Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2754/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2754/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 2697/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA NR. 42/A/2014
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Grefier M. P.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petenta . împotriva sentinței civile nr. 2754/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALA DE MEDIU- COMISARIATUL JUDEȚEAN A., având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnat în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 30.01.2014, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 06.02.2014, apoi pentru data de 13.02.2014, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, la data de 16.04.2013 sub dosar nr._, petenta . a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALA DE MEDIU- COMISARIATUL GENERAL, ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/01.04.2013 și pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii aplicate în subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. OG 2/2001 și ale N. C. pr civ.
La plângerea formulată, petentul a atașat un set de înscrisuri-filele 7-18, 22-35.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.
În drept a invocat disp. art. 205 C. pr civ, OG 2/2001, HG 856/2002, OUG 196/2005, OUG 195/2005
S-a atașat întâmpinării un set de înscrisuri- filele 45-66.
Prin sentința civilă nr.2754/2013 a Judecătoriei Alba Iulia, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată și nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/01.04.2013 petenta . a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 3000 lei și respectiv cu avertisment, de către intimata G. Națională de Mediu, în cuprinsul procesului verbal reținându-se că petenta desfășoară activitatea de fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie - cod CAEN 1071 în urma cărora rezultă deșeuri menajere, hârtie, carton și plastic. Societatea nu a întocmit și prezentat evidența gestiunii deșeurilor menajere, hârtie și plastic pentru ultimele 6 luni. Societatea nu a completat și transmis formularul privind obligațiile pentru fondul de mediu la AFM București
Faptele, astfel cum au fost descrise în procesul verbal contestat întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute de art. 1 al. 1 din HG 856/2002 și sancționată de art. 9 al. 1 lit. a din HG 856/2002 și respectiv de art. 10 al. 3 din OUG 196/2005 și sancționată de art. 15 al. 2 din OUG 196/2005.
Examinând cu precădere procesul verbal de contravenție . nr._/01.04.2013, sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce pot fi reținute din oficiu, instanța a apreciat că procesul verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.
În considerarea celor expuse, instanța a reținut faptul că procesul verbal . nr._/01.04.2013, cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator (fila 7, 24 46).
Față de cele mai sus expuse, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție întrunește exigențele edictate de prevederile OG nr. 2/2001 ca o garanție de legalitate a acestuia.
Procedând la cercetarea temeiniciei procesului verbal . nr._/01.04.2013 încheiat de agentul constatator al intimatei, instanța a reținut că actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv OG nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției.
Cu toate acestea, fiind vorba despre un act cu natură juridică duală - de act administrativ (fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii), supus unei proceduri speciale de contestare și de act procedural – instanța a apreciat că sunt aplicabile principiile generale ce guvernează actele administrative privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat în urma unor constatări ex propriis sensibus ale agenților învestiți cu prerogative de putere publică.
Față de caracterul punitiv, represiv al sancțiunii amenzii aplicate în sarcina petentului și mai ales prin raportare la cuantumul ridicat al acesteia de 3000 lei, instanța a constatat că acești factori plasează examinarea cauzei pe tărâmul noțiunii autonome de „acuzație în materie penală”, cu activarea tuturor garanțiilor prevăzute de art. 6 par. 2 și par. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Faptele petentei, astfel cum au fost reținute în procesul verbal . nr._/01.04.2013, și confirmate prin probatoriul administrat în cauză întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute art. 1 al. 1 din HG 856/2002 și respectiv de art. 10 al. 3 din OUG 196/2005 .
Din examinarea plângerii contravenționale, instanța a reținut că petenta a invocat în primul rând faptul că sancțiunile aplicate sunt nelegale întrucât și-a îndeplinit obligația privind evidența gestiunii deșeurilor generate conform HG 856/2002 prin completarea Anexei 1 pe anul 2012 începând cu luna aprilie 2012 și anexa nr. 1 pe anul 2013, inclusiv luna martie, controlul efectuându-se în prima zi a lunii aprilie astfel că nu au avut timpul necesar pentru completarea rubricii aferente acestei luni. S-a mai arătat că în autorizația de mediu nu a fost instituită obligația completării formularelor privind obligațiile la fondul de mediu astfel încât să le transmită de AFM și că de la data emiterii acestei autorizații nu s-a efectuat niciun control de intimată care să-i impună obligații cu termene de realizare și doar dacă nu le-ar fi îndeplinit să fie sancționată.
Instanța nu a primit o astfel de critică. Astfel, referitor la prima contravenție, din examinarea autorizației de mediu 104/12.06.2012, rezultă că obligația întocmirii evidenței gestiunii deșeurilor este prevăzută la cap IV fiind specificate tipurile de deșeuri produse și codurile aferente, astfel că susținerile petentei sunt contrazise prin chiar autorizația de mediu depusă la dosar. Mai mult art. 1 al. 1 din HG 856/2002 prevede că agenții economici care generează deșeuri au obligația să țină o evidență a gestiunii acestora, în conformitate cu modelul prev. în Anexa 1 pentru fiecare tip de deșeu. În acest context, petenta nu poate invoca necunoașterea legii, instanța neputând primi critica acesteia că de la obținerea autorizației de mediu 104/2012 intimata nu a efectuat niciun control la sediul său și nici nu a stabilit termene pentru remedierea situației. În speță este vorba de obligații prevăzute de lege, pe care petenta trebuia să le respecte, ceasta neputând invoca necunoașterea legii.
Pe de altă parte, din examinarea anexelor 1/2012 și 1/2013 depuse de către petentă, instanța a reținut că acestea nu corespund modelului prevăzut în anexa 1 din HG 856/2002 (existând patru tabele) iar pe de altă parte, petenta trebuia să țină separat, pentru fiecare tip de deșeu (respectiv deșeuri menajere –cod 20.03.01, hârtie și carton –cod 20.01.01 și materiale plastic –cod 20.01.39 (fiecare tip de deșeu și codul aferent fiind menționate în chiar autorizația de mediu 104/2012) această evidență a gestiunii, așa cum prevede chiar art. 1 al. 1 din HG 856/ 2002
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție, instanța a reținut faptul că art. 10 al. 3 din OUG 196/2005 prevede că operatorii economici care introduc pe piața națională bunuri ambalate, ambalaje de desfacere, anvelope noi și/sau uzate destinate reutilizării, precum și uleiuri sunt obligați să declare lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a desfășurat activitatea cantitatea de ambalaje, de anvelope, respectiv de uleiuri introduse pe piața națională și cantitățile de deșeuri de ambalaje valorificate. În acest context, petenta nu poate invoca necunoașterea legii, instanța neputând primi critica acesteia că de la obținerea autorizației de mediu 104/2012 intimata nu a efectuat niciun control la sediul său și nici nu a stabilit termene pentru remedierea situației. În speță este vorba de obligații prevăzute de lege, pe care petenta trebuia să le respecte, cu alte cuvinte nu era necesar ca această obligație să fie inserată în autorizația de mediu susmenționată. Și mai mult, obligația de a declara revine petentei lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei la care s-a desfășurat activitatea. astfel că nu are nicio relevanță faptul că, controlul s-a efectuat în prima zi a lunii aprilie, fiind suficient ca petenta să fi făcut dovada îndeplinirii obligațiilor pentru lunile anterioare, ceea ce petenta nu a făcut.
Criticile referitoare la împrejurarea că nota de constatare a fost întocmită la sediul CJ A. I. în lipsa reprezentantului legal al societății, că astfel au fost lipsiți de posibilitatea de a formula obiecțiuni, că dacă procesul verbal ar fi fost încheiat la sediul său s-ar fi putut identifica un martor asistent, că procesul verbal a fost întocmit la sediul intimatei pentru a se evita eventualele obiecțiuni și că legea prevede obligativitatea prezenței unui martor asistent, de asemenea nu pot fi primite de instanță pentru a pronunța a soluție de anulare a procesului verbal de contravenție contestat întrucât criticile formulate nu conduc automat la sancțiunea nulității absolute, ci a celei relative condiționată de existența unei vătămări ceea ce petenta nu a făcut.
Astfel, din examinarea notei de control rezultă că acesta a fost semnată de un reprezentant al societății care a semnat și ștampilat nota de control și care a învederat în mod expres faptul că nu are obiecțiuni. .Și mai mult, nota de control a fost contestată la Tribunalului A., astfel că petenta nu a fost lipsită de dreptul de a formula obiecțiuni la procesul verbal de contravenție, care așa cum rezultă, au fost formulate în fața instanței.
Nici restul criticilor nu pot fi primite pentru că în cuprinsul procesului verbal s-a consemnat în partea finală la rubrica martorului faptul că „NU S-A PUTUT IDENTIFICA”, petenta în conformitate cu disp, art. 19 din OG 2/2001 indicând motivul pentru care nu s-a putut asigura prezența martorului asistent. Și mai mult, încheierea procesului verbal la sediul intimatei nu a cauzat niciun prejudiciu petentei întrucât aceasta are posibilitatea formulării de obiecțiuni, mai precis critici în fața instanței de judecată, ceea ce petenta a și făcut prin formularea prezentei plângeri contravenționale.
Raportat la cele de mai sus, instanța a reținut că aceasta nu a reușit să dovedească nelegalitatea ori netemeinicia procesului verbal de contravenție, care să conducă la anularea procesului verbal contestat.
Așa cum s-a expus anterior, instanța de judecată a reținut că procesul verbal de contravenție întrunește condițiile prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG 2/2000, procesul verbal fiind întrunit cu respectarea condițiilor de legalitate și temeinicie. Comiterea faptelor a fost constatată într-un act administrativ supus unei proceduri de constatare speciale - fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii, cu privire la care nu s-a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, văzând dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, respectiv amenda pentru contravenția prev. de art. 1 al. 1 din HG 856/2002, aceasta fiind stabilită chiar la minimul special prevăzut de lege și respectiv avertisment pentru contravenția prev de art. 10 al. 3 din OUG 196/2005 instanța a apreciat că aceasta este corespunzător dozată prin prisma asigurării unor condiții optime pentru protecția mediului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta, care a solicitat modificarea in tot a hotărârii atacate cu consecința admiterii plângerii contravenționale formulate.
În motivare, petenta arată că a fost sancționată cu amenda si avertisment pentru faptul ca nu a completat formularele privind obligațiile la fondul pentru mediu si nu a transmis la AFM, conform OUG nr. 196/2005 precum si pentru faptul ca nu a completat formularele privind evidenta gestiunii deșeurilor generate, conform HG nr. 856/2002.
In mod eronat instanța de fond a reținut vinovăția sa intrucat nu se considera vinovată de săvârșirea acestor fapte. La data de 18.06.2012 petenta a obținut de Agenția Protecției Mediului A., autorizația de mediu cu nr. 104. De la data emiterii acestei autorizații la sediul societății nu a fost efectuat nici un control de către reprezentanții intimate astfel incat in urma căruia sa fie stabilite masuri sau obligații pentru societate. In Autorizația de mediu amintita anterior au fost impuse condiții necesare pentru emiterea acestei autorizații. Desi intre aceste condiții este enumerata obligația potrivit căreia evident gestiunii deșeurilor generate se va tine in conformitate cu prevederile HG nr. 856/2002, nu este impusa obligația completării formularelor privind obligațiile la fondul pentru mediu. In măsura in care petenta ar fi avut cunoștința de aceasta obligație s-ar fi conformat acesteia. Cu atat mai mult cu cat la condiția privind evident gestiunii deșeurilor generate, petenta s-a conformat astfel atat pentru anul 2012 incepand cu luna aprilie a acestui an este ținuta evident acestora conform Anexei nr. 1, Anexa care se regăsește completata si pentru anul 2013 pana in luna martie inclusiv. Solicita a se observa ca la data de 01.04.2013 a avut loc controlul din partea reprezentanților petentei, neexistand astfel obligația completării si pe luna aprilie a acestui an cata vreme controlul s-a efectuat in prima zi din luna. Astfel apreciază ca in ceea ce privește aceasta fapta contravenționala, aceasta nu exista, petenta indeplinindu-si condițiile legale. Asa cum a menționat anterior existând aceasta condiție in autorizația pentru mediu apreciază ca si necesitatea completării formularelor privind obligațiile la fondul pentru mediu trebuia adusa la cunoștința sa, si ulterior instiintarii sale daca nu s-ar fi conformat acestei obligații, petenta ar fi putut dispune de masurile pe care le considera necesare.
Procesul verbal de contravenție il considera netemeinic si nelegal având in vedere si următoarele aspecte: întocmirea acestuia a avut la baza un control efectuat in lipsa reprezentantului legal al societății, fara a se da posibilitatea acestuia sa exprime obiectiuni la acesta. S-a dispus apreciază petenta in mod tendențios incheierea acestuia la sediul instituției intimate si nu la locul săvârșirii presupusei contravenții tocmai in considerentul de a lipsi petenta de drepturile sale legale in ceea ce privește exprimarea vreunui punct de vedere, respectiv obiectiuni la acesta. Desi nu s-a efectuat pana la aceasta data nici un control din partea intimate la sediul societății, prima măsura dispusa de către aceștia a fost direct sancționarea contravenționala, fara a aduce la cunoștința in prealabil obligațiile sale. Nota de constatare incheiata cu ocazia controlului a fost inmanata angajatului petentei iar procesul verbal de contravenție a fost incheiat la sediul intimatei si trimis ulterior prin posta. Un alt motiv de nulitate al acestui proces verbal il constituie lipsa unui martor la constatarea contravenției, condiție impusa de dispozitiile OG nr. 2/2001. Mențiunea ca acesta nu s-a putut identifica o considera nereala cata vreme controlul a fost efectuat la sediul societății, iar ulterior agenții constatatori au inteles sa incheie procesul verbal de contravenție in biroul acestora si nu la sediul petentei, sediu unde ar fi putut identifica cel puțin un martor si ar fi putut pune in vedere acesteia ca poate formula obiectiuni. Or tocmai modalitatea de incheiere a acestuia a lipsit petenta de drepturile sale de a formula obiectiuni.
Nu se poate retine reaua credința iar apărările intimatei in acest sens precum si trimiterea la efectul suspensiv a executării sancțiunii o considera o exagerare a acesteia si o lipsa de minima intelegere din partea acesteia fata de operatorii economici. Desi ar fi fost mai de inteles sa fie sprijinită de către intimata in acordarea unei consultante de specialitate de către inspectorii acesteia, care ar fi putut indruma societatea de a completa in mod corect formularele (in cazul in care acestea nu ar fi fost completate corect) si nu de a aplica sancțiune la primul control efectuat se afla in situația in care sunt aplicate amenzi cu un cuantum foarte ridicat raportat la pretinsa abatere săvârșita. Mai mult faptul ca se uzează de toate mijloacele legale pentru apararea intereselor societății constituie in viziunea intimatei o abatere in sine. Dreptul de acces la justiție este garantat atat prin Constituția României cat si prin Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Nu a solicitat instanței de judecata decât o analiza a spetei de fata atat prin prisma conduitei petentei cat si prin prisma abaterii pretins a fi săvârșite, astfel incat legal investita instanța de judecata, sa poată aprecia in funcție de circumstanțele specifice a acestei cauze.
In ceea ce privește considerentele instanței de fond, solicita a se observa ca, desi se face trimitere la prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal, totusi CEDO statuat frecvent ca principiile care guvernează aplicarea unei sancțiuni contravenționale sunt aceleași cu cele din materia penala, in care guvernează prezumția de nevinovăție.
Vătămarea la care instanța de fond a făcut referire in sensul ca petenta nu a făcut dovada, aceasta rezulta din modul de acțiune al intimatei, care a inteles sa incheie procesul verbal de contravenție la sediul sau desi avea posibilitatea sa-l incheie odată cu efectuarea controlului astfel incat reprezentantul legal al sociatatii sa-si poată expune punctul de vedere si eventualele obiectiuni.
Desi a solicitat instanței de fond ca in situația in care apreciază totuși ca petenta a săvârșit faptele care i-au fost imputate, sa observe pericolul social redus al acestora, sens in care a solicitat cu respect sa dispună inlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment acest aspect nu a fost avut in vedere.
In drept, art.466 si urmat din noul cod de procedura civila.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea, ca nefondat a apelului formulat de ., menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 2754/02.09.2013, pronunțată de Judecătoria A. I. și pe cale de consecință, menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de sancționare . nr._/01.04.2013, întocmit de GNM-Comisariatul Județean A..
În motivare, se arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că apelanta a încălcat prevederile art.1, alin. 1 coroborat cu art. 9, alin. 1 lit. a din HG nr. 856/2002, respectiv că nu a întocmit evidența gestiunii deșeurilor menajere, hârtie și plastic, fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3.000 Iei și că nu a respectat dispozițiile art. 15, alin. 2 din OUG nr. 196/2005, respectiv nu a transmis declarațiile lunare privind bunurile ambalate introduse pe piață la Administrația Fondului pentru Mediu, fiind sancționată cu avertisment
Apreciază ca neîntemeiate motivele de apel formulate de societate și solicită a fi respinse.
Astfel, referitor la prima faptă reținută - absența evidenței gestiunii deșeurilor menajere, hârtie și plastic, aceasta corespunde realității, societatea nu a completat evidența pentru cele trei tipuri de deșeuri enunțate mai sus. Împrejurarea invocată, în plângere, precum și în motivarea prezentului apel în sensul că societatea a completat evidența pentru «ambalaj carton - cod_» pentru anul 2012 și lunile ianuarie-martie 2013 nu are nicio relevanță cu privire la fapta sancționată. De altfel, nici această evidență nu este completată în mod corect, având un singur tabel din cele patru prevăzute în Anexa nr. 1 la HG nr. 856/2002.
La data aplicării amenzii contravenționale societatea nu a întocmit evidenta pentru deșeurile menajere - cod 20.03.01. hârtie si carton - cod 20,01.01 si materiale plastice 20.009.
HG nr. 856/2002 stabilește la art.1, alin. 1, obligatia întocmirii lunare a unei evidențe, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. I, pentru fiecare tip de deseu. Încălcarea acestei obligații se sancționează cu amendă între 3.000 și 7.500 lei, conform art.9 alin.1 lit.a din același act normativ.
O circumstanță agravantă a acestei fapte o constituie împrejurarea că obligația întocmirii evidenței gestiunii deșeurilor se regăsește în autorizația de mediu nr. 104/2012, fiind a patra condiție impusă. De asemenea, la capitolul IV „Modul de gospodărire a deșeurilor și a ambalajelor" din autorizație sunt specificate tipurile de deșeuri produse (menajere, hârtie, carton, platic) și codurile aferente acestora. în atare situație, societatea cunoștea obligațiile ce-i revin și cu bună știință nu le-a îndeplinit.
Cu privire la a doua faptă reținută: netranstniterea declarațiilor lunare privind bunurile ambalate introduse pe piața națională la Administrația Fondului pentru Mediu, pentru care societatea a fost sancționată cu avertisment arată că: OUG nr. 196/2005, art.10, alin. 3 prevede că „operatorii economici care introduc pe piața naționala bunuri ambalate, ambalaje de desfacere, anvelope noi si/sau uzate destinate reutilizarii, precum si uleiuri sunt obligați sa declare lunar, pana la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a desfășurat activitatea, cantitățile de ambalaje, de anvelope, respectiv de uleiuri introduse pe piața naționala si cantitățile de deșeuri de ambalaje valorificate..", iar art.15, alin. 2 prevede că; „Nedepunerea la termen a declarațiilor privind obligațiile la Fondul pentru mediu constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2000 la 2500".
Apelanta nu contestă săvârșirea acestei fapte contravenționale, însă în mod tendențios încearcă să transfere propria sa culpă în sarcina Agenției pentru Protecția Mediului A. sau chiar a Gărzii de Mediu.
În primul rând critică faptul că această obligație nu se regăsește în autorizația de mediu care i-a fost eliberată, iar față de acest aspect în mod corect instanța de fond a reținut că întocmirea declarațiilor la AFM este stabilită prin lege, nefiind necesară reiterarea acesteia în cuprinsul autorizației de mediu. Legislația privind protecția mediului este vastă, fiind practic imposibil de a fi inserate toate normele legale în cuprinsul unei autorizații de mediu. Mai mult, în perioada de valabilitate a autorizației de mediu deținută de apelantă, adică până în 18.06.2022, anumite acte normative în materia protecției mediului pot fi abrogate, modificate, pot intra în vigoare altele noi, însă acest aspect nu poate duce la concluzia că titularul autorizației nu trebuie să le respecte întrucât nu se regăsesc în cuprinsul autorizației de mediu, așa cum în mod eronat susține apelanta.
În al doilea rând, G. de Mediu este o instituție cu atribuții de inspecție și control în domeniul protecției mediului, fiind abilitată să constate contravențiile în această materie și să aplice sancțiunile legale. G. de Mediu nu este un organism de consultanță, care să instruiască agenții economici cu privire la obligațiile legale ce le revin. În acest sens, arată faptul că există firme de consultanță pe probleme de mediu, periodic se organizează cursuri de specialitate în acest domeniu, astfel că există o gamă variată de mijloace și metode pentru ca orice agent economic să cunoască obligațiile legale ce-i revin. În concluzie, împrejurarea invocată de petentă nu reprezintă o cauză de înlăturare a răspunderii contravenționale, necunoașterea legii nu justifică propria culpă, aspect reținut în mod corect de către instanța de fond.
La individualizarea sancțiunii, așa cum a arătat în fața instanței de fond s-au avut în vedere împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social, conduita contravenientei, agentul constatator aplicând în mod corect criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 din OG 2/2001. Amenda contravențională a fost corect stabilită, fiind aplicat MINIMUL SPECIAL al acesteia. Sancțiunea este expresie a principiului „poluatorul plătește", principiu statuat în legislația română privind protecția mediului care a transpus directivele europene. Faptele săvârșite de petentă prezintă pericol social concret, ridicat, întrucât în lipsa unei evidențe exacte, a tuturor tipurilor de deșeuri rezultate în urma activității este imposibil de verificat modul de eliminare sau de valorificare și reciclare a acestora, obiectiv asumat de România prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. De asemenea, netransmiterea declarațiilor lunare privind bunurile ambalate introduse pe piața națională la AFM face imposibilă determinarea cuantumului contribuției în lei la Fondul pentru Mediu, dacă este cazul, afectând în mod negativ bugetul de stat.
Societatea era pasibilă de aplicarea mai multor amenzi contravenționale, cumulate însă s-a aplicat o singura sancțiune pecuniară și avertisment pentru lipsa declarațiilor la AFM (în loc de amendă de minim 2.000); totodată i s-au trasat măsuri cu termene de realizare, pentru remedierea deficiențelor constatate. Astfel, societatea era pasibilă de aplicarea unei amenzi între 50.000. lei și 100.000 lei pentru nerespectarea prevederilor autorizației de mediu în ceea ce privește evidența gestiunii deșeurilor, conform art. 96, alin. 3, pct. 1 din OUG nr. 195/2005. Având în vedere condițiile socio-economice actuale, apreciază că agentul constatator a dat dovadă de indulgență și a aplicat, așa cum a mai arătat, o singură sancțiune pecuniară, cu un cuantum mai puțin împovărător.
În drept: art 205 C.procciv, OG nr. 2/2001
În probatoriu: proba cu înscrisuri.
Petenta apelantă a depus și răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de reclamantul apelant tribunalul constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Prin procesul verbal . nr._/01.04.2013, încheiat de intimată, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3000 lei si avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prev.de art.9 al. 1 lit. a din HG 856/2002 și respectiv de art. 10 al. 3 din OUG 196/2005, constând în aceea că desi petenta desfășoară activitatea de fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie - cod CAEN 1071 în urma cărora rezultă deșeuri menajere, hârtie, carton și plastic, nu a întocmit și prezentat evidența gestiunii deșeurilor menajere, hârtie și plastic pentru ultimele 6 luni. De asemenea, petenta nu a completat și transmis formularul privind obligațiile pentru fondul de mediu la AFM București.
Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolut, asa cum corect a retinut si prima intantă.
Astfel, cu excepția elementelor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului de sancționare, instanța reține că orice altă încălcare a prevederilor legale privind încheierea proceselor-verbale de contravenție ar putea să determine doar o nulitate relativă a acestora. Pentru a se reține însă incidența acestei sancțiuni este necesar să se invoce și să se probeze existența unei vătămări care să decurgă din viciul de formă constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
Referitor la întocmirea procesului verbal pe baza unui control efectuat in lipsa reprezentantului legal al societății această împrejurare nu atrage nicio sanctiune, atâta timp cât niciun text de lege nu obligă agentul constatator să efectueze controlul în aceste conditii. Aceeasi este situatia si în ce priveste încheierea procesului verbal la sediul intimatei, agentul constatator având această posibilitate legală, cu obligatia corelativă de a comunica actul de sanctionare contravenientului. Or, în cauză petenta recunoaste că procesul verbal i-a fost comunicat prin postă, astfel încât a avut posibilitatea de a-l contesta.
În ce priveste încălcarea dreptului de a formula obiecțiuni, prevăzut de art. 16 alin.7 din OG 2/2001, trebuie precizat, în primul rând, că nesocotirea acestor prevederi legale nu determină nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, ci o nulitatea relativă condiționată de probarea unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. In acest sens, a statuat și Inalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXII/2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, și care are forță obligatorie pentru instanțele de judecată, în temeiul art. 517 alin.4 Cod pr.civilă.
In prezenta cauză, nu se poate considera că există o încălcare a dreptului de a formula obiecțiuni, în condițiile în care, astfel cum recunoaște chiar petenta, reprezentantul societății sancționate care ar fi avut dreptul să formuleze aceste obiecțiuni, nu a fost de față la data constatării faptei și încheierii procesului-verbal de contravenție.
Oricum, nu s-ar putea reține existența vreunei vătămări determinante, în condițiile în care, societatea petentă a avut posibilitatea să invoce și să detalieze toate obiecțiunile sale în cuprinsul plângerii contravenționale cu care a învestit instanța de judecată, putând deci să își exercite în mod deplin dreptul la apărare.
Nici faptul că procesul-verbal de contravenție nu este semnat de un martor nu poate conduce la anularea procesului-verbal de contravenție.
Articolul 19 alin.1 din OG 2/2001, prevede că semnarea procesului verbal de contravenție de către un martor se impune doar în situația în care contravenientul nu este de față sau, fiind de față, refuză sau nu poate să semneze. Din aliniatul trei al aceluiași articol, rezultă că procesul-verbal de contravenție este valabil încheiat chiar și în lipsa semnăturii martorului, dacă agentul constatator consemnează motivele care justifica această împrejurare.
In procesul-verbal supus controlului, se constată că agentul constatator motivează lipsa semnăturii martorului, consemnând că „nu s-a putut identifica” o persoană care să poată avea o asemenea calitate.
Oricum rolul martorului prevăzut art. 19 alin.1 din OG 2/2001 este doar acela de a atesta faptul că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa contravenientului ori că acesta fiind de față, refuză sau nu poate să semneze, iar, în cazul de față, nu se contestă lipsa reprezentantului societății petente la momentul constatării faptei și încheierii procesului-verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, petenta nu a făcut dovada că a întocmit și prezentat evidența gestiunii deșeurilor menajere, hârtie și plastic pentru ultimele 6 luni. De asemenea, petenta nu a făcut dovada că a completat și transmis formularul privind obligațiile pentru fondul de mediu la AFM București, astfel încât starea de fapt a fost corect reținută de agenții constatatori și s-a dispus sancționarea acesteia pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.9 al.1 lit.a din HG 856/2002 și respectiv de art.10 al.3 din OUG 196/2005
Este incontestabil că petenta a completat evidența pentru «ambalaj carton - cod_» pentru anul 2012 și lunile ianuarie-martie 2013 însă trebuie remarcat, asa cum a retinut si prima instantă că această evidentă nu respectă întrutotul formularul prevăzut de Anexa nr. 1 la HG nr. 856/2002. Pe de altă parte, petenta avea obligatia de a întocmi si evidența gestiunii deșeurilor menajere, hârtie și plastic, astfel cum i s-a impus prin autorizația de mediu nr. 104/2012, însă nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligatii.
Apoi, în ce priveste a doua faptă reținută în sarcina petentei, se constată că independent de faptul că obligatia de transmitere a declarațiilor lunare privind bunurile ambalate introduse pe piața națională la Administrația Fondului pentru Mediu, nu era indicată în autorizația de mediu, acesta reprezintă o obligatie legală stabilită în sarcina tuturor operatorilor economici la care face referire art.10 alin.3 din OUG nr. 196/2005, iar textul de lege nu face distinctie între operatorii care au ori nu au o autorizatie de mediu în care să fie specificată expres această obligatie.
Apărările referitoare la faptul că intimata trebuia să acorde sprijin petentei în sensul de a o indruma să completeze in mod corect formularele nu pot fi primite. Aceasta, întrucât intimata nu are atributii de a oferi consultantă profesionistilor, iar pe de altă parte, niciun text de lege nu interzice agentilor constatatori de a aplica sanctiuni entitătilor verificate încă de la primul control.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentei, pentru prima contraventie retinută în sarcina sa, se constată că amenda în cuantum de 3.000 de lei este excesivă raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Conform art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 „AVERTISMENTUL” se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă. În speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege.
Având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța are posibilitatea în toate cazurile de a proceda la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin procesul verbal de agenții constatatori.
Fără putere de tăgadă că domeniul gestiunii deseurilor este un subiect sensibil si de actualitate, iar prin sancționarea neîndeplinirii obligatiei de a întocmi și prezenta evidența acestei gestiuni s-a dorit în primul rând asigurarea unei protecții efective a mediului, totuși, în speță, nu poate fi ignorată împrejurarea că prima faptă retinută în sarcina petentei prezintă un pericol social extrem de redus, în conditiile în care acesta nu a ignorat în totalitate prevederile art. 9 al.1 lit.a din HG 856/2002, având o evidentă a deseurilor de carton, chiar dacă incompletă.
Împrejurarea că în procesul verbal de control au fost consemnate mai multe deficiențe este lipsită de relevanță, instanța fiind chemată să aprecieze asupra legalității și temeiniciei procesului verbal . nr._/01.04.2013. Astfel, în măsura în care intimata considera necesar, avea posibilitatea să aplice sancțiuni pentru fiecare deficiență constatată.
Sancțiunile contravenționale trebuie aplicate treptat, respectiv începând cu cea mai puțin severă care este avertismentul, urmând ca amenda să fie aplicată doar în situația în care fapta este atât de gravă încât un avertisment ar fi insuficient pentru reeducarea contravenientului și pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii.
La stabilirea sancțiunii trebuie avută în vedere și conduita anterioară a contravenientului, în acest sens revenindu-i organului constatator obligația de a furniza instanței toate informațiile pe care le deține. Intimata nu a făcut însă dovada că petenta ar mai fi fost sancționată anterior pentru fapte similare, astfel că se prezumă că este la prima abatere de acest gen.
Nici limitele amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită nu sunt de natură prin ele însele să justifice menținerea sancțiunilor aplicate de agentul constatator, raportat la împrejurările concrete ale speței care denotă un grad de pericol social concret redus al faptelor.
În plus, intimata nu a fost în măsură să indice împrejurările concrete, obiective sau personale ale contravenientei care imprimă faptei un pericol social atât de ridicat încât să justifice aplicarea unei amenzi în cuantum de 3.000 de lei, pentru contraventia prev.de art. 9 al.1 lit.a din HG 856/2002. Apoi, faptul că petenta a fost sanctionată prin acelasi proces verbal cu avertisment pentru o altă contraventie nu împiedică instanta să procedeze la reindividualizarea sanctiunii amenzii, câtă vreme criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 trebuie raportate la fiecare fată în parte.
Așa fiind, raportat la conduita petentei și la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, se constată că se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii și aplicarea sancțiunii avertismentului și pentru fapta prev.de art. 9 al.1 lit.a din HG 856/2002.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.2 din codul de procedură civilă prezentul apel va fi admis, iar sentința atacată va fi schimbată în parte în sensul că se va admite în parte plângerea formulată de petentă, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 01.04.201 si se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată petentei prin acest proces verbal pentru contravenția prev.de art.1 alin.1 din HG 856/2002, cu sancțiunea avertismentului.
Se va mentine în rest sentinta apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petenta . împotriva sentinței civile nr.2754/2013 a Judecătoriei Alba Iulia, în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că,
Admite în parte plângerea formulată de petentă, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 01.04.2013.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată petentei prin acest proces verbal pentru contravenția prev.de art.1 alin.1 din HG 856/2002, cu sancțiunea avertismentului.
Menține în rest sentința atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2014.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | |
Grefier, M. P. |
Red./Tehnored./P.M.
14.02.2014/4ex.
Jud.fond-D.E.P.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 290/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
