Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 998/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 25.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.998
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.07.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr.549/13.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - intimată "- & ", având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - intimată avocat, lipsă fiind pârâta - recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 06.07.2009 întâmpinare din partea reclamantei - intimate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei - intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 27 martie 2009, sub nr-, reclamanta "- & " - S M, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect suspendare act administrativ, admiterea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, stabilite de inspecția fiscală nr.5/28.01.2009, până la soluționarea acțiunii în anulare a acestei decizii, acțiune înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr-.
În motivare, s-a arătat în fapt, prin decizia de impunere a cărei executare silită s-a solicitat a fi suspendată prin prezenta cerere, s-a dispus impunerea reclamantei cu obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 317.888 lei, reprezentând TVA pentru perioada fiscală cuprinsă între 01.08.2001 - 31.08.2004, majorări de întârziere pentru perioada 25.07.2004 - 21.01.2009.
S-a învederat instanței că măsurile dispuse prin raportul de inspecție fiscală nr.8943/27.12.2004, au fost anulate parțial de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul T și în rest, de instanța de contencios administrativ prin sentința civilă nr.728/CA/02.12.2005, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.55007/CA/2005, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.118/CA/R/16.02.2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în calea de atac a recursului.
De asemenea, s-a învederat faptul că prin raportul de inspecție fiscală nr.2103/28.01.2009, au fost constatate aceleași nereguli ca și prin raportul de inspecție fiscală nr.8943/27.12.2004, cel din urmă anulat pentru nelegalitate, reținându-se nelegalitatea măsurilor dispuse de organul de inspecție fiscală.
Împotriva deciziei de impunere nr.5/28.01.2009, a fost promovată contestația administrativă reglementată prin dispozițiile art.205 - 218 din nr.OG92/2003, contestație soluționată prin dispoziția nr.8/03.03.2009, cea din urmă, nemotivată și neconformă cu reglementările instituite de legiuitor prin dispozițiile art.205 - 218 din nr.OG92/2003.
S-a arătat că nelegalitatea măsurilor dispuse prin raportul de inspecție fiscală nr.2103/28.01.2009, a fost constatată în căile de atac promovate împotriva rezultatului inspecției fiscale consemnat în raportul de inspecție fiscală 8943/27.12.2004, motiv pentru care, nelegalitatea deciziei de impunere atacată și emisă ca urmare a concluziilor consemnate în raportul de inspecție fiscală nr. 2103/28.01.2009, care sunt aceleași ca în raportul de inspecție fiscală din anul 2004, anulat în totalitate.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.14 - 15 din Legea nr. 554/2004.
La data de 16.04.2009, la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare formulată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, prin care s-a solicitat, pe cale de excepție, respingerea cererii ca inadmisibilă, iar pe fond, respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta arătat în fapt, că societatea debitoare a solicitat suspendarea executării silite a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.5/28.01.2009 emisă de Administrația Financiară pentru Contribuabilii Mijlocii, motivând cererea prin iminenta producerii unei pagube ireparabile în cazul neacordării suspendării. Astfel, se invocă inadmisibilitatea cererii de suspendare, potrivit art.15 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că plata cauțiunii nu poate constitui o condiție suficientă pentru acordarea suspendării, ea fiind doar necesară.
Pentru a putea dispune în sensul admiterii cererii de suspendare, se apreciază că este necesar ca aceasta să îndeplinească cumulativ condiția cazului bine justificat și condiția prevenirii unei pagube iminente.
Se apreciază de către pârâtă, că susținerile potrivit cărora în cazul executării silite se va produce societății o pagubă iminentă și ireparabilă, prin producerea unui blocaj financiar total cu consecința întreruperii activității și intrarea în incapacitate de plată, nu pot fi reținute de instanță ca fiind pertinente și concludente.
Prin sentința civilă nr.549/CA/13.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta "- & " - S M în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect suspendare act administrativ și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr.299/01.03.2007, privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr.5/28.01.2009 a T, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Tribunalului Timiș.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere a cărei executare silită s-a solicitat a fi suspendată prin cererea formulată, s-a dispus impunerea reclamantei cu obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 317.888 lei, reprezentând TVA pentru perioada fiscală cuprinsă între 01.08.2001 - 31.08.2004, majorări de întârziere pentru perioada 25.07.2004 - 21.01.2009.
Împotriva deciziei de impunere nr.5/28.01.2009, a fost promovată contestația administrativă reglementată prin dispozițiile art.205 - 218 din nr.OG92/2003, contestație soluționată prin dispoziția nr.8/03.03.2009.
Împotriva actelor fiscale, reclamanta a formulat contestație atât în procedura specială prevăzută de Codul d e procedură fiscală cât și în baza dispozițiilor legii contenciosului administrativ, solicitând anularea acestora, acțiunea formând obiectul dosarului nr- al Tribunalului Timiș.
Temeiul de drept invocat de reclamantă este art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează, suspendarea executării actului și care prevede că,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale enunțate mai sus, prin extrasele de cont și actele contabile din care reiese starea financiară precară a acesteia, a faptului că a formulat acțiune în instanță solicitând anularea actelor de impunere, precum și dovada achitării cauțiunii prevăzute de art.185 alin.2 din nr.OG92/2003, modificată.
Pentru considerentele arătate și în baza temeiului de drept indicat, instanța a admis acțiunea ca fiind întemeiată și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr.299/01.03.2007, privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr.5/28.01.2009 a T, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Tribunalului Timiș.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, și, având în vedere că nu a fost dată cu drept de apel se solicita ca instanța să nu se limiteze la motivele de recurs prevăzute de art.304 Cod procedură civilă și să judece cauza sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă.
Se mai arată că hotărârea este criticabilă și pentru faptul că s-a reținut faptul că cererea de suspendare se justifică prin aceea că s-a efectuat plata cauțiunii prevăzute de legea specială și că există o pagubă materială iminentă prin executarea silită a deciziei a cărei suspendare se solicită.
De asemenea, simpla promovare a unei acțiuni în contencios administrativ împotriva actului administrativ fiscal nu poate fi suficientă pentru a fi în situația unui caz bine justificat, potrivit art.215 din nr.OG92/2003.
Apreciază că reclamanta se află în culpă prin faptul că nu a achitat la bugetul de stat consolidat creanța, rămânând în pasivitate, chiar sfidând organul fiscal prin neplată. Faptul că în prezent se află în impas, solicitând prezenta suspendare, este rezultatul unei organizări precare a activității sale.
Legal citată, reclamanta - intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În considerentele întâmpinării se arată că prima instanță a dispus suspendarea executării deciziei de impunere, reținând pe de o parte îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, pentru a putea fi dispusă suspendarea și pe de altă parte faptul că prin decizia de impunere litigioasă au fost stabilite obligații fiscale apreciate ca nelegale și anulate, în căile de atac promovate împotriva rezultatului inspecției fiscale consemnat în raportul de inspecție fiscală nr.8943/27.12.2004.
Se mai arată că situația societății este foarte bine justificată, întrucât obligațiile fiscale consemnate în decizia suspendată, sunt nelegale și abuzive, iar prin punerea în executare a acestei decizii, s-ar ajunge la incapacitatea de plată, ceea ce reprezintă o pagubă iminentă și care se impune a fi prevenită.
Menționează că, în situația în care decizia de impunere litigioasă nu va fi anulată, bugetul consolidat al statului nu va fi prejudiciat în vreun fel, întrucât debitul este purtător de penalități și majorări de întârziere, până la plata efectivă indiferent că executarea deciziei a fost sau nu suspendată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.308 alin.2 Cod procedură civilă.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice T prin prisma dispozițiilor art.304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art.3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prin sentința civilă recurată, Tribunalul Timișa admis reclamantei "- & " și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr.5/28.01.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii.
Cu privire la condițiile suspendării executării actului administrativ, Curtea amintește că, potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
De asemenea, potrivit art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art.2 alin.1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, acestea sunt astfel definite:
"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;".
Cu privire la suspendarea executării actului administrativ fiscal, art.215 alin.1 Cod de Procedură Fiscală prevede că "introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal".
Alineatul al doilea al art.215 Cod de Procedură Fiscală stabilește că "ispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
În speță, reclamanta a îndeplinit condiția depunerii cauțiunii stabilite de instanță.
Analizând cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat prin prisma acestor dispoziții legale, Curtea constată că instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv condiția existenței pagubei iminente și aceea a unui caz bine justificat.
Cât privește condiția pagubei iminente, instanța remarcă faptul că examinarea acestei condiții impune analizarea situației economice a reclamantei, a fondurilor de care dispune, comparativ cu valoarea sumei datorate conform actului administrativ pus în executare.
O asemenea analiză implică și verificarea implicațiilor pe care le-ar avea plata integrală imediată a sumei datorate asupra continuării activității reclamantei, inclusiv riscul eventual al disponibilizării unor angajați, riscul privind întreruperea activității reclamantei sau cel legat de imposibilitatea achitării altor debite, a căror neachitare ar putea atrage alte consecințe grave pentru societate.
În speță, reclamanta nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte situația sa economică precară, situație care să fie agravată de executarea actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-
În această privință, instanța constată că în speță, reclamanta nu a justificat îndeplinirea acestei condiții, privind existența pagubei iminente cauzate de executarea actului a cărui suspendare a solicitat-
Prin urmare, Curtea consideră că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, motiv pentru care apreciază că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, reclamanta nedovedind și condiția existenței pagubei iminente.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art.312 alin.1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 549/CA/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va respinge cererea reclamantei "- & " de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr.5/28.01.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.549/CA/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr.549/CA/13.05.2009 a Tribunalului Timiș.
Respinge cererea reclamantei "- & " de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr.5/28.01.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/13.07.09
TEHNORED:/13.07.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Răzvan Pătru, Maria Belicariu
