Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 60/CA/2009-
Ședința publică din 5 februarie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Blaga Gabriela
JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă- -cu sediul în O,-, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, jud. B, împotriva sentinței nr. 3/CA/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită, prin lipsa dovezii de citare cu recurenta.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa de timbru în cuantum de 5 lei prin chitanța seria - nr. - din 03.08.2008, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, nu a fost achitată cauțiunea stabilită de instanță în cuantum de 5.000 lei pentru suspendarea executării, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 3/CA/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost respinsă cererea de suspendare a actului administrativ: Decizia de impunere nr.- din 17.03.2008 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr.- din 13.03.2008 formulată de reclamanta - Trans B -, cu sediul în O,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului O, cu sediul în O, P-a - nr.1, jud.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat suspendarea deciziei de impunere nr.127.175 din 17.03.2008, prin care s-au dispus obligații fiscale suplimentare reprezentând impozit pe clădiri pe perioada 01.01.2005 - 31.12.2007 și respectiv 15.03.2005 - 12.03.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr.126.047 din 13,03.2008 încheiat de pârâtă, prin care s-a instituit în sarcina sa obligarea la plata sumei de 36.783,93 lei cu titlu de impozit pe clădiri, majorări și penalități de întârziere.
În condițiile art.14 din 554/2004, suspendarea executării actului are loc în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente,ori, reclamanta, prin cererea astfel cum a fost formulată, nu justifică vreo pagubă iminentă, iar conform deciziei 257/27.10.2006 a Curții Constituționale, suspendarea actelor administrative reprezintă o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de o prezumție de legalitate, situație față de care instanța, față de prev.art.14 din 554/2004, urmează a respinge cererea de suspendare, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen, legal timbrat, a declarat recurs reclamanta - - solicitând admiterea lui și desființarea hotărârii atacate.
În motivare recurenta a arătat că instanța de fond a reținut greșit faptul că nu sunt incidente în cauză prevederile articolului 14 din Legea 554/2004, deoarece din conținutul articolului 14 aliniat 1 al legii nr. 554/2004 rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul bine justificat și paguba să fie iminentă. Or, ambele condiții au fost îndeplinite în cazul societății recurente.
S-a precizat de către recurentă că poprirea conturilor societății are drept consecință grave disfuncționalități asupra activității societății cu referire la următoarele aspecte:
- societatea se va afla în imposibilitatea de a achita sumele datorate furnizorilor de materii prime necesare desfășurării activității, ceea ce va genera limitarea sau chiar necesitatea sistării acesteia și ca urmare lipsa producției va duce la scăderea livrărilor și reducerea vânzărilor;
- reducerea vânzărilor sau sistarea acestora va determina scăderea încasărilor societății și implicit astfel societatea nu va putea achita nici sumele care vor fi datorate către bugetul de stat;
- societatea se va afla și în imposibilitatea de a onora obligațiile contractuale asumate privind furnizarea produselor finite și serviciilor către partenerii societății ceea ce va determina rezilierea contractelor de furnizare, posibile litigii alături de toate consecințele de rigoare;
- toate aceste aspecte menționate pot genera în final un blocaj financiar al societății;
- măsurile de executare silită instituite pot genera consecințe sociale, societatea se va afla și în imposibilitatea de a achita salariile către angajații societății ajungându-se în aceste condiții chiar la disponibilizarea acestora.
De asemenea recurenta a menționat că actele atacate se impun a fi anulate, deoarece declarația de impunere a fost înregistrată la Primăria Municipiului O la data de 12.03.2005, societatea procedând corect la declararea valorii impozabile și la achitarea impozitului aferent, așa încât buna credință a societății nu poate fi pusă sub semnul îndoielii.
S-a subliniat și că simplul fapt că, dintr-o regretabilă eroare, reevaluarea imobilizărilor corporale nu a fost înregistrată în contabilitatea (bilanțul anului 2004 ) nu a fost în măsură să genereze o eludare a societății recurente de la plata impozitului pe clădiri aferent perioadei de timp controlată în mod corect și în termen.
În drept a invocat art. 302, 304 lit.9 cod procedură civilă, articolul 14 din Legea 554/2004.
Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă - - ca neîntemeiat și nefondat.
A arătat că, raportat la condițiile stipulate de legiuitor (articolul14 din Legea 554/2004 ), recurenta reclamantă - - nu a făcut dovada unei pagube iminente și de nereparat care i s-ar cauza prin continuarea executării actelor administrative a căror suspendare se solicită (Raportul de inspecție fiscală nr. 126.047/13.03.2008 și Decizia de impunere nr. 127.175/17.03.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală) și nici faptul că i s-ar perturba grav activitatea economică desfășurată, perturbare datorată continuării executării respectivelor acte administrative.
De asemenea, a învederat instanței că obligațiile fiscale suplimentare datorate de către - - au fost calculate de organul fiscal în mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și că debitoarei - - îi revine obligația achitării impozitului pe clădire pentru perioada verificată, în cuantumul în care acesta este prevăzut în Decizia de impunere nr. 127.175/17.03.2008 și în Raportul de Inspecție fiscală nr. 126.047/13.03.2008.
Nu în ultimul rând, intimata a subliniat că executarea silită prin poprirea nr.88532/23.05.2008 înființată asupra disponibilităților de care dispune recurenta-reclamantă la BCR a fost suspendată temporar de către Primăria Municipiului O - Direcția Economică Serviciul Executare Silită prin adresa cu nr. 88532 /04.06.2008 transmisă Băncii Comerciale Române Centrale
Debitoarea indicând bunurile libere de orice sarcini pe care le oferă în vederea sechestrării, la nivelul sumei pentru care s-a început executarea silită, așa încât se poate pune problema creării unor grave disfuncționalități asupra activității recurentei.
În drept a invocat articolul 14 din /2004; articolul 43, 148 alin (2), aliniat(7) din OG 93/2003.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, potrivit articolul 3041cod procedură civilă, instanța apreciază recursul nefondat, motiv pentru care îl va respinge în baza articolul 312 cod procedură civilă pentru următoarele considerente.
Conform articolului 14 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile articolului 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Așadar, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ unilateral este necesar a se dovedi existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Ca o condiție prealabilă, obligatorie, analizării cerințelor necesare suspendării executării actului administrativ, codul d procedură fiscală prevede prin articolul 215 aliniat 2 teza a II-a că, instanța competentă poate suspenda executarea actului administrativ fiscal, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor neevaluabile în bani o cauțiune de până la 2.000 lei.
În speță, deși recurenta a fost citată cu mențiunea achitării cauțiuni în sumă de 5.000 lei, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Ca atare, nefiind achitată cauțiunea, analiza condițiilor de admisibilitate pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal și implicit a criticilor recurentei legate de aceste aspecte este superfluă.
În consecință, întrucât nu s-a achitat cauțiunea, recursul va fi respins.
Instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă- -cu sediul în O,-, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, jud. B, împotriva sentinței nr. 3/CA/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.12.02.2009
Jud.fond.
Dact./13.02.2009
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Blaga Gabriela, Boța Marilena
