-2009, Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici din Primăria orașului si-a exprimat poziția de legalitatea actului administrativ contestat, fiind evident ca scopul urmărit este acela al revocării hotărârii nr. 78/02-10-2009.
de acestea, instanța apreciază că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 au fost respectate și urmează ca excepția neîndeplinirii procedurii prealabile sa fie respinsa.
In ceea ce privește procedura suspendării actului administrativ, aceasta este o procedura de excepție, în care se verifica doar aparenta dreptului.
Paguba iminenta presupune, conform art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat in ipoteza anularii actului, iar cazul bine justificat (art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004) o îndoiala puternica si evidenta asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Susținerile referitoare la paguba iminentă creată salariaților prin reorganizarea activității nu sunt suficiente si concludente pentru a se considera că sunt întrunite cerințele legale pentru suspendarea executării, întrucât astfel de susțineri nu sunt de natură a răsturna prin ele însele prezumția de legalitate a actului administrativ contestat.
Măsura reorganizării dispusa prin actul administrativ contestat nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, în măsura în care nu exista argumente juridice valabile cu privire la legalitatea actului emis.
In speță, actul administrativ contestat a fost verificat sub aspectul legalității de către Instituția Prefectului jud. V și Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Astfel, Instituția Prefectului jud. Vav erificat sub aspectul legalității hotărârea nr. 78/02-10-2009, acest aspect rezultând in adresa nr. 6572/06-10-2009 (fila 39 dosar). In același sens s-a exprimat și Agenția Națională a Funcționarilor Publici prin adresa nr. -/28-09-2009 (filele 40 - 41 dosar). de acestea, instanța apreciază ca actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, iar condiția existentei cazului bine justificat nu este îndeplinita.
Împotriva sentinței nr. 282/CA/26.11.2009 a Tribunalului Vasluia declarat recurs Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici din cadrul Primăriei orașului.
Susține recurentul că a dovedit în cauză nelegalitatea actului a cărui suspendare se impune, întrucât au fost încălcate condițiile prealabile obligatorii până la elaborarea hotărârii, nu au fost respectate prevederile referitoare la concedierea colectivă, conform art. 68 și 69 Codul muncii, nu au fost stabilite criteriile privind ordinea de prioritate la concediere și măsuri de recalificare prin planul de reorganizare.
Prin precizările depuse la motivele inițiale, recurentul arată că, prin înscrisurile depuse, a indicat împrejurările legate de starea de fapt și de drept care să evidențieze ilegalitatea actului:
- nu au fost îndeplinite condițiile prealabile obligatorii prevăzute de art. 68 și 70 din Legea 53/2003 referitoare la concedierea colectivă;
Nu au fost făcute notificările prevăzute de Codul muncii către Sindicat, către Agenția teritorială de ocupare a forței de muncă, către Inspectoratul teritorial d e muncă, propunerea unor alternative privind reconversia profesională prev. de art. 70 al. 3 din Legea 53/2002;
- nu au fost indicate care sunt criteriile privind ordinea de prioritate la concediere (art. 100 al. 2 din Legea 188/1999);
- din nota de fundamentare lipsesc rapoartele de fundamentare ale conducătorilor compartimentelor restructurate, nu este îndeplinită condiția expresă din Legea 188/1999 în ceea ce privește reducerea prețurilor ca urmare a modificării a peste 50% a atribuțiilor aferente; nu a avut loc o reorganizare în prealabil a activității care să conducă la o administrare a activității în proporție de 50%.
5.Proiectul planului de ocupare a funcționarilor publici a fost făcut cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 23 din Legea 188/1999 unde se indică obținerea avizului sindicatului facționarilor publici.
6.Motivația privind situația financiară gravă de la nivelul Primăriei este infirmată de comportamentul ulterior al angajatorului, ulterior având loc angajări de personal (130 persoane conform Legii 76, cu un efort financiar de 480 milioane lunar).
Mai arată recurentul că au fost încălcate dispozițiile legale privind suspendarea executării actelor administrative prevăzute de art. 14 și 15 din Legea 554/2004, astfel:
1.În ceea ce privește paguba iminentă -care presupune conform art.2 alin. 1 lit. s din Legea 554/2004 un prejudiciu greu și imposibil de înlăturat, consideră că în condițiile actuale (și nu numai) a rămâne fără un loc de muncă, fără o sursă de venit, în condițiile în care nu se fac angajări, când mulți din cei disponibilizați sunt singurii întreținători ai familiei, au contractate credite bancare, având ipoteci pe case, la care se adaugă cheltuielile curente ale vieții, poate duce la adevărate drame sociale într-un oraș din M, fără alte posibilități de supraviețuire, sau faptul că unii din acești funcționari publici erau în concediu de maternitate la momentul emiterii preavizelor date, în baza acestui act administrativ, fiind privați de plata concediului pentru creșterea copilului nu reprezintă în ochii instanței un prejudiciu greu așa cum este el definit de art. 2 al. 1 lit. "s" din Legea 554/2004. Probabil că ar fi trebuit ca instanța să analizeze cazul dat și prin prisma sintagmei "spiritul legii", nu numai să aplice "litera legii".
Judecătorul fondului se mulțumește doar să afirme susținerile recurentului privind paguba iminentă care se produce funcționarilor publici disponibilizați nu sunt destul de concludente și ele nu duc la răsturnarea prezumției de legalitate. Nu motivează în nici un fel de ce a ținut cont de aceste susțineri, de ce pentru un om faptul pierderii locului de muncă, rămânând fără mijloace de subzistență, la o vârstă când nu îi mai angajează nimeni, când nu există posibilitatea reconversiei sociale, când acea persoană are de întreținut o familie, are copii la școală, are rate la bănci, are ipotecată casa, iar faptul că nu mai are cu ce achita ratele la bancă (chiar și pe perioada judecării în instanță) duce inevitabil la pierderea locuinței prin executarea silită a datornicului de către bancă nu este un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat? De asemenea, se ridică întrebarea cine este responsabil pentru situația socială în care inevitabil vor ajunge aceste persoane, dacă, după desfășurarea judecății se dă o hotărâre prin care se constată pe fond nelegalitatea acestui act? Cine va plăti pentru faptul că acei oameni au ajuns în situația de a-și pierde casele?
Apreciază că implicații sociale ale unei asemenea hotărâri pot provoca drame sociale, cu atât mai mult cu cât abuzul angajatorului este evident și nu poate fi ascuns în spatele unor vize de legalitate, formale, ale altor instituții care nu își asuma, de fapt, nici o responsabilitate.
2.În ceea ce privește existența cazului bine justificat, instanța își motivează cererea de respingere prin faptul că aspectul de legalitate al actului atacat a fost verificat de Instituția Prefectului județului V și prin avizul favorabil dat de ANFP (filele 39,40,41 dosar).
Acesta a fost și motivul pentru care recurentul-reclamant a făcut adresa la cele 2 instituții și a solicitat lămuriri privind acele bine atâta timp cât sunt încălcate flagrant dispoziții imperative ale legislației în vigoare.
În acest sens citează din răspunsurile primite de cele 2 instituții, pentru ca instanța de control judiciar să observe că raționamentul instanței de fond nu este corect având în vedere poziția exprimată de aceste instituții.
Prin adresa nr. 6731/12.11.2009 emisă de către Instituția Prefectului județului V, i se comunică că avizul de legalitate dat de aceasta are la bază avizul ANFP, aviz prin care se aprobă noua organigramă stabilită de către Primarul orașului, așadar, din punctul lor de vedere, atâta timp cât există avizul ANFP ei își dau la rândul lor viza de legalitate. Nu se face nicio altă verificare, sunt "acoperiți", în ceea ce privește legalitatea de altă instituție.
Prin adresa nr. -/6.11.2009 ANFP comunică următorul răspuns recurentului Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici referitor la ilegalitățile pe care acesta le sesizează cu privire la mocul cum a fost elaborat planul de ocupare a funcțiilor publice:
"Potrivit art. 23 alin. 5 din Legea 188/1999 modificată și completată - nu se prevede avizarea proiectului de către ANFP, ci doar acorda acestei instituții posibilitatea de a formula observații.
- Obligația elaborării planului de ocupare a funcțiilor publice cu respectarea cerințelor legale revine în exclusivitate instituției publice în cauză (în speța dată Primăria ), deoarece ei nu au posibilitatea să verifice respectarea acestor condiții la momentul când se elaborează organigrama.
- Cum la nivelul instituției angajatoare exista o organizație sindicală reprezentativă, competența ANFP este determinată asupra structurii planului".
Urmează ca instanța de recurs să analizeze dacă, din punctul său de vedere, raționamentul instanței de fond în ceea ce privește existența avizului la cele 2 instituții care acoperă prezumția de legalitate a fost corect.
Aceasta, prin analiza comparativă a celor 2 răspunsuri: unul al Prefecturii care își justifică viza prin avizul ANFP, iar instituția ANFP care indică foarte clar în răspunsul său că instituția în cauză nu are "posibilitatea să verifice respectarea condițiilor cerute de lege la momentul elaborării planului".
Mai mult, instituția, prin raportare la textul legal, nu are obligația să avizeze acel proiect, adică să îi acorde acea prezumție de legalitate pe care o invocă instanța de fond în respingerea cererii de suspendare.
Așadar, argumentul instanței de fond nu este unul legal, cu atât mai mult cu cât o instanță de judecată este obligată să verifice într-o astfel de speță aspecte formale de legalitate ale unui act administrativ.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Din interpretarea coroborată a art. 1 al. 1 și art. 14 al. 1 din Legea 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesar a fi întrunite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube. Aceste două condiții prin caracterul lor restrictiv -imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării actului administrativ presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat de natură să argumenteze faptic cele două condiții. Acestea nu se consideră a fi îndeplinite prin simpla invocare a unor argumente ce tind să demonstreze aparenta nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată.
Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o puternică și evidentă îndoială privind legalitatea actului care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Din acest punct de vedere instanța are doar posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, în cadrul procedurii de suspendare a executării actului administrativ neputând fi prejudecat fondul litigiului.
Aspectele invocate de recurent prin care tinde să demonstreze nelegalitatea actului administrativ a cărui suspendare o solicită, respectiv cele referitoare la îndeplinirea condițiilor impuse de art. 68 și 70 Codul muncii, la efectuare notificărilor către sindicat, la indicarea criteriilor de prioritate la concediere etc. țin în mod evident de fondul litigiului și urmează a fi examinate pe larg în cererea având ca obiect anularea actului. Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea acestor aspecte ce țin de legalitatea actului, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează în cadrul acțiunii în anulare.
Examinând argumentele concrete pe care recurentul le aduce în sprijinul susținerii existenței cazului bine justificat și iminenței producerii unei pagube, instanța apreciază că nici acestea nu sunt fondate și de natură a atrage suspendarea actului atacat.
Prin prisma aspectelor deja arătate, în sensul că argumentele de nelegalitate a actului a cărui suspendare s-a solicitat vizează fondul acestuia, instanța de fond a apreciat corect că verificarea lui, sub aspectul legalității, de către instituția Prefectului județului V și ANAF vine în sprijinul prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ. Analiza detaliată a răspunsurilor primite de la cele două instituții și a trimiterilor ulterioare sunt de natură a face obiectul verificării cu ocazia examinării fondului cauzei.
Cât privește paguba iminentă, care, conform art. 2 alin. 1 lit. "s" din Legea 554/2004 presupune un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat, susținerile referitoare la faptul că paguba creată funcționarilor publici prin pierderea locului de muncă și implicit a salariului, nu sunt suficiente pentru a determina suspendarea actului administrativ. Este adevărat că în situația economică actuală pierderea veniturilor din muncă este un fapt grav și prejudiciabil pentru individ și familia acestuia, dar aceste împrejurări nu sunt de natură ca, prin ele însele, să înlăture prezumția de legalitate a actului administrativ contestat și, nu în ultimul rând, îndeplinirea condiției privitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi concrete care să probeze iminența producerii pagubei, relativ la fiecare persoană în parte, afirmațiile cu caracter de generalitate și universal valabile făcute prin acțiune neputând avea relevanță raportat la obiectul determinat al cererii și la condițiile stricte de admisibilitate.
Raportat la ansamblul aspectelor reținute, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat, conform art. 312 Cod procedură civilă, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de Sindicatul liber al Funcționarilor Publici din Primăria Orașului prin lider de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 282/CA/ din 26 noiembrie 2009, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECPTOR
- - - - - G -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.03.2010
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Aurelia
