Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 856/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.856
Ședința publică din data de 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în B, DN 2 Km 2. stânga, jud. B împotriva sentinței nr.472/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta - COM SRL - prin cu sediul în comuna, județul B și B, sector 2,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, după care:
Față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare:
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanta - COM SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G - Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale B pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4/13.02.2009 și al procesului verbal de control nr.1386/13.02.2009 întocmit de inspectorii din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale
În motivarea de fapt a acțiunii reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat pe anul 2008, prin decizia a cărei suspendare se solicită au fost stabilite obligații de plată suplimentare și anume 187.320 lei cu titlu de TVA și 53.454 lei cu titlu de majorări de întârziere, reținându-se în cuprinsul procesului verbal de control nr.1386/13.02.2009 că "la reimportul în România a produselor compensatoare obținute în Ucraina din mărfuri exportate din Italia în regim de perfecționare pasivă de către nu se pot aplica prevederile art. 192 alin.1 lit. "i" și ale punctului 43 alin.1 din Norme, deoarece exportul s-a făcut în Italia și nu în România, iar importatorul nu este aceeași persoană cu cea care l-a exportat".
A precizat reclamanta că a formulat contestație împotriva deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4/13.02.2009 și a procesului verbal de control nr.386/13.02.2009 și, având în vedere că sumele stabilite cu titlu de obligații fiscale suplimentare sunt considerabile, iar executarea celor două acte este de natură să determine în mod vădit diminuarea activității, a solicitat admiterea prezentei cereri.
În drept, reclamanta și-a fundamentat acțiunea pe dispozițiile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus copii de pe următoarele înscrisuri: decizia pentru regularizarea situației nr.4/13.02.2009; procesul verbal de control încheiat la 13.02.2009 și anexa la acesta; decizia privind nemodificarea bazei de impunere; tabelul nominal cu salariații societății reclamante; balanța de verificare - ianuarie 2009; contractul de vânzare - cumpărare încheiat între și COM SRL și contestația formulată împotriva deciziei nr.4/13.02.2009 însoțit de confirmarea de primire.
Pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G a formulat întâmpinare potrivit dispozițiilor art.115 - 119 Cod proc.civ. solicitând respingerea acțiunii, întrucât reclamanta nu a făcut dovada îndepliniri celor două condiții prevăzute în mod expres de art.13 alin.1 Cod procedură fiscală limitându-se doar la a formula aprecieri cu privire la un ipotetic prejudiciu material.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului,Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr.472/24.03.2009prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - Com SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor-Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G-Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, a dispus suspendarea executării deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4/13.02.2009 și a respins capătul de cerere privind suspendarea executării procesului verbal de control nr.1386/13.02.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit art.15 din Legea nr.554/2004 suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată prin cererea adresată instanței pentru anularea actului condiționat de îndeplinirea cumulativă a celor două cerințe, prevăzute de art.14 din aceeași lege, respectiv existența unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cercetând sumar aparența dreptului, tribunalul a constatat că din actele dosarului rezultă o vădită îndoială asupra prezumției de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se cere.
Astfel, în baza dispozițiilor art.142 alin.1 din Codul fiscal, reclamanta a beneficiat anterior acestei măsuri de scutire de la obligația de plată a TVA, operațiunea comercială analizată încadrându-se în sfera reglementată de textul de lege mai sus enunțat.
Organul fiscal, prin măsura dispusă, a avut în vedere prevederile pct.43 alin.2 din Normele Metodologice de aplicare legii nr.571/2003 privind codul fiscal, prevederi potrivit cărora, scutirea parțială reglementată de disp. art.142 alin.1 lit."i" din Codul fiscal se acordă în următoarele condiții:
a) bunurile trebuie să fi fost exportate din România în afara Comunității, după plasarea acestora în regim de perfecționare pasivă;
b) bunurile trebuie să fi fost supuse regimului normal de taxă în România;
c) exportul și reimportul bunurilor trebuie efectuat de aceeași persoană.
A reținut tribunalul că această condiție este îndeplinită întrucât reclamanta acționează în calitate de reprezentant fiscal al firmei în numele și în contul acestuia, utilizând un cod de înregistrare în scopuri de TVA distinct de cel utilizat pentru activitatea proprie.
Mai mult dispozițiile acestui articol reflectă prevederile cuprinse în Directiva 2006/112 CE din 28.11.2006, privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată.
În atare situație agentul fiscal ar fi trebuit să cenzureze un act cu forța juridică inferioară legii și nu cel aplicat.
Executarea obligațiilor bugetare astfel stabilite este de natură a produce reclamantei o pagubă semnificativă prin imposibilitatea onorării obligațiilor contractuale în curs de derulare a plății și a indisponibilizării salariaților în număr de 154 persoane în condițiile în care aceasta desfășoară o activitate profitabilă (balanța de verificare ianuarie 2009).
De altfel posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată și în documentele emise de organismele internaționale în condiții similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr.554/2004, nr. R/89/8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, care prevede ca principiu tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de solicita suspendarea executării unui act administrativ.
În considerarea celor ce preced, tribunalul a admis în parte cererea, respingând capătul de cerere prin care se solicită anularea procesului verbal de control, întrucât acesta nu este un act administrativ care să producă efecte juridice ci decizia emisă în baza acestuia, a dispus suspendarea executării deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4/13.02.2009 și a respins capătul de cerere privind suspendarea executării procesului verbal de control nr.1386/13.02.2009.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G, în nume propriu, în numele și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B, precum și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că prin cererea formulată și depusă la instanța de fond, intimata-reclamantă a solicitat suspendarea executării actelor administrative reprezentate de Decizia nr.4/13.02.2009 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal și procesul verbal de control nr.1386/13.02.2009, emise de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B și, deși prin cererea formulată societatea a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal (decizia nr.4/13.02.2009) în sensul de a nu deveni titlu executoriu în condițiile art.141 alin.2 Cod procedură fiscală și pentru a nu se proceda la inițierea măsurilor de executare silită, deși instanța de fond a pronunțat sentința nr.472/24.03.2009 prin care a fost admisă în parte cererea de suspendare (numai în ceea ce privește suspendarea executării deciziei nr.4/13.02.2009), intimata-reclamantă a procedat la executarea de bună voie a dispozițiilor conținute în actul administrativ fiscal achitând integral debitul stabilit prin acesta cu ordinul de plată nr.131/08.04.2009.
Susține recurenta că intimata-reclamantă nu îndeplinea două din condițiile impuse de lege pentru a beneficia de scutirea parțială de TVA, iar prin hotărârea criticată, instanța de fond s-a pronunțat doar asupra condiției prevăzută la pct.43 alin.2 lit.c din Normele de aplicare a Codului fiscal, fără a ține seama de condiția impusă prin textul pct.43 alin.2 lit.a din Norme, condiție neîndeplinită de către intimata-reclamantă.
Arată recurenta că în motivarea hotărârii criticate, instanța de fond prea ad literam susținerile din cererea formulată de către intimata-reclamantă, fără să arate cu ce text din Directiva 2006/112 CEE din 28.11.2006 intră în contradicție textul citat din Normele de aplicare a Codului fiscal și, mai ales, în ce sens ar fi trebuit autoritatea vamală să cenzureze un act cu valoare juridică inferioară legii și nu cel aplicat.
Precizează recurenta și faptul că instanța de fond nu a ținut seama și nici nu a arătat motivele pentru care nu a găsit necesar să se pronunțe cu privire la susținerile sale față de posibilitatea legală de suspendare a executării în temeiul art.148 Cod procedură fiscală, rezumându-se la a constata că executarea obligațiilor bugetare astfel stabilite este de natură a produce reclamantei o pagubă semnificativă prin imposibilitatea onorării obligațiilor contractuale în curs de derulare a plății și a indisponibilizării salariaților în număr de 154 persoane în condițiile în care aceasta desfășoară o activitate profitabilă potrivit balanței de verificare ianuarie 2009.
Susține recurenta că, așa cum a arătat și în fața instanței de fond, prin întâmpinarea depusă la dosar, acest text de lege (art.148 alin.6 și 7 din Codul fiscal) permite agentului economic să-și desfășoare activitatea normal, până la pronunțarea instanței de contencios administrativ asupra legalității sau nelegalității actului administrativ fiscal și, în aceeași măsură, dă siguranță instituției ce a emis actul de impunere, cu privire la posibilitatea încasării la bugetul de stat a sumei stabilită prin actul administrativ fiscal, în cazul confirmării, de către instanța judecătorească, a legalității și temeiniciei acestuia.
Concluzionând, recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a hotărârii pronunțată de Tribunalul Buzău, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal, reprezentat de decizia nr.4/13.02.2009 emisă de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Legal citată, intimata reclamantă nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: Din conținutul art. 14 alin. 1 al Legii nr. 554/2004, rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba să fie iminentă. Suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu.
Potrivit legii, prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Susținerea reclamantei-intimate că operațiunile comerciale supuse controlului erau scutite de plata taxei pe valoarea adăugată, la o analiză sumară, nu este de natură a răsturna prezumția de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solictă. Eventualele neconcordanțe dintre motivele ce au stat la baza emiterii deciziei de impunere, nu pot fi analizate în cadrul acestei proceduri, întrucât țin de fondul cauzei și urmează a fi analizate în cadrul contestației promovate.
De asemenea, nici condiția pagubei iminente nu a fost îndeplinită, societatea nu a arătat expres care este prejudiciul material viitor și previzibil ce s-ar produce prin executarea actului administrativ. Mai mult decât atât, societatea intimată a achitat integral suma imputată, astfel încât cererea ar putea fi considerată și ca rămasă fără obiect. Așa fiind, Curtea constată că intimata-reclamantă nu a făcut dovada celor două condiții prevăzute expres și imperativ de lege, în sensul că nu s-a probat că este bine justificată cererea de suspendare și nici faptul că s-ar produce o pagubă iminentă prin această măsură.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, 3041și 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge cererea de suspendare a executării deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4/13.02.2009. Se vor menține în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în B, DN 2 Km 2. stânga, jud. B împotriva sentinței nr.472/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta - COM SRL - prin cu sediul în comuna, județul B și B, sector 2,- și în consecință:
Modifică în parte sentința nr.472/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în sensul că respinge cererea de suspendare a executării deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4/13.02.2009.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
red. DF/CC
3 ex./16.06.2009
nr- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
