Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 741/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.03.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 741
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă - SRL împotriva sentinței civile nr. 969/CA/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul Local al Municipiului T - Comisia de Aplicare a Legii nr. 550/2002, având ca obiect vânzare spații comerciale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat, iar pentru pârâtul intimat se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtului intimat.
Avocatul reclamantei recurente și reprezentanta pârâtului intimat arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea cererii de repunere în termenul de recurs, a excepției tardivității recursului invocată de intimată și asupra recursului.
Avocatul reclamantei recurente solicită repunerea în termenul de recurs, admiterea recursului, arătând că este admisibilă calea de atac a recursului, în condițiile art. 18 și 27 ale Legii nr. 550/2002, depunând la dosar ca și practică judiciară copia dispozitivului deciziei civile nr. 376/11.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, precum și note de ședință. De asemenea solicită, ca efect al admiterii recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii formulate.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca tardiv formulat și respingerea cererii de repunere în termenul de formulare a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata la ribunalul Timiș sub nr- la data de 30.07.2008 reclamanta - SRL a chemat in judecata pârâtul Consiliul Local al Municipiului T - Comisia de Aplicare a Legii nr.550/2002 solicitând repunerea reclamantei in termenul prevăzut de art. 17 alin 1 din Legea nr.550/2002 cu obligarea paratei la vânzarea, prin negociere directa, a spațiului cu o alta destinație decât aceea de locuința situat in T,-, in baza Legii nr. 550/2002.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că începând cu anul 1996 deține spațiul cu o alta destinație decât aceea de locuința situat in T,-, cu titlu de închiriere conform contractelor de închiriere nr. 1771/27.05.1996 si nr.1385/12.03.2003 încheiate cu Primăria T, societatea achitându-si obligațiile stipulate in contractele de închiriere.
In data de 10.02.2003 reclamanta a înregistrat la Primăria Direcția Patrimoniu, o cerere de cumpărare in baza Legii nr. 550/2002 a spațiului, termenul de rezolvare fiind la data de 12.03.2003.
Prin cererea respectiva s-a precizat faptul ca aceasta nu a putut fi depusa in termenul de 30 de zile prevăzut de art. 17 din lege întrucât in perioada 9.09.2002-24.01.2003 se afla internat la Institutul din C datorita unor probleme foarte grave de sănătate.
In data de 17.02.2003, cererea a fost trimisa la Direcția Patrimoniu, iar la data de 12.03.2003 a fost încheiat un nou contract de închiriere nr.1385, valabil pana la data de 23.02.2018, fără a se menționa nimic despre cererea privind cumpărarea spațiului.
Ulterior, parata prin adresa nr. -/14.07.2003, invita reclamanta pentru a se prezenta in data de 19.09.2003 la sediul Primăriei T in vederea negocierii vânzării spațiului.
Ca urmare a decesului asociatului unic la data de 24.03.2008, - SRL reprezentata de si G in calitate de moștenitori ai defunctului, depun o noua cerere de cumpărare a spațiului.
Primăria T prin adresa --/27.03.2008 le-a comunicat ca termenul de 30 de zile prevăzut de art. 17 din lege a expirat, si cu toate ca societatea a depus o cerere in acest sens la data de 10.02.2003, spațiul nu poate fi vândut conform L 550/2002.
Reclamanta a apreciat că depășirea termenului de 30 de zile pentru depunerea cererii de cumpărare a spațiului a fost consecința unei stări de fapt care l-a pus pe defunctul in imposibilitatea de a-si manifesta, in scris, intenția de cumpărare a spațiului in termen, întrucât din data de 27.11.2002 se afla internat la Institutul din C urmând un tratament de chimioterapie.
Prin întâmpinarea depusa la dosar parata Primăria Municipiului T a solicitat respingerea acțiunii raportat la prevederile art. 17 alin 1 din Legea nr. 550/2002.
Prin sentința civilă nr.969/19.11.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timiș respins acțiunea formulata de reclamanta - SRL T în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului T - Comisia de aplicare a Legii nr.550/2002.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta prin reprezentantul legal deține spațiul cu alta destinație decât acea de locuința situat in T,- in baza contractului de închiriere nr. 1385/2003 pe perioada 24.02.2003-23.02.2018 anterior spațiul fiind deținut de aceeași reclamanta in baza contractului de închiriere nr. 1771/27.05.96.
Anterior introducerii prezentei acțiunii reclamanta a înregistrat la Primăria Municipiului T cererea nr. 764/24.03.2008 prin care a solicitat cumpărarea spațiului ocupat in baza contractului de închiriere in baza Legii nr. 550/2002 arătând ca a mai fost înregistrată o cerere de cumpărare in data de 10.02.2003.
In adresa de răspuns parata a arătat ca reclamanta a depus solicitare scrisa la sediul vânzătorului in baza Legii nr. 550/2002 la data de 10.02.2003 si ca atare cu expirarea termenului de 30 de zile calculat de la intrarea in vigoare a Legii nr. 550/2002 respectiv de la data de 5.11.2002.
Instanța de fond a reținut că reclamanta si-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legi nr. 550/2002 potrivit cărora in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare persoanele fizice sau juridice care foloseau spatiile ce fac obiectul acestei legi in baza unui contract de închiriere valabil încheiat vor depune o solicitare scrisa pentru vânzarea acestora prin metoda negocierii directe, iar după expirarea acestui termen, spatiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitație publica cu strigare.
Instanța de fond a reținut că la data de 10.02.2003 reclamanta a introdus cererea înregistrata sub nr. 521 prin care a solicitat cumpărarea spațiului in baza Legi nr. 550/2002 arătând ca nu a depus cererea in termenul prevăzut de lege din motive de sănătate legate de internarea la Institutul C și că, potrivit prevederilor art. 17 al.1 din Legea nr. 550/2002, reclamanta trebuia sa formuleze cerere de cumpărare pana la data de 5.12.2002, respectiv in termenul de 30 de zile de la data publicării legii.
Instanța de fond a mai reținut că pentru a se putea dispune repunerea in termen este necesara îndeplinirea cumulativa a următoarelor trei condiții si anume: reclamanta sa nu-si fi exercitat dreptul de obține in termenul legal peremptoriu de 30 de zile de la data publicării legii datorita unei împrejurări mai presus de voința sa, împrejurare care sa se fi produs înlăuntrul acestui termen legal peremptoriu, iar in termen de 15 zile de la data încetării împiedicării sa fi formulat atât cererea de repunere in termen cat si cererea de obține pentru cumpărarea imobilului prin negociere directa.
Instanța de fond a reținut că faptul de a fi internat datorita bolii de care suferea reprezentantul legal al reclamantei nu echivalează cu o împrejurare ce exclude culpa acestuia, întrucât pe de o parte conform biletelor de ieșire din spital reprezentantul legal al societarii a fost internat pe diverse perioade de timp si nu in mod neîntrerupt, respectiv: 5.09.2002 - 09.09.2002, 6.11.2002 - 9.11.2002, 18.12.2002-22.12.2002, 20.01.2003-24.01.2003, iar in aceste intervale de timp nu se justifica împrejurarea mai presus de voința parții ce a împiedicat-o pe aceasta sa depună cererea in perioada 5.11.-5.12.2002, cu atât mai mult cu cat cererea putea fi depusa si printr-un mandatar. Însăși reclamanta in cuprinsul acțiunii a arătat că reprezentantul sau legal a fost internat din data de 27.11.2002 ceea ce nu justifica insa lipsa solicitării scrise privind cumpărarea imobilului in perioada 10.11-27.11.2002, starea de sănătate a reprezentantului legal al societarii era in perioada respectiva, dar aceasta nu justifica repunerea in termen întrucât se dovedește a fi mai mult o imposibilitatea morala decât una materiala de a formula cererea in termenul prevăzut de lege, cerere ce putea fi formulata și prin reprezentant.
Instanța de fond a mai reținut că in perioada imediat următoare, respectiv la data de 12.03.2003, reclamanta, prin reprezentantul legal, a semnat noul contract de închiriere, fisa de calcul procesul verbal de predare primire, precum si procesul verbal de constatare nr. 1/31.01.2003, adresa paratei nr. 12478/14.07.2003 prin care reclamanta a fost invitata la sediul paratei la data de 19.09.2003 in vederea negocierii vânzării spațiului cu alta destinație situat in T,- cerere căreia de asemenea reclamanta nu i-a dat curs in condițiile in care actele solicitate puteau fi depuse si prin reprezentanți.
Instanța de fond a apreciat că refuzul paratei exprimat prin adresa nr. 764/27.03.2008 este legal si temeinic, astfel că a respins cererea reclamantei privind repunerea sa in termenul prevăzut de Legea nr. 550/2002 și de obligare a pârâtei la vânzarea prin negociere directa a spațiului din T-, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL T solicitând admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, iar pe fond admiterea acțiunii formulate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 27.11.2008, că termenul de recurs de 15 zile nu a putut fi respectat întrucât a fost "plecat din țară", fiind în imposibilitate de a lua cunoștință despre existența acestei comunicări și că hotărârea i-a fost predată de un vecin la data de 31.01.2009.
Cu privire la cererea de recurs, recurenta a reiterat argumentele prezentate în fața primei instanțe, atât cu privire la repunerea în termenul prevăzut de art. 17 al.1 din Legea nr. 550/2002, cât și cu privire la obligarea pârâtei la vânzarea spațiului comercial.
Analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs, precum și excepția tardivității recursului, Curtea apreciază că în cauză nu pot fi reținute ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 103 (1) Cod procedură civilă, potrivit cărora, pentru a nu interveni sancțiune a decăderii, partea trebuie să dovedească imposibilitatea de a exercita calea de atac în termen printr-o împrejurarea mai presus de voința sa.
Așa cum recunoaște însăși recurenta prin apărătorul, sentința civilă atacată prin prezenta cerere de recurs, i-a fost comunicată prin poștă la data de 28.11.2008,iar cererea de recurs a fost promovată la data de 16.02.2009, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.
Cererea de repunere în termenul de recurs este justificată de către recurentă prin împrejurarea plecării din țară, probabil a asociatului/asociaților, însă această împrejurarea nu echivalează cu imposibilitatea introducerii cererii de recurs, reclamanta fiind o persoană juridică, iar nu o persoană fizică, actele acesteia fiind îndeplinite prin reprezentanți, fiind greu de acceptat că societatea și-ar fi suspendat activitatea pe perioada cât asociații au fot plecați din țară și că din această cauză nu ar fi existat vreo persoană mandatată să ia act de actele comunicate. De altfel, chiar și într-o atare situație, este de datoria părților să încunoștințeze instanța despre locul în care pot fi comunicate actele de procedură.
Apreciind că nu se impune admiterea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, Curtea urmează aor espinge ca neîntemeiată, cu consecința admiterii excepției tardivității recursului invocată de către intimată și respingerii recursului ca tardiv formulat.
Față de soluția ce urmează a fi pronunțată, Curtea nu va mai analiza admisibilitatea cererii de recurs raportat la dispozițiile Legii nr. 550/2002 și nici susținerile privind fondul raporturilor juridice dintre părți.
Totodată, Curtea va lua act că intimata nu solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta - SRL.
Admite excepția tardivității recursului formulat de - SRL, invocată de intimatul Consiliul Local al Municipiului T - Comisia de Aplicare a Legii nr. 550/2002.
Respinge ca fiind tardiv introdus recursul formulat de reclamanta - SRL împotriva Sentinței Civile nr.967/CA/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul Local al Municipiului T - Comisia de Aplicare a Legii nr. 550/2002.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red. /05.06.2009
Tehnored. /12.06.2009/ 2 ex.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu
