Pretentii. Decizia nr. 510/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 510/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 1142/191/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 510/A/2014
Ședința publică de la 16 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B. B.
Judecător C. F.
Grefier R. B.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanții . M. PRIN PRIMAR F. B. în contradictoriu cu intimata P. I.-L. împotriva Sentinței civile nr. 325/2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat R. P. M. pentru intimată, lipsind apelanții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
Avocatul intimatei depune la dosar: chitanță onorariu de avocat și o adresă, în original, emisă de .> Instanța în baza art. 131 alin 1 din Noul Cod procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.
Avocatul intimatei susține că instanța este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța în baza la art. 95 pct. 2 din NCPC și art. 34 alin 2 din OG nr. 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În baza art. 238 alin 1 din N.C.P.C. instanța pune în discuție estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Avocatul intimatei estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Instanța estimează durata necesară cercetării procesului ca fiind astăzi.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe apărare.
Avocatul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea Sentinței atacate ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată. Se încearcă inducerea în eroare prin faptul că apelanta afirmă că se folosește în mod individual pășunea. Intimata a adresat apelantei o . cereri consecutive, pentru atribuirea unei suprafețe pentru pășunat sau cel puțin pentru amenajarea unui saivan de oi, la care nu a primit nici un răspuns, nefiind născut nici un raport juridic cu apelanta.
Avocatul intimatei arată că în anul 2011 intimata a încheiat cu o societate comercială ce deține terenuri în zonă un contract de comodat pentru o suprafață suficientă, raportat la numărul de animale deținute. Intimata nu a utilizat niciodată pășunea comunală, fapt dovedit prin contractele de comodat depuse la dosar și prin depoziția martorului. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța în baza disp. art. 394 din codul de procedură civilă declară închise dezbaterile și reține apelul în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 25.09.2013, sub nr._, reclamanții . M. prin Primar F. B., în contradictoriu cu pârâta P. I. L., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5.534,00 lei reprezentând debit restant.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în fapt, pârâta exercită un drept de folosință asupra terenului „pășune” identificat prin Hotărârea Consiliului L. nr. 31/2008. Corespunzător numărului de animale din evidențele Registrului Agrar din cadrul Primăriei M., pârâta figurează cu un debit restant în cuantum de 5534,00 lei, reprezentând obligații aferente dreptului de folosință a pășunii comunale pentru perioada 2011-2012. De asemenea, reclamanții au menționat că pârâta a fost înștiințată și somată privind existența debitului neînțelegând însă să își îndeplinească obligația de plată, motiv pentru care a fost promovată prezenta acțiune.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.192, 194 Cod procedură civilă, art. 1516 și următoarele, art. 1530 și următoarele Cod civil, utilizându-se formularul de cerere aprobat prin Ordinul MJ nr.359/2013 referitor la procedura privind cererile de valoare redusă.
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia a depus la dosar, în copie: tabelul nominal cu ciobanii din .), hotărârea nr. 31/2008 privind stabilirea taxelor și condițiilor de pășunat emisă de C. L. al comunei M. (fila 10), adeverința de primire a somației (fila 11), somația nr.4038/30.08.2013 (fila 12), procesul verbal privind calculul sumelor prevăzute prin titlu executoriu (fila 13), decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii (fila 14), procesul verbal privind comunicarea somației încheiat la data de 30.08.2013 (fila 15), înștiințare de plată nr.2013/24.07.2013 (fila 16) și adeverința de primire a somației nr.4036/30.08.2013 (fila 17).
Prin Sentința civilă nr. 325/2014 pronunțată de Judecătoria B. s-a respins excepția inadmisibilității, invocată de către pârât, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de către pârât, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de către pârât și, pe cale de consecință: s- a respins cererea formulată de reclamanții . M. prin PRIMAR F. B., în contradictoriu cu pârâta P. I. - L., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, în baza dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, care impun instanței soluționarea acelor excepții de procedură sau de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate de către pârât.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată cu privire la faptul că reclamanta are deja un titlu executoriu care poate fi pus în executare, astfel că nu mai este necesară emiterea a unui nou titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, instanța a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile și obligațiile ce revin părților, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităților prevăzute pentru stabilirea, exercitarea și stingerea drepturilor și obligațiilor părților din raportul de drept material fiscal, iar conform art. 17, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, definite potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport.
Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.
De asemenea, conform art. 21 din același act normativ, creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal și constau în dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale și dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii.
În cazurile prevăzute de lege, organul fiscal, în calitate de creditor, este îndreptățit să solicite stingerea obligației fiscale de către cel îndatorat să execute acea obligație în calitate de debitor.
Prin procesul-verbal nr. 4038/30.08.2013 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu și somația nr. 4038/30.08.2013, creditoarea-reclamantă . debitul principal restant datorat de către pârâta în sumă totală de 5534 lei, precum și obligațiile de plată accesorii constând în majorări de întârziere în cuantum de 390 lei, calculate potrivit art. 1241 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare (filele 12-14).
Astfel, instanța a constatat că, în speță, procesul-verbal nr. 4038/30.08.2013 reprezintă un act administrativ fiscal care este emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea drepturilor și obligațiilor fiscale. De altfel, acesta îndeplinește și condițiile prevăzute de art. 43 alin. 1 și alin. 2 din ordonanța antemenționată, respectiv, este emis în formă scrisă și cuprinde următoarele elemente: denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; datele de identificare a contribuabilului ; obiectul actului administrativ fiscal; motivele de fapt; temeiul de drept; numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; ștampila organului fiscal emitent și mențiunea privind posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația.
Însă, potrivit art. 110 din O.G. nr. 92/2003, colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz. Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
Totodată, potrivit prevederilor art. 141 alin. 1 din ordonanța menționată, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În consecință, instanța a constatat că procesul-verbal nr. 4038/30.08.2013 este un act administrativ fiscal, însă acesta nu reprezintă un titlu de creanță sau un titlu executoriu, motiv pentru care reclamanta este îndreptățită a solicita obținerea unui titlu executoriu care este reprezentat de hotărârea judecătorească.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța a avut în vedere următoarele:
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal.
Potrivit disp. art. 36 alin. 4 lit. c) din actul normativ menționat, C. L. stabilește și aprobă impozitele și taxele locale, în condițiile legii. Astfel, prin Hotărârea nr. 31/2008, C. L. M. a stabilit în sarcina deținătorilor de animale care folosesc pășunile o taxă de pășunat.
Conform art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
Având în vedere textele legale menționate, instanța constată că reclamanții reprezentați de către primar au calitate procesuală activă pentru a sta în judecată întrucât obiectul acțiunii îl reprezintă obligații fiscale, motiv pentru care va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanța a ținut cont de următoarele considerente:
Promovarea oricărei acțiuni în justiție presupune îndeplinirea a patru cerințe esențiale prevăzute de art. 32 Cod procedură civilă. Astfel, este necesar ca o persoană să pretindă un drept subiectiv civil sau să se prevaleze de o situație juridică pentru a cărei realizare calea judecății este obligatorie, trebuie să aibă un interes legitim, născut și actual, personal și direct, să aibă calitate procesuală și capacitate procesuală. Aceste cerințe sunt cumulative, iar neîndeplinirea oricăreia dintre ele paralizează declanșarea sau continuarea acțiunii civile.
În principiu, prin calitate procesuală pasivă se desemnează identitatea dintre persoana care figurează în proces în calitate de pârât și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății.
Prin Hotărârea Consiliului L. M. nr.31 din 25.07.2008 s-a stabilit perioada de pășunat anuală pentru ovine de la 1 mai la 8 noiembrie și locurile de pășunat pe specii de animale, astfel că în satul M., pentru ovine, locul de pășunat se află în punctul de hotar Zapodie și Zlatina. De asemenea, a mai fost determinată taxa de pășunat pentru ovine în cuantum de 3 lei/cap/an, iar toți deținătorii de animale care folosesc pășunile sunt obligați să presteze un număr de 5 zile de muncă pentru întreținerea acestora. Neefectuarea zilelor de muncă se debitează cu 25 lei pe zi. Tot prin acest act administrativ, C. L. M., a hotărât ca, pentru ovine, pășunea să se repartizeze ciobanilor individual, iar încasarea taxei de pășune să se facă la data ieșirii animalelor la pășunat, de către reprezentanții primăriei cu obligații în acest sens. Neplata taxei de pășunat interzice scoaterea la pășune a animalelor pentru care nu s-a plătit taxa.
Prin procesul-verbal nr. 4038/30.08.2013 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu și somația nr. 4038/30.08.2013, creditoarea-reclamantă . debitul principal restant datorat de către pârâtă în sumă totală de 5534 lei, reprezentând taxă de pășune, precum și obligațiile de plată accesorii constând în majorări de întârziere în cuantum de 390 lei, calculate potrivit art. 1241 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare.
În cauza de față, reclamanta . de organ fiscal, a comunicat pârâtei procesul-verbal nr. 4038/30.08.2013 privind calculul sumelor prevăzute în titlul executoriu și somația nr. 4038/30.08.2013, potrivit procesului-verbal privind comunicarea somației din data de 30.08.2013 și adeverinței de primire a somației, fiind astfel îndeplinită condiția opozabilității actului administrativ fiscal.
Potrivit prevederilor art. 23 din O.G. nr. 92/2003, în situația în care legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează, astfel că, la această dată, se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată.
Astfel, prin Hotărârea nr.31/2008, C. L. M. a stabilit în sarcina deținătorilor de animale care folosesc pășunile o taxă de pășunat pentru ovine în sumă de 3 lei/cap/an.
Potrivit extrasului din registrul agricol privind numărul de animale deținut de pârâtă (fila 9) aceasta se află în evidențele primăriei cu un număr de 473 capete de ovine în anul 2011.
Pentru perioada 2011-2012, pârâta a arătat că nu și-a îndeplinit obligațiile aferente dreptului de folosință a pășunii comunale, respectiv aceea de a achita taxa de pășunat pentru această perioadă întrucât nu folosește terenurile de pășunat repartizate de C. L. M., ci a pășunat pe terenuri proprietatea . în baza contractelor de comodate.
Din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, respectiv contractele de comodat și cererile depuse de rezultă faptul că pârâta pășunează turma de ovine pe terenurile proprietatea . din anul 2008 și până în prezent.
Instanța a constatat că aceste înscrisuri se coroborează cu depoziția martorului audiat în cauză la propunerea pârâtei, numitul C. F. I., care a declarat că de aproximativ 4-5 ani o ajută ocazional pe pârâtă la mulsul oilor pe care le deține și că pârâta își paște oile în zona Hargașteu, pe lângă Zlatină și că acel teren este proprietate privată și nu aparține comunei M., că în calitate de crescător de animale, cunoaște foarte bine care este pășunea comunală, că terenul pe care pasc oile pârâtei este foarte bine delimitată de această pășune comunală, printr-o cale și un drum, că nu cunoaște dacă pârâta a pășunat vreodată pe pășunea comunală, dar de fiecare dată când a fost solicitat să o ajute pe pârâtă, oile se aflau pe pășunea privată, că pârâta a făcut cereri la Primăria M. pentru a i se acorda teren pentru pășunat, chiar și el a făcut cereri, prin care a solicitat acordarea de pășune pentru a obține în acest sens și subvenție de la stat și cunoaște că aceste cereri au fost făcute și de către pârâtă și toate au rămas fără răspuns (fila 68).
În consecință, din probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că pârâta a făcut dovada că nu pășunează cu turma de oi pe terenurile reclamanților, neexistând astfel obligația acestuia de a achita taxa de pășunat aferentă numărului de oi deținute stabilită prin Hotărârea Consiliului L. M. nr. 31 din 25.07.2008.
Împotriva acestei Sentințe a declarat apel intimata apelantă . M. PRIN PRIMAR F. B., solicitând admiterea apelului, desființarea Sentinței atacate, rejucarea cauzei și admiterea cererii.
În motivare s-a arătat că, parata P. I.-L. exercita un drept de folosința asupra terenului "pasune" identificat prin Hotărârea Cosiliului L. nr. 31/2008. Corespunzător numărului de animale din eviden ele Registrului Agrar din cadrul Primăriei Mihal, paratul figurează cu un debit restant în cuantum de 5534,00 ron, reprezentând obligații aferente dreptului de folosința a pășunii comunale pentru perioada 2011-2012. Paratul a fost înștiințat și somat privind existența debitului, neintelegand insa sa isi îndeplinească obligația de plata.
D. consecința, creditoarea a promovat această acțiune in pretenții pe rolul Judecătoriei B., sens in care a fost pronunțata Sentința civila nr. 325/11.03.2014. Lipsind hotărârea judecătoreasca de orice temeinicie, instanța de fond intelege sa admită excepția lipsei calității pasive a paratului D. N., motivandu-si soluția pe aspect legate de fondul cauzei (facandu-se referire insclusiv la depozițiile martorilor audiați in cauza).
Asa cum in rnod corect arata instanța potrivit art. 32 NCPC pentru promovarea oricărei acțiuni injustiție este necesare îndeplinirea cumulativa a patru cerințe esențiale: existenta unui drept subiectiv sau unei situații juridice, interesul legitim născut si actual, direct si personal, calitatea procesuala si capacitatea procesuala. Tot instanța indica in mod cert definiția capacității procesuale pasive ca fiind identitatea dintre persoana care figurează in proces in calitate de parat si subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecații.
In promovarea acțiunii civile deduse judecații petenta a anexat acesteia acte justificatoare din care este mai mult decât evident ca RAPORTUL JURIDIC dedus judecații este intre petentii . M. prin pirmar si numita P. I.-LAVIMA -contribuabila înregistrata in evidentele fiscale ale instituției publice reclamante. Cu privire la acest raport juridic ACEEAȘI instanța de judecata se pronunța prin ACEEAȘI sentința judecătoreasca, motivând respingerea excepției inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata (invocate tot de către parat), in sensul ca acesta EXISTA si este de tipul creanțelor fiscale născute intre organ fiscal si contribuabil. In acest sens instanța statuează "In consecința instanța constata ca procesul verbal nr. 4038/30.08.2013 este un act administrativ fiscal, insa acesta nu reprezintă un titlu de creanța sau un tittlu executoriu, motiv pentru care reclamanta este îndreptățită a solicita obținerea unui titlu executoriu care este reprezentat de o hotărârea judecătoreasca" (fila 5 alineat 3 din sentința judecătoreasca).
Prin urmare, atâta timp cat instanța statuează deja faptul ca raportul juridic consfintit de actele depuse de petentă in probatiune "da dreptul" la solicitarea unui titlu executoriu reprezentat de o sentința judecătoreasca, este clar faptul ca titularul calității de "contribuabil" din acest raport juridic are calitate procesuala pasiva pentru a sta ca si parat in acest proces.
Prin procesul verbal nr. 4038/30.08.2013 creditoarea reclamanta stabilește ca debitorul D. N. datorează suma de 5534,00 lei cu titlul de taxa de pasunat. Modul de calcul folosit de reclamanta este raportat la numărul de animale deținut de P. I.-L. ( conform extrasul din Registrul Agricol anexat) si la indicativele de pret conținute de Hotărârea nr. 31/2008. Taxa de pasunat se datorează de către TOATE persoanele care in baza propriilor declarații dețin animale în proprietate si FOLOSESC pășunea Comunei M.. Dreptul de folosința a pasunei comunale este unul GENERAL, care aparține tuturor LOCUITORILOR comunei deținători de animale. Nu este si nu poate fi imputat autorității locale (cu atat mai mult organului fiscal) faptul ca unii dintre acești deținători de animale pasuneaza efectiv in terenuri proprietate personala proprie sau a altor persoane. Taxa de pasunat este datorata in baza legii strict raportat Ia NUMĂRUL de ANIMALE deținute si nu la TERENUL pasunat efectiv! Ar fi absurd a se pretinde instituțiilor publice a face verificări in teren si a supraveghea numărul de animale care pasuneaza efectiv zona aparținând domeniul public al comunei.
Instanța retine astfel ca parata a formulat cereri privind acordarea dreptului de a pasuna insa pana la reglementarea situației legislative prevăzuta de legea 214/2011 nu este posibila concesionarea tarlalelor solicitate insa dreptul de pasunat poate fi exercitat in pășunea comunala, cu obligarea corelativa a plații taxei de pasunat pe cap de animal. Reiterează instanței de apel faptul ca instanța de fond este in EROARE atunci cand - desi statuează clar NATURA raportului juridic dedus judecații - apreciază necesitatea existentei unui "Angajament de plata" pentru datorarea unui datorii FISCALE. Lipsa unui inscris unilateral sau chiar a unei convenții scrise nu este de natura sa schimbe rațiunea instituirii "taxei de pasunat" - venit la bugetul local al comunei. Nici chiar depoziția martorului care determina instanța sa enunțe ca "din probatoriul administrat instanța constata ca parata nu pasuneaza turma de oi pe terenurile reclamanților" nu este in măsura sa justifice soluția pronunțata. Nici chiar pe fondul cauzei, cu atat mai mult sub forma admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a paratului.
In drept: art 470 si urm, 480 si urm NCPC, art. 1516 NCC
In probatiune: înscrisuri, practica judiciara
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea apelului respingerea apelului declarat împotriva Sentinței civile numărul 325/2014, pronunțată la data de 11 martie de către Judecătoria B., în dosarul numărul_ ; păstrarea în integralitate a sentinței civile atacate; obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, apelanta reclamantă . inducă în eroare onorata instanță susținând că intimata P. I. L. exercită un drept de folosință asupra terenului „pășune", identificat prin Hotărârea Consiliului L. M. numărul 31/2008. în realitate, așa cum a demonstrat în fața instanței de fond atât cu contractele de comodat depuse la dosarul cauzei cât și cu martorul audiat la termenul din data de 25 februarie 2014 (fila 68), intimata nu a folosit nici o porțiune din respectiva pășune.
Mai mult de atât, a adresat reclamantei apelante o . cereri consecutive, pentru atribuirea unei suprafețe pentru pășunat sau cel puțin pentru amenajarea unui saivan de oi, la care nu am primit nici un fel de răspuns.
Este absurd să se susțină exercitarea vreunui drept de orice natură asupra pășunii comunale în condițiile în care:
- potrivit articolului 4 din HCL M. 31/2008 „pentru ovine, pășunea se va repartiza ciobanilor individual", însă subsemnatei nu mi s-a atribuit nici o suprafață de teren cu această destinație;
- nu s-a dat curs cererilor de atribuire a pășunii din 26 martie 2012, 28 decembrie 2012, 30 mai 2013, nefiind născut nici un raport juridic cu reclamanta-apelantă;
- în mod corect, nu a fost înregistrată în evidențele Comunei M. din anii următori Hotărârii de C. L. 31/2008 (2008, 2009, 2010, 2011) ca utilizator al pășunii comunale, deși deținea animale și figurează în registrul agricol cu această activitate, pentru care plătește impozite;
- din anul 2011, a încheiat cu o societate comercială ce deține terenuri în zonă un contract de comodat pentru o suprafață mai mult decât suficientă, raportat la numărul de animale deținute;
- pășunea utilizată de P. I.-L. împreună cu tatăl său pentru animalele din exploatație este clar delimitată de pășunea comunală, atât printr-un drum vicinal cât și printr-un obstacol natural - pârâul Zlatina;
Înregistrarea unei persoane (în speță P. I.-L.) în calitate de contribuabil în evidențele Primăriei M., pentru impozitele datorate în calitate de proprietar al unor bunuri și/sau de titular al unei exploatații agricole este un aspect care nu trebuie confundat cu impunerea unor taxe de către C. L. pentru utilizarea unei pășuni.
Așa cum a arătat în fața instanței de fond și cum corect s-a reținut, plata impozitelor și a taxelor datorate pentru prima situație se face în baza legii (Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, Ordonanța Guvernului 92/2003 privind Codul de rocedură Fiscală), în timp ce taxa de pășunat este o obligație impusă de consiliul local crescătorilor de animale care utilizează pășunea aflată în proprietatea unității administrativ-teritoriale.
Corelativ, impozitul pentru animalele din exploatația agricolă nu este similar taxei de pășune și, în evidențele fiscale, cele două obligații sunt menționate la capitole bugetare distincte. Apelanta reclamantă se contrazice în propriile susțineri, pentru că, pe de o parte, arată că „taxa de pășunat se datorează de toate persoanele care în baza propriilor declarații dețin animale în proprietate și folosesc pășunea comunei M." iar ulterior, în continuarea frazei, apreciază că „taxa de pășunat este datorată în baza legii strict raportat Ia numărul de animale și nu la terenul pășunat efectiv". Rațiunea instituirii taxelor locale a fost tocmai achitarea unor sume de bani pentru folosința unui bun, fiind absurd să se perceapă o taxă de pășunat pentru nefolosirea pășunii! La fel, este lipsită de orice temei juridic includerea taxei de pășune la categoria impozitelor, atâta timp cât pentru exploatația agricolă, pentru numărul de animale înregistrate inclusiv la Agenția Pentru Plăți și Intervenții în Agricultură se achită deja impozit!
Calitatea de contribuabil, la care face referire Sentința atacată, se aplică persoanei fizice sau juridice care datorează impozite, taxe, contribuții, etc. la bugetul general consolidat, așa cum în mod corect a reținut judecătorul fondului. Veniturile din taxa de pășune, conform principiilor specializării bugetare, intră exclusiv la bugetul unității administrativ-teritoriale care instituie această obligație și se colectează nu de la toți cetățenii, ci doar de la cei care, primind o suprafață din pășunea comunală, intră într-un raport juridic cu proprietarul.
Intimata P. I. L. a achitat toate impozitele și obligațiile ce rezultă din calitatea de crescător de animale - titular de exploatație agricolă. Nu avea însă cum să plătească o taxă introdusă de C. L. M. și adresată exclusiv celor care utilizează pășunea comunală atâta timp cât nu folosesc, sub nici un titlu, această pășune, ci o suprafață de teren proprietate privată, pentru care a încheiat contract de comodat.
În cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în dosarul numărul_ nu există nici o persoană cu numele D. N. și nu înțelegea de ce se referă reclamanta apelantă la această persoană în prezentul dosar.
În mod corect, din probatoriul administrat și pentru motivele pe care le-a reiterat și dezvoltat în prezenta întâmpinare, instanța de fond a reținut că P. I.-L. nu pășunează cu turma de oi pe suprafețele de pășune comunală, nu i-a fost atribuită pășune comunală și, în consecință, nu are obligația de a achita taxa de pășune către bugetul local. Astfel, în mod corect s-a admis excepția lipsei legitimării procesuale pasive a subsemnatei, întrucât nu îi incumbă obligația de plată stabilită de către reclamanta apelantă .> În drept, prevederile articolelor: 205, alineatul 2 Cod Procedură Civilă; 480, alineatul 1 Cod Procedură Civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate cât a titlurilor legale incidente, se rețin următoarele:
Referitor la soluționarea excepției lipsei calității procesuale a pârâtului D. N., aceasta fost corect rezolvată de instanța de fond, debitoarea fiind pârâta P. I.-L. așa cum reiese din toate înscrisurile emise de apelantă ( f. 11-15).
Numele acestei persoane nu apare în dispozitiv și nici în încheierea din 21.01.2014, iar prin cererea de chemare în judecată se indică numele pârâtului P. I.-L..
Prin procesul verbal – f. 13 apelanta a constatat că intimata datorează suma de 5534 lei reprezentând creanța fiscală; s-a emis somația nr. 4038/30.08.2013 în acest sens, precum și Decizia (f.14) privind o altă creanță de 1277 lei, toate aceste sume reprezentând „pășune debit”.
Din depozițiile martorilor, respectiv C. F. I. (f 68) reiese că intimata își pășunează oile pe o pășune privată și că aceștia (martorul și intimata) au solicitat acordarea de pășune însă cererile au rămas fără răspuns.
Prin urmare, emiterea de cote fiscale reprezentând debite pe seama intimatei fără ca aceasta să folosească pășunea comunală, este nelegal.
Așa cum prevede art. 4 din HCL M. nr. 31/2008, „pentru ovine pășunea se va repartiza ciobanilor individuali” - în speță nu a fost cazul, conform declarației martorului. Însă nici apelanta nu a făcut dovada atribuirii vreunei pășuni spre folosință intimatei.
Prin urmare, obligația impusă de consiliul local crescătorilor de animale care utilizează pășunea comunală, nu există în sarcina intimatei.
Prin urmare, aceasta nu are calitatea de „contribuabil”, întrucât nu are nici un raport juridic cu proprietarul.
Astfel că, în mod corect față de actele și probele administrate în cauză, instanța de fond a soluționat speța de față, constatând lipsa calității procesuale pasive a intimatei P. I.-L. și respingând acțiunea.
Prin urmare, prezentul apel se constată a fi neîntemeiat, drept pentru care instanța îl va respinge. În speță nu sunt aplicabile prevederile art. 453 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de . M. PRIN PRIMAR F. B. împotriva sentinței civile nr. 325/2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 16.10. 2014.
Președinte, M. B. B. | Judecător, C. F. | |
Grefier, R. B. |
Red. F.C./Tehnored. R.B./24.11.2014/4 Ex.
Jud. fond A. B. Brădosu
| ← Pretentii. Sentința nr. 1359/2014. Tribunalul ALBA | Somaţie de plată. Sentința nr. 1035/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
