Contestație act administrativ fiscal. Decizia 739/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 739
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă - SRL T împotriva sentinței civile nr. 779/CA din 8 oct. 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat, pentru pârâta intimată se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, casarea cu trimitere pentru a fi administrată proba cu expertiza contabilă.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la ribunalul Timiș sub nr - la data de 11.03.2008 reclamanta - SRL a solicitat in contradictoriu cu paratii T si DGFP T anularea Deciziei nr 117/35/18.02.2008 emisa de DGFP T, a raportului de inspectie fiscala din 23.10.2007 si a deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala înregistrata sub nr 738/26.10.2007.
In motivarea acțiunii se arata ca reclamanta a solicitat T rambursarea soldului sumei negative a TVA de 151.359 lei aferenta perioadei 10.07.2006-30.09.2006. Organele fiscale au considerat ca factura fiscala seria - - nr -/20.07.2006 in valoare totala de 215.578,57 lei din care TVA dedus in suma de 34.420,11 lei precum si factura fiscala seria - - nr -/25.07.2007 in valoare totala de 174.468,18 lei din care TVA dedus 27.856,26 lei. In mod greșit s-a dedus TVA in condițiile in care prestarea de servicii pentru care s-a facturat nu este utilizata in folosul operațiunilor sale taxabile. Aceasta susținere este eronata întrucât din actele contabile anexate rezulta ca reclamanta a respectat toate prevederile legale iar la societatea comerciala Imobiliare si - - - SRL nu s-a constatat nici o deficienta dovada fiind PV de control încheiate.
In drept s-au invocat disp.art.172 si următoarele Cod procedua fiscala.
Prin întâmpinarea depusa la dosar parata DGFP T s-a opus la admiterea acțiunii arătând ca in mod corect s-a respins cererea reclamantei de rambursare a soldului negativ a TVA, in condițiile in care reclamanta nu a făcut dovada ca serviciile achiziționate sunt destinate utilizării in folosul operațiunilor sale taxabile precum si datoriilor faptului ca reclamanta nu poate justifica prin documente realizarea integrala a contractului nr 11/21.07.2006 si realizarea parțiala a contractului nr 7/10.07.2006, contracte de prestări servicii încheiate de - IMOBILIARE SRL si - - SRL in vederea găsirii de terenuri pentru reclamanta.
Parata a apreciat astfel ca nu au fost îndeplinite condițiile prev de art 145 al.3 lit a si al.8 lit a din L 571/2003, întrucât serviciile achiziționate nu au fost destinate utilizării in folosul operațiunilor sale taxabile.
Prin sentința civilă nr. 779/CA din 8.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulata de reclamanta - SRL T in contradictoriu cu pârâta
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat prin decontul de TVA nr 55977/25.10.2006 rambursarea soldului cu sume negative a TVA de 151.359 lei aferent perioadei 10.07.2006-30.09.2006.
In urma inspecției fiscale reprezentând controlul anticipat privind realitatea si legalitatea sumei negative de TVA cu opțiune de rambursare din acest decont de TVA, control materializat prin raportul de inspecție fiscala înregistrata la DGFP sub nr 3841/24.10.2007 organele fiscale au stabilit ca reclamanta are dreptul la rambursarea TVA in suma de 80.080 lei,respingând cererea de rambursare pentru suma de 62.279 lei, suma ce a fost stabilita cu titlu de obligație fiscala de plata.
S-a reținut astfel ca reclamanta are ca obiect de activitate principal acela al agențiilor imobiliare.In vederea achiziționării de terenuri in România, reclamanta a încheiat contracte de prestări servicii cu - IMOBILIARE SRL si - - SRL, in scopul găsirii unor terenuri arabile pe raza comunei si intermedierea vânzării acestora către reclamanta.
Terenurile aparțineau unor persoane fizice posesori in baza adeverințelor eliberate de Primăria comunei - Comisia locala de fond funciar ce reprezintă dovada dreptului de proprietate pana la eliberarea titlului de proprietate.
Activitatea de intermediere a - IMOBILIARE SRL si - - SRL s-a materializat in încheierea unor promisiuni de vânzare cumpărare intre reclamanta si persoanele fizice titulare, ambele parti obligându-se ca la data eliberării titlului de proprietate sa procedeze la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare in forma autentica iar prețul terenului a fost achitat in întregime de către reclamanta la data încheierii promisiunilor de vânzare cumpărare.
de vânzare cumpărare nu au vizat insa toata suprafața pentru care s-au încheiat contractele de prestări servicii, in fapt fiind vorba despre o realizare parțiala a contractelor de prestări servicii nr 7/10.07.2006 încheiat cu - - SRL (in procent de 46 %) iar contractul de prestări servicii nr 11/21.07.2006 încheiat cu - IMOBILIARE SRL nu a fost realizat nici parțial. de aceasta situație s-a apreciat ca reclamanta a pierdut dreptul de deducere pentru servicii de 34.320,11 lei pentru contractul nr 7/10.07.2006 si respectiv 27.856,26 lei pentru contractul de prestări servicii nr 11/21,07.2007, întrucât serviciile achiziționate nu sunt destinate utilizării in folosul operațiunilor taxabile ale reclamantei precum si datorita faptului ca societatea nu a putut justifica prin documente la data controlului, realizarea unei parți din contractul nr 7/10.07.2006 si întregul contract nr 11/21.07.2006.
Urmare a controlului fiscal s-a întocmit decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plata înregistrata sub nr 738/26.10.2007 decizie ce i-a fost comunicata reclamantei la 26.02.2008.
Împotriva raportului de inspecție fiscala nr 738/26.10.2007 si a deciziei de impunere nr 738/26.10.2007 reclamanta a formulat contestație, conform art 207 al.1 OG 92/2003 înregistrata la DGFP sub nr 54270/10.12.2007 si soluționata prin decizia nr 117/35/18.02.2008 de către DGFP T prin respingerea contestației, reținându-se in esența aceleași considerente privind starea de fapt si incidenta disp.art.145 Cod fiscal ca si cele reținute in actele fiscale contestate.
Prin cerere reclamanta nu a invocat aspecte fiscale precise pentru care s-ar impune anularea actelor atacate limitându-se a preciza ca a respectat toate prevederile fiscale de care nu s-a ținut cont iar controlul efectuat la societatea prestatoare de servicii nu a evidențiat nici o deficienta.
In analiza legalității si temeiniciei măsurii dispuse prin raportul de inspecție fiscala si a deciziei de impunere nr 738/26.10.2008, menținute prin decizia nr 117/3/18.02.2008 emisa de DGFP T instanța de fond a reținut ca reclamanta a încheiat cu - IMOBILIARE SRL si - - SRL contractul de prestări servicii nr 7/10.07.2006 având ca obiect intermedierea in găsirea si cumpărarea a 10 ha de terenuri situate in comuna, jud T, stabilindu-se prețul contractului la 93.338,99 EURO cu TVA.
Contractul s-a finalizat prin intermedierea vânzării unei suprafețe de 4,65 ha si încheierea unor promisiuni de vânzare cumpărare, dar societatea prestatoare de servicii a emis factura fiscala prin care a facturat valoarea integrala prevăzuta in contract adică 335.478,63 lei cu TVA de 19% in suma de 63.740,94 lei aferenta unei suprafețe de 10 ha deși promisiunea de vânzare cumpărare s-a încheiat de reclamanta pentru adeverința nr. 10/24.11.2004 pentru o suprafața de 4,60 ha.
Este adevărat ca societatea reclamanta, prin nota explicativa la acel contract a arătat ca - - SRL si-a îndeplinit toate clauzele contractuale,motiv pentru care a procedat la achitarea integrului serviciu taxabil, respectiv a valorii totale cuprinse in contract dar aprecierea reclamantei nu este suficienta pentru a justifica rambursarea TVA-ului aferent in condițiile in care pe de o parte obligația asumata de prestatorul de servicii era o obligație de rezultat si anume intermedierea in vederea cumpărării a 10 ha teren pe raza comunei, obligație finalizata prin încheierea unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare pentru 4,6 ha iar pe de alta parte conform art 145 al.3 lit Cod fiscal in vechea numerotare, dreptul de deducere exista numai pentru ca serviciile achiziționate erau destinate utilizării in folosul operațiunilor taxabile. Ori, in mod corect a reținut parata prin decizia 117/35/18.02.2008 ca TVA-ul dedus de societate nu poate fi deductibila fiscal deoarece prin nerealizarea parțiala a contractului de către una dintre parți, reclamanta nu a beneficiat de serviciul contractat si astfel nu este aducător de venit, condiția esențiala pentru deducerea TVA-ului aferent serviciului prestat fiind aceea ca serviciul sa fie destinat utilizării in folosul operațiunilor sale taxabile.
Situația este similara si in cazul contractului nr 11/21.07.2006 încheiat cu - IMOBILIARE SRL prin care reclamanta a contractat prestări de servicii constând in intermedierea in vederea cumpărării a unei suprafețe de 2,73 ha in județul T, contravaloarea serviciului prestat fiind de 41.000 EURO cu TVA, serviciu care in fapt nu a fost realizat întrucât nu s-a finalizat prin întocmirea unei promisiuni de vânzare cumpărare iar in aceasta situație reclamanta nu poate pretinde deducerea TVA-ului aferent plații întregului serviciu apreciat ca fiind prestat de către reclamanta.
Faptul ca in urma controlului efectuat la societatea comerciala prestatoare ale serviciilor contractate nu au fost găsite nereguli, asa cum susține reclamanta nu pot fi reținute,întrucât pe de o parte, aceste susțineri nu au fost probate iar pe de alta parte ceea ce interesează in speța este dovada de către reclamanta a faptului ca a beneficiat de un serviciu taxabil ce a fost destinat in folosul operațiunilor sale taxabile.Totalul sumei diminuata la rambursare a fost de 62.279 lei din care 34.420,11 lei aferent contractului nr 7/10.07.2006, 27.856,26 lei aferent contractului nr 11/21.07.2006 si 2,85 lei aferent unui bon fiscal reprezentând alte achiziții decât combustibil auto, si de care reclamanta nu a menționat considerente privind respingerea cererii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă următoarele:
Din actele anexate contestației, ce a constituit probatoriul administrat în faza administrativă prealabilă și în fața primei instanțe, probatoriu înlăturat fără argumentare, reclamanta a respectat toate prevederile legale și deși a arătat aceste acte organelor fiscale acestea nu au fost luate în considerare.
Recurenta solicită instanței de recurs să observe că la societățile Imobiliare SRL și - - - SRL, ca urmare a controlului încrucișat realizat nu a constatat nicio deficiență, dovadă fiind procesele verbale de contro, încheiate.
În mod cu totul nejustificat instanța de fond a menționat în considerente că reclamanta nu a probat cele susținute, fără a se observa că în Raportul de inspecție fiscală atacat, cât și în decizia administrativă pronunțată de organele de control se arată explicit că cele două societăți partenere și-au respectat în totalitate obligațiile contractuale de diligență. În mod justificat au facturat prestările de servicii conform contractului, iar reclamanta a fost obligată să plătească facturile, ce conțin TVA-ul în discuție. Din moment ce plata a fost una legală, iar serviciul prestat a fost recunoscut de organele de control fiscal, este logică deducția ca și TVA-ul aferent facturat de partenerei este în legalitate, urmând aid edus ori restituit. Operațiunea contabilă a plății serviciilor fiind legală, rezultă că și operațiunea contabilă a deducerii sau restituirii este legală, iar în mod nelegal a fost obligat să achite acest TVA către bugetul de stat.
Este de netăgăduit că a accepta această sancțiune, reclamanta va plăti de două ori acest TVA, o dată către cele două societăți comerciale, ca urmare a plății facturilor aferente și doua oară către bugetul de stat, ca sancțiune. Reclamanta recurentă consideră că în situația în care trebuie să plătească bugetului de stat acest TVA, așa cum s-a menționat în actul de control, acest TVA trebuie colectat de la cele două societăți, care încasându-l, au obligația de a-l achita la bugetul de stat în bugetul de TVA bugetar.
Recurenta arată că nu are relevanță dacă aceasta a cumpărat integral sau nu terenul pus la dispoziție de partenerii contractuali, acest fapt neavând legătură cu cele două contracte de prestări serviciu în discuție. Politica comercială a unei societăți putându-se modifica și aceasta nu trebuie sancționată pentru acest lucru. Se mai arată că era posibilă logica organelor de control, și a instanței de fond în situația în care plățile către parteneri erau nejustificate raportat la neîndeplinirea obligaților de către aceștia, astfel că se impunea și sancționarea concomitentă a acestora și anularea plăților efectuate, implicit a TVA-ului în discuție, care se returna reclamantei. Recurenta susține că având în vedere legalitatea serviciilor și plăților aferente celor două contracte încheiate cu Imobiliare SRL și - - - SRL, fapt constatat irevocabil de inspecția fiscală, sancțiunea aplicată reclamantei este nelegală și o prejudiciază nejustificat.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și de drept, constând în acea că deși reclamanta - SRL a achitat integral valoarea stabilită prin cele două contracte cu nr. 7/10.07.2006 și nr. 1/.21.07.2006, încheiate cu - - - - SRL și respectiv - Imobiliare SRL, în mod nelegal a procedat la deducerea TVA în totalitate, în condițiile în care primul contract s-a executat în procent de 46%, iar cel de al doilea, de loc.
Prin nefinalizarea contractelor în discuție, reclamantei i-au fost facturate servicii, care în realitate nu i-au fost prestate, nefiind aducătoare de venituri, astfel că TVA dedusă de societate nu poate fi deductibilă fiscal. În consecință, prin faptul că serviciile în discuție, nu sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile și ținând cont și de faptul că reclamanta nu a putut justifica cu documente executarea unei părți din contractul nr. 7/10.07.2006 și integral contractul nr. 11/21.07.2006, au fost încălcate dispozițiile art. 145 al.3 lit. a și art. 145 al.8 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal.
Drept urmare, pârâta în mod corect a stabilit în sarcina reclamantei obligați fiscale reprezentând TVA suplimentar de plată.
Față de cele ce preced, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile dispozițiile art. 312 al.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței civile nr. 779/CA din 8 oct. 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red. /12.06.2009
Tehnored. /22.06.2009 / 2 ex.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu
