Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 905/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 27.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.905
Ședința publică din 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T,împotriva sentinței civile nr.282/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată - REȘIȚA - și pârâta intimată DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C-S, având ca obiect suspendare executare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantei intimate avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei intimate învederează instanței că nu a depus cauțiune întrucât prima instanță nu i-a pus în vedere acest lucru.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat pentru motivele din concluziile scrise, cu cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat. Depune concluzii scrise și chitanța nr.13/02.06.2009 reprezentând cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-la data de 13.03.2009, reclamanta Reșița a chemat în judecată pârâții Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C-S, a solicitat să se dispună suspendarea executării silite începute în dosarul de executare nr.3557/2009, în baza procesului verbal de control nr.4400/02.12.2008 și Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4401/02.12.2008, pentru suma de 34.141 lei, reprezentând majorări de întârziere, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin procesul verbal de control nr.4400/02.12.2008 întocmit de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C-S s-au constatat în sarcina reclamantei, diferențe de drepturi vamale în minus, determinate pe baza naturii mărfurilor de import, a clasificării tarifare (inclusiv rata drepturilor), a valorii în vamă, a originii și calității la momentul plasării lor sub regimul de admitere temporară. S-a menționat faptul că, aceste diferențe au rezultat în urma unui control ulterior privind încheierea operațiunilor vamale de plasare în regim de admitere temporară cu exonerarea totală de taxe vamale și de alte drepturi de import ( leasing), în baza OG51/1997 deschise cu declarațiile vamale nr.1415/09.03.2004; 2085/05.04. 2004; 2306/15.04.2004; 7434/01.11.2004; 20/05.01.2005; 413/21.01.2005; 1134/
18.02.2005 și 1598/ 07.03.2005depuse de subscrisa - Reșița -.
Prin această Decizie, C-S, a stabilit în sarcina petentei obligația acesteia din urmă de a achita diferențe de drepturi vamale în minus în sumă totală de 67.156 lei, reprezentând taxe vamale în sumă de 36.989 lei, comision vamal în sumă de 1.063 lei, TVA în sumă de 27.220 lei și dobânzi compensatorii în sumă de 1.884 lei și 34.141 lei majorări de întârziere.
În ceea ce privește majorările de întârziere stabilite în sarcina reclamantei prin Procesul-verbal de control nr.4400/02.12.2008 și prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 4401/02.12.2008, reclamanta a formulat Contestație înregistrată la. C-S cu numărul 349/28.01.2009, această contestație fiind încă în curs de soluționare.
S-a învederat că, în data de 13.02.2009 a fost emisă somația nr.4140/13.02.2009 în dosarul execuțional 3557 și titlul executoriu format din Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4401/02.12.2008 prin care se pune în vedere să se achite majorările de întârziere stabilite prin această Decizie.
S-a mai menționat că debitul principal stabilit în sarcina reclamantei prin decizia de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4401/02.12.2008 a fost achitat voluntar anterior formulării contestației, după cum rezultă din nr. 3,4,5 și respectiv 6, toate din data de 07.01.2009, în sumă totală de 67.156 lei.
De asemenea, o eventuală executare silită a acestei somații ar duce, fără îndoială, la pagube iminente, în sensul că o eventuală recuperare a acestor sume ar presupune timp și costuri suplimentare, timp în care activitatea comercială desfășurată de reclamantă ar fi grav perturbată.
S-a solicitat a se avea în vedere cuantumul sumelor ce fac obiectul somației și că acest cuantum a fost în întregime contestat prin contestația formulată de reclamantă și înregistrată la sediul pârâtei sub nr.349/28.01.2009.
Mai mult, în actuala situație economică a societății o eventuală executare ar duce la perturbarea activității de producție, întrucât societatea s-ar vedea în imposibilitate de a-și achita datoriile față de societățile comerciale cu care colaborează în mod constant și față de salariații actuali ai societății.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.554/2004 art. 14 și 15, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 340/2004 republicată, Legea nr.215/2001, republicată.
Pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tad epus la dosar note de ședință, prin care solicită respingerea cererii de suspendare a executării formulată de reclamantă.
Prin sentința civilă nr.282/24.03.2009, Tribunalul C-S admis cererea formulată de reclamanta - - Reșița, în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C-S, și a dispus suspendarea executării procesului verbal de control nr.4400/02.12.2008 și Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4401/02.12.2008, pentru suma de 34.141 lei, reprezentând majorări de întârziere, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut:
Prin procesul verbal de control nr.4400/02.12.2008 al Direcției Județene pentru Accize și operațiuni Vamale C-S s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată în cuantum de 36.989 lei taxe vamale, 1063 lei comision vamal, 27220 lei TVA, 1884 lei dobânzi compensatorii și 34.141 lei, majorări. Aceste sume au fost reluate în Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4401/02.12.2008.
Împotriva procesului verbal de control nr.4400/02.12.2008 și a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4401/02.12.2008, reclamanta a formulat contestație la organul emitent, solicitând anularea în parte a acestora, în ceea ce privește majorările de întârziere, în sumă de 34.141 lei(filele 20-24).
Potrivit dispozițiilor art. 14 al 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Tribunalul, ținând seama că reclamanta solicită doar suspendarea parțială a actelor administrative fiscale, în ceea ce privește majorările de întârziere, recunoscând debitele principale și depunând dovezi de plată a acestora-ordine de plată (filele 16-19) și având în vedere că, în contextul economic actual, executarea silită a sumelor reprezentând majorări ar conduce la perturbarea activității de producție a societății, în sensul imposibilității plății datoriilor față de furnizori ori salariați, apreciază că în speță, sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 14 al 1 din legea nr. 544/2001, respectiv un caz bine justificat și iminența producerii de pagube societății.
Pe cale de consecință, apreciind întemeiată acțiunea formulată, instanța a admis-o, în baza dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor, reprezentată de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T,solicitând admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiate.
În motivare, recurenta arată că hotărârea pronunțata de către prima instanța este netemeinică și nelegală, având în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta poate cere suspendarea executării unui act administrativ pana la soluționarea acțiunii pe fondul cauzei in cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unor pagube iminente.
Precizează faptul că simpla demarare a executării silite nu poate constitui un motiv întemeiat pentru admiterea unei astfel de cereri, întrucât apreciază că dacă ar fi considerat acest lucru drept suficient, legiuitorul nu ar mai fi condiționat suspendarea, de îndeplinirea unor altfel de criterii, care ivesc în principal gravitatea consecințelor executării silite.
Argumentele invocate de petentă, nu sunt de natura sa justifice suspendarea de către instanță a executării silite, întrucât în speță, contestatoarea nu a demonstrat prin un mijloc de probă faptul că executarea silită a sumei stabilite prin actul de impunere ar consecințe grave pentru societate, în sensul producerii unei pagube greu de reparat ulterior. Astfel, se învederează faptul că, în susținerea cererii, petenta nu a prezentat nici un argument care să privească situația financiară actuală a societății, documente care să demonstreze daca executarea silita ar conduce sau nu societatea în încetare de plați.
De asemenea, din alt punct de vedere, referitor la imposibilitatea plății în cele mai multe situații a creanței, după finalizarea ciclului procesual care vizează legalitatea actului de impunere și perioadelor lungi în care nu poate fi îndestulata creanța datorita soluțiilor de suspendare a titlurilor executorii, cu atât mai mult cu cât instanța de fond nu a solicitat contestatoarei depunerea unei cauțiuni, condiție obligatorie prevăzută de art.215 alin.2 din nr.OG92/2003 privind " Codul d e procedura fiscală.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prin sentința civilă recurată, Tribunalul CSa admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării procesului verbal de control nr.4400/02.12.2008 și a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4401/02.12.2008, pentru suma de 34.141 lei, reprezentând majorări de întârziere, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu privire la condițiile suspendării executării actului administrativ, Curtea amintește că, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
De asemenea, potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:
"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;".
Cu privire la suspendarea executării actului administrativ fiscal, art. 215 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală prevede că "introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal".
Alineatul al doilea al art. 215 Cod de Procedură Fiscală stabilește că "ispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
În speță, Curtea constată că reclamanta nu a îndeplinit condiția depunerii cauțiunii, întrucât instanța de fond nu a pus în vedere acesteia să consemneze vreo sumă cu acest titlu.
Procedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat soluția de suspendare a executării actelor fiscale cu încălcarea dispozițiilor art. 215 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală.
Or, este evident că actele în litigiu sunt acte administrativ fiscale, având în vedere că prin procesul verbal de control nr.4400/02.12.2008 și prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4401/02.12.2008 au fost stabilite anumite obligații fiscale ale reclamantei (obligația de a plăti accize, taxă pe valoarea adăugată, taxe vamale etc.), iar potrivit art. 41 Cod de Procedură Fiscală, " în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale". Fiind în discuție suspendarea executării unui act administrativ fiscal, era obligatorie respectarea dispozițiilor art. 215 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, respectiv era obligatorie impunerea de către instanța de fond a unei cauțiuni în sarcina reclamantei, anterior dispunerii suspendării executării.
Consecința dispunerii suspendării executării actelor în litigiu fără consemnarea cauțiunii prevăzute de lege a constat în împiedicarea organelor fiscale de a încerca recuperarea debitelor datorate de reclamantă, în condițiile în care organele fiscale nu aveau posibilitatea ulterioară a recuperării parțiale a acestor debite prin valorificarea cauțiunii, în situația în care instanțele judecătorești ar respinge cererea de anulare a titlului executoriu.
Cât privește condiția pagubei iminente, instanța remarcă faptul că examinarea acestei condiții impune analizarea situației economice a reclamantei, a fondurilor de care dispune, comparativ cu valoarea sumei datorate conform actului administrativ pus în executare.
O asemenea analiză implică și verificarea implicațiilor pe care le-ar avea plata integrală imediată a sumei datorate asupra continuării activității reclamantei, inclusiv riscul eventual al disponibilizării unor angajați, riscul privind întreruperea activității reclamantei sau cel legat de imposibilitatea achitării altor debite, a căror neachitare ar putea atrage alte consecințe grave pentru societate.
În speță, reclamanta nu a depus la dosar - și nici instanța de fond nu i-a pus în vedere acest aspect - nici un înscris din care să rezulte situația sa economică precară, situație care să fie agravată de executarea actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-
Susținerea instanței de fond - potrivit căreia "executarea silită a sumelor reprezentând majorări ar conduce la perturbarea activității de producție a societății, în sensul imposibilității plății datoriilor față de furnizori ori salariați" - apare ca nefiind întemeiată, în condițiile în care reclamanta nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte situația sa economică precară, numărul salariaților sau valoarea salariilor și a altor datorii pecuniare curente ale reclamantei.
În această privință, instanța constată că în speță, reclamanta nu a justificat îndeplinirea acestei condiții, privind existența pagubei iminente cauzate de executarea actului a cărui suspendare a solicitat-
Cât privește condiția existenței unui caz bine justificat, instanța remarcă faptul că examinarea acestei condiții impune însăși examinarea legalității actului administrativ atacat, de vreme ce instanța trebuie să constate - pentru a soluționa cererea de suspendare a executării actului administrativ - existența împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".
În această privință, instanța constată că în speță, reclamanta nu a justificat îndeplinirea acestei condiții - în condițiile în care nici instanța de fond nu i-a pus în vedere acest aspect - respectiv nu a indicat care sunt acele împrejurări care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".
Curtea admite dificultatea identificării împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ", însă această dificultate nu poate constitui o justificare pentru suspendarea executării actului administrativ în absența unor indicii minime privind nelegalitatea acestui act.
Date fiind aceste împrejurări, Curtea apreciază că instanța de fond - dispunând suspendarea executării actelor în litigiu fără consemnarea cauțiunii prevăzute de lege și fără a pune în vedere reclamantei să facă dovada împrejurărilor care ar determina o pagubă iminentă în cazul executării actelor în litigiu (respectiv valoarea obligațiilor pecuniare curente, comparată cu valoarea veniturilor curente ale reclamantei) și să indice acele împrejurări care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ"- a pronunțat hotărârea recurată în absența unor probe ale întrunirii condițiilor legale de suspendare a executării actelor administrative în litigiu.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere"când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii."
Ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi", Curtea - apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus - îl va admite, va dispune casarea sentinței civile nr. 282/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea administrării probelor privind împrejurările care ar determina o pagubă iminentă reclamantei în cazul executării actelor în litigiu (respectiv valoarea obligațiilor pecuniare curente, comparată cu valoarea veniturilor curente ale reclamantei) și pentru a permite reclamantei să indice acele împrejurări care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, reprezentată de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, împotriva sentinței civile nr. 282/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul C
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER - -
Red.-08.07.2009
Tehnored. /10.07.2009/2 expl.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Adina Pokker
