Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 593/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 593/2008
Ședința publică din data de 5 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 2440/14.12.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL S - PRIN PRIMAR și cu reclamanții - ȘI, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Se constată că la data de 04.03.2008 pârâții și au depus concluzii scrise, însoțite de acte doveditoare în sensul acordării cheltuielilor de judecată.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 februarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.440 din 14.12.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluja fost admisă cererea formulată de reclamanții -- și, fiind dispusă suspendarea executării autorizației de construire nr. 594/31.05.2007, emisă de PRIMARUL MUNICIPIULUI S pentru beneficiarii și și sistarea lucrărilor de executare efectuate în baza acestui act.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Sibiu, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanții au solicitat suspendarea executării autorizației de construire mai sus arătată și stoparea lucrărilor, până la pronunțarea instanței de fond, în litigiul având ca obiect anularea acestuia act administrativ unilateral cu caracter individual.
În motivare s-a arătat că actul a fost emis pentru construirea unei clădiri pe un teren pe care reclamanții susțin că ăl dețin, motiv pentru care au și intentat acțiune în justiție, respectiv pentru grănițuirea proprietății lor de cea a pârâților (dosar nr. 1.621/2006 al Judecătoriei Sibiu ).
S-a mai relevat că au formulat plângere prealabilă împotriva actului administrativ atacat, care a fost respinsă.
Prin încheierea nr. 4.002/2007, a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Cluj.
Această instanță a reținut că, raportat la starea de fapt mai sus expusă, acțiunea formulată este întemeiată, existând o bănuială serioasă cu privire la legalitatea autorizației de construire, raportat la motivele de nulitate invocate, respectiv ridicarea a mai mult imobile în vecinătatea reclamanților.
-se că continuarea lucrărilor este în măsură să afecteze grav dreptul pretins, cel puțin în aparență, de către reclamanți, cererea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, pârâții și -, solicitând casarea ei și respingerea acțiunii reclamanților.
În motivare s-a relevat că nu s-a dovedit existența unui caz bine justificat și nici iminența unei pagube, simpla formulare a unei acțiuni pentru anularea actului nejustificând suspendarea efectelor sale.
De asemenea, un prejudiciu eventual nu este suficient pentru a justifica aplicarea prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004, simpla împrejurare că s-au turnat fundațiile pe un teren aparținând reclamanților echivalând deja cu un prejudiciu și cu inexistența nici unei pagube, în ipoteza în care afectat aparține pârâților.
Nu este reală susținerea conform căreia se edifică mai multe imobile în temeiul autorizației atacate, iar aparența dreptului este în favoarea pârâților, existând întreaga documentație cerută de Legea nr. 50/1991, pentru eliberarea actului în litigiu.
În concluzie, acțiunea reclamanților nefiind dovedită, trebuia respinsă.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Terenul învecinat celui al reclamanților a fost vândut de către autoritățile locale, prin licitație, pârâții dobândind în acest mod o suprafață de 1.440 mp. înscrisă în nr. 1.696, nr. top. 9545/1/74.
Ulterior, au procedat la dezmembrarea acestuia și au solicitat eliberarea unei autorizații pentru ridicarea unei clădiri, respectiv a unei locuințe cu două apartamente, emițându-se astfel actul ce face obiectul litigiului ( 31, 32, dosar fond).
Reclamanții au arătat că au sesizat Judecătoria Sibiu cu o cerere prin care au chemat în judecată pârâții, solicitând trasarea liniei de graniță între cele două terenuri, apreciind că terenul vândut pârâților cuprindea și o parte a celui pe care îl dețin în proprietate, astfel încât ridicarea construcției autorizate este în măsură să le prejudicieze dreptul lor de proprietate și în acest sens, au formulat și plângere prealabilă, solicitând revocarea actului.
De asemenea, au înregistrat pe rolul instanțelor și o acțiune prin care au solicitat anularea licitației organizate pentru vânzarea terenului dobândit de către pârâții, invocând aceleași motive (dosar nr-, strămutat la Tribunalul Brașov ).
Prima instanță a achiesat la această opinie, considerând că măsura suspendării autorizației și a opririi lucrărilor se impune în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la împrejurarea că există un litigiu privitor la dreptul de proprietate asupra terenului pe care se edifică construcția.
Prin recursul declarat se critică această abordare, considerându-se că reclamanții nu au dovedit faptul că se încadrează în ipoteza prevăzută de acest text legal.
Curtea apreciază că soluția primei instanțe este temeinică și legală, iar pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că din modul de expunere al circumstanțele de fapt ale cauzei, rezultă că s-a creat un dubiu asupra legalității actului administrativ, cu atât mai mult cu cât anterior pârâtul Primarul Municipiului Saf ost notificat de către reclamanți cu privire la existența litigiului de grănițuire ( 11, dosarul Tribunalului Sibiu ).
De altfel, Municipiul S, reprezentat prin Primar este parte în dosarul de grănițuire, care a fost înregistrat la data de 22.02.2006.
În aceste condiții, Primarul municipiului S, în virtutea competențelor sale și după verificarea tuturor cerințelor legale, a apreciat că pârâții sunt îndreptățiți la eliberarea autorizației de construire nr. 594/2007, în această ipoteză fiind îndreptățită apelarea la disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, acest text prevede că pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ cu caracter unilateral, trebuie să existe un caz bine justificat, corelativ cu necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Această ultimă condiție este reliefată prin disp. art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Or, este incontestabil că prin executarea lucrărilor de construire în temeiul actului atacat, se creează pentru reclamanți premisele unui astfel de prejudiciu material, viitor și previzibil, Curtea apreciind că, pentru conservarea drepturilor invocate de către aceștia, se impune a fi oprite lucrările de construire.
În opinia instanței, această măsură este menită, în egală măsură, să apere și interesele pârâților, evitând crearea în patrimoniul lor, a unor noi prejudicii, constând în investițiile pe care trebuie să le mai realizeze în clădirea autorizată.
Acest prejudiciu previzibil constă în posibilitatea ca cel care va fi stabilit de către instanțe ca fiind titularul dreptului asupra terenului pe care se edifică clădirea, să invoce accesiunea imobiliară, iar suma ce va trebui plătită diferă semnificativ, în funcție de stadiul și gradul de finisare al construcției, astfel încât nu prezintă relevanță nici împrejurarea că imobilul autorizat este ridicat în roșu, realizându-se lucrările de finisare.
În aceste circumstanțe, aducerea la îndeplinire a actului administrativ înainte de exercitarea de către instanță a controlului de legalitate, este de natură să producă consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării lui.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu prev. art. 312 alin. 1 teza II pr.civ. recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 2.440 din 14 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./29.03.2008.
Jud.fond:,
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
