Contestație act administrativ fiscal. Decizia 914/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--15.04.2009
DECIZIA CIVIL NR.914
Ședința public din 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.304/23.02.2009 pronunțat de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint avocat pentru reclamantul lips, lips fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care se constat c s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea reclamantului.
Reprezentanta reclamantului înțelege s rectifice întâmpinarea depus la dosar în sensul c solicit menținerea sentinței atacate, respectiv nr.304/23.02.2009, privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3107 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acord cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicit respingerea recursului, menținerea hotrârii primei instanțe ca temeinic și legal, cu cheltuieli de judecat, conform chitanței de la dosar, în sum de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
CURTEA
Asupra recursului de faț constat:
Prin acțiunea înregistrat la Tribunalul Arad sub nr-la data de 29.12.2008, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice A, la restituirea diferenței de tax special pentru autoturisme și autovehicule încasate ilegal, în cuantum total de 3.107 lei, sum care s fie actualizat cu rata dobânzii legale pân la data efecturii plții și anularea actelor administrativ fiscale nr.-/ad/26 06 2008 și nr. -/ad/28 07 2008.
De asemenea, a mai solicitat obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecat.
În motivare, reclamanta a artat c a achiziționat un autoturism second hand marca Renault Laguna în cursul anului 2007 și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat s achite în contul bugetului de stat suma de 5.673 lei reprezentând taxa special pentru autoturisme, în temeiul art.2141și 2143Cod fiscal.
Întrucât taxa perceput este ilegal în raport de dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul și de jurisprudența relevanț a Curții de Justiție European a solicitat pârâtei restituirea sumei și plata dobânzilor aferente, prin cererea înregistrat la 19 06 2008, la care a primit rspuns cu nr.-/ad/26 06 2008 în sensul c suma solicitat nu poate fi restituit iar contestația formulat împotriva acestui rspuns a fost respins prin adresa nr.-/ad/28 07 2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice A, ca neîntemeiat.
Menționeaz c anterior promovrii acțiunii a solicitat pe cale amiabil restituirea unei prți din suma pe care a achitat- în temeiul nr.OUG 50/2008 și în urma cererii organele fiscale i-au restituit suma de 2.566 lei, astfel c, solicit prin acțiune doar restituirea diferenței de 3.107 lei din taxa integral achitat inițial - 5.673 lei.
Prin aceast tax, afirm reclamantul, este înclcat principiul nediscriminrii între produsele naționale și produsele similare importate, din analiza aplicrii taxei rezultând c aceasta este perceput numai pentru autoturismele înmatriculate în și neînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nou înmatriculare, taxa nu mai este perceput.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice A, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii parțial ca netemeinic și nelegal și parțial ca fiind fr obiect.
În motivare a artat c începând cu data de 1.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 cu Norme metodologice de aplicare din 24.06.2008.
Conform dispozițiilor art.11 din ordonanț, taxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioad 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgenț.
Consider pârâta c restituirea unei prți din taxa achitat se face doar în baza unei cereri depus, însoțit de actele prevzute în norme și organul fiscal va proceda la restituire în termenul indicat de dispozițiile Codului d e procedur fiscal, fr a fi nevoie de intervenția instanței de judecat. Din acest punct de vedere, apreciaz pârâta c acțiunea reclamantului a rmas fr obiect existând o procedur de restituire de care aceasta poate s uzeze.
Mai arat cu privire la partea de tax a crei restituire nu se face la cerere potrivit nr.OUG 50/2008, din expunerea de motive a ordonanței, rezult c în scopul asigurrii protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbuntțirea calitții aerului și pentru încadrarea în valorile limit prevzute de legislația comunitar în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptrii de msuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv jurisprudenței Curții de Justiție a Comunitții Europene, a fost adoptat Ordonanța de Urgenț nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, astfel c diferența de tax achitat de reclamant este legal și în conformitate cu normele comunitare ea neputând fi restituit nici la cerere nici în alt mod.
Prin sentința civil nr.304/23.02.2009, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulat de reclamantul împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A, a obligat pârâta s restituie reclamantului suma de 3.107 lei, actualizat cu dobânda legal pân la plata efectiv, reprezentând taxa special pentru autoturisme și autovehicule achitat cu chitanța seria - nr. - /08.08.2007, a respins captul de cerere pentru anularea actelor administrativ fiscale cu nr. -/ad /26.06.2008 și nr. -/ad/ 28.07.2008, emise de pârât și a obligat pârâta s plteasc reclamantului suma de 1039,30 lei, cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, tribunalul a reținut:
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecții, este acceptarea aplicrii în cauz a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statueaz c prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, c, între alte instituții, autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunitții Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat c acesta prevede c "nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natur mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecinț, prevederile menționate din Tratat limiteaz libertatea statelor în materie fiscal de a restricționa libera circulație a mrfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscal între produsele importate și cele provenind de pe piața intern și care sunt de natur similar. Esențialul acestei taxe interzise este c perceperea ei este determinat de traversarea graniței de ctre autoturismul supus taxei, dintr-o țar comunitar, în România.
În privința reglementrii interne, este de remarcat c, taxa special pentru autoturisme și autovehicule a fost introdus în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar dup modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, a fost restrâns la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.
Potrivit reglementrii în vigoare la data importului autoturismului de ctre reclamant, taxa special pentru autoturisme se datoreaz cu ocazia primei înmatriculri în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorat bugetului statului, se calculeaz dup formula prevzut de art.2141alin. 3 în funcție de capacitatea cilindric, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rmâne c taxa special nu este perceput pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind perceput numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, dup aducerea acestora în țar.
Diferența de aplicare a taxei demonstrat în modul artat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea European în scopul reînmatriculrii lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de provenienț, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judectorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, trebuie constatat supremația dreptului comunitar, în speț a art. 90 (1) din Tratat se conchide c prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a înclcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridic intern a României, instanța este datoare s constate c art. 2141-2143din Codul fiscal sunt reglementri contrare și c nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de faț. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementri impun concluzia c taxa special achitat pentru reînmatricularea autoturismelor de ctre reclamant, în cuantum de 3.107 lei, a fost încasat în contul bugetului statului, cu înclcarea art.90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea European, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede c de la data aderrii, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplic în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare. Într-adevr, reclamantul a achitat taxa, conformându-se dispozițiilor art.2141și 2143Cod fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilit de Ministerul Finanțelor și care este afișat, în form electronic, în mod public. Astfel, cum pârâta a confirmat, operațiunea tehnic de înmatriculare a autoturismului second hand nu este posibil fr plata taxei. Într-adevr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculeaz autoturisme, nici cel care încaseaz taxa și nici Ministerul Finanțelor care administreaz bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanț, care s o materializeze. În consecinț, însși obligația de plat a taxei, de natur legal și condiționarea înmatriculrii de dovada plții acesteia, echivaleaz cu existența unui act administrativ de obligare la plat care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a artat, o baz legal de reglementare și calcul și o calculație efectiv, afișat electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera c reclamantul nu poate contesta înclcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanț cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statueaz c orice persoan se poate adresa justiției pentru aprarea drepturilor, libertților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrdi exercitarea acestui drept.
Din aserțiunile anterioare rezult c art. 90 (1) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea intern de drept a României și astfel reclamant, se poate adresa autoritților administrative precum și instanțelor judectorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de aceast reglementare comunitar de baz și care i-au fost înclcate prin aplicarea reglementrilor dreptului național cu caracter contrar de ctre autoritțile administrative cu ocazia reînmatriculrii în România a autoturismului cumprat în anul 2007 din Germania.
Considerând demonstrat înclcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art. 2141-2143Cod fiscal, instanța va admite acțiunea reclamantului stabilind c taxa de 3.107 lei a fost ilegal încasat, obligând pe pârât s o restituie.
Cu privire la captul de cerere privind actualizarea sumelor achitate cu rata dobânzii legale pân la data plții efective, instanța a constatat c, în cazul sumelor restituite de la bugetul statului se datoreaz dobânzile legale aferente conform art. 124 din nr.OG 92/2003, pân la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului putând fi reparat integral numai în acest mod, astfel cum prevd dispozițiile art. 1084 cod civil raportat la art. 1082 Cod civil.
Referitor la anularea actelor administrativ fiscale nr. -/ad /26.06 2008 și nr. -/ad/28.07.2008, instanța a constatat c acestea reprezint adrese de rspuns la cererea de restituire și contestația formulate de reclamant și nu acte administrative în sensul art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, astfel c, a respins acest capt de cerere.
În baza art. 274 Cod procedur civil, a obligat pârâta s plteasc reclamantului suma de 1039,30 lei, cheltuieli de judecat reprezentând tax de timbru și onorar de avocat.
Împotriva acestei hotrâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivare, recurenta critic pentru nelegalitate sentința menționata, devenind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedura civila.
Astfel, înțelege s invoce inadmisibilitate a acțiunii reclamantului, sub un dublu aspect.
Primul aspect se refera la împrejurarea în care instanța de fond a constatat c însși obligația de plat a taxei, de natur legal și condiționarea înmatriculrii de dovad plații acesteia, echivaleaz cu existenta unui act administrativ de obligare la plat, care nu are suport material, ci doar o baza legal.
Or, în condițiile în care nu exist un "suport material", adic existența material a unui act administrativ, acțiunea reclamantului, așa cum a fost formulat, apare ca fiind inadmisibil.
Cele dou adrese emise de pârât nu întrunesc elementele unui act administrativ fiscal, cum de altfel a stabilit și prima instanț sau, astfel cum este definit la art. 41 din cod procedur fiscal, potrivit cu care " în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
Al doilea aspect al inadmisibilitții, are în vedere natura litigiului.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004, "contencios administrativ" reprezint activitatea de soluționare de ctre instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre prți este o autoritate public, iar conflictul s-a nscut fie din emiterea sau încheierea, dup caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Articolul de lege are doua teze. Teza 1 se refera la "emiterea sau încheierea, dup caz, a unui act administrativ", iar teza a II-a se refera la "nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere". Nici una din cele doua condiții ale articolului de lege menționat nu este îndeplinita. Art. 2 pct. 1 lit. f trebuie interpretat prin raportare la art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554, potrivit cu care "Orice persoan care se consider vtmat într-un drept al su ori într-un interes legitim, de ctre o autoritate public, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri."
În sintez, dac nu exist act administrativ în speț, sau daca petentei i s-a rspuns printr-un simplu rspuns la petiție, în termenul legal, nu se poate vorbi de contencios administrativ.
A dou excepție de ordine public pe care o invoc este cea privind lipsa calitții procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice A, motivat de faptul c raportul juridic de drept administrativ se leag în mod valabil între autoritatea publica emitent a actului administrativ și persoana vtmata prin acel act. In speț, nu se contesta nici un act administrativ, ci se contest legalitatea stabilirii unei taxe printr-un act normativ. Practic, taxa contestat a fost instituit de statul R, nu de parata, in speța putând avea calitate procesuala pasiva persoana care a fundamentat implementarea taxei speciale in legislația naționala (codul fiscal, art. 214 ind. 1 si urm), respectiv Statul în materie fiscala, adic de taxe, impozite si alte contribuții la bugetul general consolidat, Statul R este reprezentat in instanța de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, potrivit HG nr. 495/2007.
Instanța a reținut c "obligația de plata a taxei are o baza legal", așadar emitentul acelei "baze legale" nu este Administrația Finanțelor Publice A, pentru a putea sta in judecata in nume propriu.
În motivarea acțiunii, reclamantul a artat ca exista incompatibilitate intre reglementarea naționala si cea comunitara. Prin urmare, reclamantul a considerat ca este discriminat prin legislația interna, motivat de faptul ca autoturismele second hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene sunt taxate diferit.
Așadar, instanța de fond a motivat hotrârea raportându-se la nelegalitatea stabilirii prin legea interna a taxei speciale, care ar încalc art. 90 din Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeana, fr sa-si exercite rolul activ, in stabilirea calitții procesuale a persoanei chemate in judecata ca parat.
Instanța nu a avut în vedere faptul c Administrația Finanțelor Publice A nu a elaborat actul normativ prin care s-a stabilit taxa speciala, pentru a putea fi parte in proces.
Instanța a considerat c înclcarea art. 90 din Tratat a fost demonstrat prin faptul ca a fost instituita taxa speciala, insa nu a avut in vedere faptul ca parata doar a încasat respectiva tax potrivit legislației in vigoare. (cum in mod corect a stabilit Tribunalul Gorj prin sentința nr.2789/01.10.2007 pronunțat în dosarul -).
De asemenea, prima instanț a înclcat limitele generale de competenț ale unei instanțe de judecat, depșind si atribuțiile puterii judectorești
(art. 304 punctul 4 din Codul d e Procedur Civil)
Potrivit art. 126 alin. 2 din Constituția României, "Competența instanțelor judectorești și procedura de judecat sunt prevzute numai prin lege.". Astfel, nicio lege în vigoare NU permite unei instanțe judectorești de drept comun s se pronunțe asupra compatibilitții unor prevederi legale ale dreptului intern cu constituția și cu tratatele internaționale.
Așa cum a artat și prin întâmpinarea depus, aceast atribuție revine exclusiv Parlamentului și, eventual, Curții Constituționale, singurele instituții în msur s aprecieze dac legislația referitoare la taxa de prim înmatriculare contravine Constituției sau reglementrilor Uniunii Europene și s adopte hotrâri în consecinț.
În acest fel, referitor la inițiativa legislativ a autoritților competente, dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, reglementeaz modul de propunere de modificare si completare a actelor normative interne ale cror dispoziții nu sunt concordante cu cele ale actelor internaționale la care România este parte sau nu asigur compatibilitatea cu dreptul comunitar.
De altfel, partea final a art. 148 alin 2 din Constituție prevede expres c prioritatea reglementrilor comunitare asupra dreptului intern se realizeaz "cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația statului român - deci a organului competent, Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea european.
De asemenea, și în ceea ce privește fondul cauzei, hotrârea este netemeinic și nelegal întrucât regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pân la data de 31 decembrie 2006.
în condițiile desființrii frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabil, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odat cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut în vedere și eliminarea reglementrilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit crora pân la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a cror vechime depșea 8 ani și care aveau o norm de poluare inferioar normei EURO 3. în aceast situație a fost necesar a se întreprinde unele msuri pentru evitarea introducerii în România a unui numr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor msuri corespunztoare în acest sens, ar fi avut drept consecinț transformarea în deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora în România, tara noastr urmând s suporte costurile aferente reciclrilor, în locul țrilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Faț de prevederile constituționale ale art. 148 precizeaz urmtoarele:
Potrivit art. I-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Ceh, Regatul Danemarcei, Republica Federal Germania, Republica Estonia, Republica, Regatul Spaniei, Republica Francez, Irlanda, Republica Italian, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, al, Republica Ungar, Republica Malta, Regatul de, Republica Austria, Republica, Republica, Republica Slovenia, Republica, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea European, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru european este un act legislativ care oblig orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lsând în același timp autoritților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor."
Totodat, precizeaz faptul c alin. 2) al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, faț de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezult faptul c legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, îns autoritțile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Tot pe fondul cauzei solicit s se constate c la momentul promovrii prezentului recurs, este în vigoare OUG nr. 50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare stabilite prin HG. OUG nr. 50/2008 fiind publicat chiar anterior pronunțrii hotrârii atacate.
Cu privire la partea de tax a crei restituire nu se face la cerere potrivit OUG nr. 50/2008, solicit respingerea acțiunii ca neîntemeiat.
Astfel, așa cum se arat în expunerea de motive a OUG 50/2008 "în scopul asigurrii protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbuntțirea calitții aerului și pentru încadrarea în valorile limit prevzute de legislația comunitar în acest domeniu, ținând conice necesitatea adoptrii de msuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunitților Europene având în vedere faptul c aceste msuri trebuie adoptate în regim de urgenț, pentru evitarea oricror consecințe juridice negative ale situației actuale, în considerarea faptului c aceste elemente vizeaz interesul public și constituie situații de urgenț și extraordinare, a cror reglementare nu poate fi amânat, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicat,Guvernul României adopt prezenta ordonanț de urgenț. -"
Precizeaz faptul c în nr. 5899/26.06.2008 transmis de Reprezentanța Permanent a României pe lâng UE de la, se arat c expertul a menționat c prevederile proiectului de Norme Metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei Europene la data de 25.06.2008 (form care, de altfel, a și fost aprobat tocmai în acest mod de Guvernul României) sunt conforme cu criteriile europene.
Totodat, în aceiași se menționeaz faptul c procedura de infringement împotriva României va fi închis doar dup adoptarea de Parlamentul României a OUG nr. 50/2008.
La data de 26 mai 2009 reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinic și legal.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedur civil și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedur civil,Curtea de Apel constat urmtoarele:
Cu privire la recursul propriu zis, Curtea observ c recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aai nvocat excepția inadmisibilitții prezentei acțiuni, sub dou aspecte.
1 Analizarea excepției inadmisibilitții acțiunii reclamantului:
Pe de o parte, recurenta a invocat c actele contestate nu sunt acte administrative, în sensul Legii nr. 554/2004, iar pe de alt parte, c prezentul litigiu nu este unul de contencios administrativ, dat fiind faptul c actele contestate nu sunt acte administrative.
Curtea constat, din modul de formulare a acestei excepții, c aceasta are la baz opinia conform creia actele contestate în justiție de reclamant nu sunt acte administrative.
Recurenta a susținut c, în condițiile în care actul administrativ atacat nu are "suport material", ci doar o baz legal, acțiunea reclamantului apare ca inadmisibil și c actele prin care Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aar efuzat cererea reclamantului de restituire a taxei constituie o simpl corespondenț emis în regim de asistenț contribuabili, fr s produc efecte juridice.
Curtea observ, în aceast privinț, c prin actele respective Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aar espins cererea de restituire a taxei de prim înmatriculare formulat de reclamant.
Curtea observ, în primul rând, c în cauz este necontestat c reclamantul a pltit taxa de prim înmatriculare impus de art. 2141Codul fiscal și c a solicitat restituirea acestei taxe.
De asemenea, este necontestat c solicitarea reclamantului de restituire a acestei taxe a fost respins de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate public, în regim de putere public, în vederea organizrii executrii legii sau a executrii în concret a legii, care d naștere, modific sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritțile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate public, executarea lucrrilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Referirile la faptul c nu exist un suport material al actului în cauz au în vedere numai una din semnificațiile noțiunii de act administrativ, respectiv semnificația de "înscris" probator, constatator al manifestrii de voinț a emitentului actului.
Or, actul administrativ nu are numai semnificația de înscris constatator al unei manifestri de voinț, ci - în primul rând - de manifestare de voinț fcut în scopul nașterii, modificrii sau stingerii unui raport juridic administrativ.
În acest context, autoritțile fiscale invoc tocmai lipsa unui înscris, a unui formular care s ateste manifestarea de voinț a acestei autoritți - aspect care este consecința refuzului acestor autoritți de a emite un astfel de înscris.
Curtea constat îns existența unei manifestri de voinț a autoritților fiscale în momentul acceptrii plții taxei de prim înmatriculare de ctre reclamant, precum și în momentul în care a refuzat restituirea acestei taxe, la cererea expres a reclamantului.
Examinând actele respective, adic manifestrile de voinț ale autoritților fiscale, prin prima definiției legale a actului administrativ, Curtea observ c acestea sunt acte unilaterale - deoarece exprim voința unilateral a autoritții emitente de a respinge cererea reclamantului, c au fost emiseîn regim de putere publicșiîn vederea executrii în concret a legii- deoarece actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A în calitate de organ împuternicit oficial cu verificarea îndeplinirii obligațiilor fiscale, și cmodific raporturi juridice -deoarece, prin consecințele sale concrete, a exprimat voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A de a refuza restituirea taxei solicitate de reclamant.
Curtea observ c pârâta nu a identificat nici un text legal înclcat de reclamant prin formularea acestei cereri și a contestației împotriva refuzului de restituire a taxei în litigiu. De asemenea, nu s-a artat c reclamantul ar fi avut o alt posibilitate procedural de a solicita restituirea taxei pltite și contestate, și nici nu a fost indicat o alt procedur legal aplicabil în astfel de cazuri.
Din acest punct de vedere, Curtea reține c actele atacate de reclamant sunt acte administrative în sensul prevzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A de a refuza restituirea taxei de prim înmatriculare solicitat de reclamant, refuz explicit, manifestat în regim de putere public, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de Procedur Fiscal, care definesc actul administrativ fiscal dispoziții conform crora " în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
Or, în condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu se poate reține absența caracterului administrativ al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Dat fiind caracterul de act administrativ al acestei manifestri de voinț a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A, Curtea reține caracterul nelegal al refuzului acestei instituții de a examina cererea de restituire formulat de reclamant.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciaz c este nefondat excepția inadmisibilitții prezentei acțiuni, excepție susținut pe absența caracterului administrativ al actelor suspuse controlului judectoresc.
În raport cu aceast concluzie, Curtea reține c prezentul litigiu este de competența instanțelor de contencios administrativ, excepția invocat nefiind întemeiat nici sub acest aspect.
2 Analizarea excepției lipsei calitții procesuale pasive a pârâtei recurente Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A:
Cu privire la excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtei recurente Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, Curtea observ c aceasta a fost invocat pe considerentul c taxa contestat a fost instituit de Statul Român, iar nu de ctre pârât.
Astfel, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aas usținut c însși instanța de fond a reținut existența unei baze legale pentru calculul taxei de prim înmatriculare, iar emitentul acestei baze legale este Statul Român, iar nu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Curtea observ c, într-adevr, taxa de prim înmatriculare contestat de reclamant este stabilit de Statul Român prin art. 2141Codul fiscal.
Pe de alt parte, este necontestat faptul c taxa respectiv a fost pltit de ctre reclamant la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, aceast instituție având, astfel, competența legal de a încasa și calcula aceast tax.
De asemenea, Curtea constat c reclamantul a solicitat nu numai restituirea taxei pltite, ci și anularea actului prin care pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aar efuzat restituirea taxei de prim înmatriculare solicitat de reclamant.
În aceste condiții, Curtea reține c pârâta s-a comportat nu numai ca un veritabil organ împuternicit cu încasarea și calcularea taxei în litigiu, dar a emis și acte administrative prin care a refuzat restituirea taxei respective, fr a invoca în cadrul procedurii administrative de contestare lipsa competenței legale de a emite aceste acte și fr a indica un alt organ administrativ care ar avea aceast competenț.
În aceste condiții, Curtea apreciaz c excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtei recurente Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A nu este întemeiat, instanța de fond reținând în mod corect c aceast instituție are calitate procesual pasiv în prezenta cauz.
3 Analizarea excepției privind necompetența instanțelor de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar:
Cu privire la competența instanțelor de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar, recurenta a invocat faptul c nici o lege în vigoare nu permite unei instanțe judectorești de drept comun s statueze asupra compatibilitții unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția României și cu tratatele internaționale.
În privința acestei excepții, Curtea amintește c în dispozitivul hotrârii Curții de Justiție a Comunitților Europene din 9 martie 1978, dat în cauza Administrazione delle finanze delloStato/, nr. C 106/77, s-a statuat c "judectorul național însrcinat s aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lsând, la nevoie, pe proprie rspundere, neaplicat orice dispoziție contrar a legislației naționale, chiar ulterioar, fr a solicita sau a aștepta eliminarea prealabil a acesteia pe cale legislativ sau prin orice alt procedeu constituțional."
Date fiind aceast opinie explicit a Curții de Justiție a Comunitților Europene - a crei jurisprudenț este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar - Curtea constat c instanțele române de drept comun sunt competente s procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlturarea de la aplicare a oricrei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioar, fr a solicita sau a aștepta eliminarea prealabil a acesteia pe cale legislativ sau prin orice alt procedeu constituțional.
4 Examinarea fondului litigiului:
Cu privire la fondul litigiului, Curtea observ c recurenta a susținut c art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European nu este incident în cauz pentru c " taxa de prim înmatriculare urmeaz a fi pltit de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculri în România".
Curtea constat c aplicarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European se refer la o discriminare între impozitele aplicate "produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natur care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se refer acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața intern a Statului Român.
Este necontestat în cauz c taxa de prim înmatriculare se pltește de ctre toți particularii care doresc s înmatriculeze pentru prima dat un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta.
Îns taxa de prim înmatriculare se aplic, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
Așadar, o eventual discriminare opereaz numai între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 - când Statul Român a aderat la Uniunea European și au intrat în vigoare dispozițiile art. 2141din Codul fiscal - și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007.
Curtea observ, totodat, c nu se percepe taxa stabilit de 2141din Codul fiscal în cazul reînmatriculrii în România, dup 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România.
Cu toate acestea, taxa stabilit de 2141din Codul fiscal este perceput în cazul înmatriculrii în România, dup 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România.
În consecinț, indiferent de nivelul de poluare al autovehiculului respectiv, dac acesta a fost deja înmatriculat în România, taxa special nu se datoreaz, aspect care este în msur s pun la îndoial legitimitatea scopului legiuitorului român, de a institui aceast tax pentru protejarea mediului înconjurtor.
Date fiind aceste considerații, Curtea consider c art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European este aplicabil în privința taxei speciale de prim înmatriculare pltit de reclamant și contestat în prezenta cauz.
În privința consecințelor aplicrii art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European, în prezenta cauz, Curtea amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunitților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotrârea Curții de Justiție a Comunitților Europene din 5 decembrie 2006 - dat în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s Ê.- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea European de Justiție a artat urmtoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea European art. 90 suplimenteaz dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a msurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mrfurilor între statele membre în condiții normale de concurenț, prin eliminarea oricror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaz produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența acolo citat).
46 În ceea ce privește a importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea c art. 90 caut s asigure completa neutralitatea impozitrii interne sub raportul concurenței între produsele care se afl deja pe piața național și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citat).
47 Conform unei jurisprudențe bine stabilite,art. 90 par. 1 este înclcat atunci când taxa aplicat produselor importate și taxa aplicat produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dac numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate(a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citat).Totuși, chiar dac nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminri, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorit efectelor pe care le produce.
48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitrii interne prin respectarea regulilor de concurenț între autoturismele uzate aflate deja pe piața național și autoturismele similare importate, este necesar s fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afecteaz vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și crora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicat aceast tax.
49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevant. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre s introduc noi impozite sau s schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observ c, în stadiul su actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecrui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dac este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea European pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibil cu dreptul comunitar numai dac urmrește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dac regulile în cauz sunt de natur s evite orice form de discriminare, direct sau indirect, îndreptat împotriva importurilor din alte state membre sau orice alt form de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindric și clasificarea fundamentat pe motive de protecție a mediului reprezint criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de alt parte, nici nu exist vreo cerinț ca valoarea taxei s fie legat de prețul autoturismului.
53 Totuși, o tax de înmatriculare nu trebuie s împovreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
54. Un autoturism nou pentru care taxa de înmatriculare a fost pltit în Ungaria își pierde, în timp, o parte din valoarea sa de piaț. Pe msura deprecierii autoturismului, se diminueaz de asemenea cuantumul taxei de înmatriculare incluse în valoarea rezidual a autoturismului. Din moment ce acesta este un autoturism folosit, el nu poate fi vândut decât pentru un preț ce corespunde unei prți din valoarea sa inițial, care conține valoarea rezidual a taxei de înmatriculare.
55. Pare a rezulta, din informațiile transmise de instanțele naționale, c un autoturism de același model, vechime, cu același numr de kilometri parcurși, cumprat într-un alt stat membru și înregistrat în Ungaria, va atrage aplicarea integral a taxei de înmatriculare prevzut pentru aceast categorie de autoturisme. Prin urmare, taxa reprezint o sarcin mai consistent pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, crora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.
56. Deci, deși scopul înmatriculrii este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piaț a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea European implic luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce aceast tax este perceput numai o dat, atunci când autoturismul este pentru prima dat înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauz, fiind încorporat în aceast valoare.
57. Rezult din considerațiile de mai sus c rspunsul la întrebrile adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebrii a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie s fie acela c art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea European trebuie interpretat ca interzicândo tax de tipul celei prevzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este perceput asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dat în circulație pe teritoriul unui stat membru;
-valoarea taxei, determinat exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindric) și clasificarea din punct de vedere al polurii,este calculat fr a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manier încât, atunci când se aplic autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea rezidual a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevant."
Fcând aplicarea acestor principii în prezenta cauz, Curtea nu observ nici o diferenț între taxa instituit de legislația maghiar - care a fcut obiectul examinrii Curții Europene de Justiție în cauza citat mai sus - și art. 2141din Codul fiscal român.
Ca și în cazul legislației maghiare - constatat a fi neconform cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European - și în cazul art. 2141din Codul fiscal român taxa este perceput asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dat în circulație pe teritoriul României - stat membru al Uniunii Europene de la 1.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinat exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindric) și clasificarea din punct de vedere al polurii, este calculat fr a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manier încât - atunci când se aplic autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea rezidual a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Având în vedere aceast concluzie, Curtea constat legalitatea hotrârii instanței de fond, care a reținut incompatibilitatea taxei speciale de prim înmatriculare a autoturismelor prevzut de art. art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European.
Consecința acestei concluzii a fost, de asemenea, justificat legal de instanța de fond.
În aceast privinț, Curtea amintește c prin Legea nr. 157/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din -, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea European.
Efectele acestei ratificri sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României,astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767 din -, dispoziții conform crora:
(2)Ca urmare a aderrii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementri comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4)Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderrii și din prevederile alineatului (2).
Curtea precizeaz, de asemenea, c obligația respectrii dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezult și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform croraStatul român se oblig s îndeplineasc întocmai și cu bun-credinț obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României menționate, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În concluzie, începând cu data aderrii, 1.01.2007, este obligatorie pentru Statul român respectarea așa numitului "acquis comunitar" -astfel cum este definit prin art. 1 din Hotrârea Guvernului nr. 1367/2000, privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordanței dispozițiilor și principiilor Constituției României cu acquisul comunitar, în perspectiva aderrii României la Uniunea European, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 30 din -, definiție a acquisul comunitar conform creia acesta include, între alte acte normative, " dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea European, semnat la 25 martie 1957 la, și ale Tratatului privind Uniunea European, semnat la 7 februarie 1992 la, ambele republicate în Oficial al Comunitților Europene nr. C 340 din 10 noiembrie 1997".
În ceea ce privește referirile la legea cadru european, acestea nu pot fi luate în considerare de C, deoarece ele nu au legtur cu prezenta cauz.
În primul rând, dispoziția comunitar constatat a fi înclcat în prezenta cauz este art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European, iar nu o reglementare din dreptul comunitar derivat. De altfel, Curtea remarc faptul c recurenta nu a indicat nici o dispoziție cuprins într-un act normativ comunitar care s fi fost înclcat de instanța de fond prin soluția recurat.
În al doilea rând, dispozițiile referitoare la legea cadru european nu sunt în vigoare în acest moment, acestea fcând parte din Tratatul instituind o Constituție pentru Europa, anex la Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea European. Or, Tratatul instituind o Constituție pentru Europa nu este în vigoare la momentul pronunțrii prezentei hotrâri și nici nu a fost în vigoare anterior acestui moment.
De aceea, la momentul pronunțrii prezentei hotrâri, nu este în vigoare nici o lege cadru european, în prezent fiind edictate directive europene, conform art. 249 paragraful 3 din Tratatul instituind Comunitatea European.
În privința efectelor intrrii în vigoare a Ordonanței de Urgenț nr. 50/2008 asupra prezentei cauze,Curtea reține urmtoarele:
Ordonanța de Urgenț nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, conform art. 14 din acest act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de Urgenț nr. 50/2008,"taxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenț".
Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgenț a Guvernului nr. 50/2008 au fost aprobate prin Hotrârea de Guvern nr. 686 din 24 iunie 2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008.
Curtea reține c taxa special ce face obiectul prezentei cauze a fost încasat în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare.
Într-o atare ipotez, se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus sau aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin înclcarea acestuia.
Din aceast perspectiv reclamantul intimat are dreptul la restituirea integral a taxei speciale încasat în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Curtea amintește c în cauza conexat nr. C- 290/05 și C-333/05 Ndasdi și Nmeth, Curtea de Justiție a Comunitților Europene a decis c statele membre trebuie s asigure rambursarea taxelor colectate cu înclcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guverneaz autonomia procedural și îmbogțirea fr just cauz, și c în astfel de cauze pot fi pltite și daune pentru pierderile suferite.
În consecinț, nu se poate reține justificat c Statul Român are un temei legal de reținere a unei prți din taxa încasat ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o alt tax ce urmeaz a fi perceput în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza cruia s-a încasat nelegal taxa special.
Curtea mai reține, în acest context, c noua tax instituit de Ordonanța de Urgenț nr. 50/2008 este stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar, are alt mod de calcul și alt destinație.
Așa fiind, Curtea apreciaz c nu este posibil, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului, menținând ca legal taxa special încasat sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar, pe de alt parte, nici nu se poate admite recursul, cu consecința îndrumrii reclamantului s urmeze procedura anevoioas și plin de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite aceast tez ar însemna ca soluția dat acțiunii reclamantului s nu fie integral și eficace, de vreme ce pârâta în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține c restituirea doar a diferenței între taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogat la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa special încasat ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din aceast perspectiv, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Curtea observ, totodat, c Ordonanța de Urgenț nr. 50/2008 a intrat în vigoare în cursul soluționrii cauzei iar dispozițiile art. 11 din acest act normativ sunt de natur s influențeze soluționarea acesteia prin limitarea restituirii taxei de prim înmatriculare doar la eventuala diferența dintre taxa de poluare prevzut de OUG50/2008 și taxa achitat în baza dispozițiilor în vigoare la data efecturii plții.
Aceast reglementare intervenit în cursul soluționrii cauzei este contrar dispozițiilor art. 6 din Convenția European a Drepturilor Omului.
Astfel, Curtea European a Drepturilor Omului în cauza Stan și Andreatis vs. a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciar în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealalt parte într-o poziție dezavantajoas. Curtea European a Drepturilor Omului a reținut, de asemenea, c principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricrei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției.În acelașisens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs..
Pentru identitate de rațiune, soluția este identic și în situația în care puterea executiv, urmare a delegrii legislative, este abilitat s emit reglementri cu putere de lege.
Astfel, în materie fiscal, potrivit art. 17 alin. 1 din Codul d e procedur fiscal, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitțile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport, iar potrivit alin. 3, statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Național de Administrare Fiscal și unitțile sale subordonate cu personalitate juridic.
În al doilea rând, taxa la care face referire OUG50/2000 și a crei eventual diferenț ar urma s fie restituit este contrar, așa cum s-a reținut, art. 90 din Tratat. Așadar, nu poate fi reținut ca fiind supus restituirii doar o parte din taxa de prim înmatriculare, atât timp cât întreaga tax contravine dreptului comunitar.
În consecinț, Curtea constat legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, fiind justificat concluzia privind incompatibilitatea taxei speciale de prim înmatriculare a autoturismelor prevzut de art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European, precum și soluția înlturrii de la aplicare a art. 2141din Codul fiscal român în prezenta cauz, cu obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Având în vedere cele artate mai sus, Curtea apreciaz c soluția Tribunalului Arad este temeinic și legal, recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedur Civil.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedur Civil, conform crora "partea care cade în pretențiuni va fi obligat, la cerere, s plteasc cheltuielile de judecat", ținând seama c s-a constatat caracterul nefondat al recursului, Curtea va obliga pârâta recurent Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamant, respectiv la plata sumei de 100 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 304/23.02.2009, pronunțat de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Oblig pârâta recurent la plata ctre reclamantul intimat a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecat, reprezentând onorar de avocat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 16.06.2009
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
- - - - - -
GREFIER - -
Red.-08.07.2009
Tehnored. /10.07.2009/2 expl.
Prima instanț: Tribunalul Arad.
Judector:
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Adina Pokker
