Pretentii. Hotărâre din 16-10-2014, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 8234/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 491/A/2014
Ședința publică de la 16 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător B. A. A.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamantul apelant M. G. împotriva sentinței civile nr. 1073/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. și A.N.A.F - D.G.R.F.P B. PRIN AJFP A..
Obiectul cauzei pretentii
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat G. C. pentru reclamantul apelant și consilier juridic I. M. M. pentru intimatul IPJ A., lipsind intimatul AJFP A..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că:
La data de 04.09.2014 intimatul IPJ A. a depus la dosar întâmpinare la care a anexat delegație.
La data de 09.09.2014 intimatul AJFP A. a depus la dosar întâmpinare.
La data de 19.09.2014 reclamantul apelant a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Avocata reclamantului apelant depune la dosar împuternicire avocațială și taxa de timbru în sumă de 203 lei.
Reprezentanta intimatului depune la dosar delegație.
Nefiind invocate excepții referitoare la competență, instanța în temeiul art. 95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Avocata reclamantului apelant și reprezentanta intimatului susțin că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata reclamantului apelant solicită admiterea apelului așa cum acesta a fost formulat, față de dispoz. art. 466 și urm NCPC, a se dispune desființarea sentinței atacate și pe cale de consecință solicită restituirea cauzei în vederea rejudecării la instanța de fond. Arată că prin sentința atacată, a fost respinsă acțiunea reclamantului pe excepția lipsei calității procesuale active. Pe acest considerente s-au formulat și motivele de apel pe care le susține.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea pe lipsa calității procesuale active a apelantului față de dispoz. art.36 din NCPC care prevede faptul că, calitatea procesuală activă presupune identitatea dintre părți și raportul juridic dedus judecății. Însă consideră că față de art. 24 din OG 2/2001, precum și ale art. 41 din OG 2/2001 și toate celelalte texte de lege care au fost indicate în motivele de apel, reclamantul apelant are calitate procesuală activă de a formula cererea în despăgubiri, așa cum aceasta a fost formulată la fond. Greșit s-a apreciat că nu este identitate între persoana care a formulat cererea și practic părțile raportului juridic.
Subliniaza faptul ca art.41 din Og nr.2/2001, nu face referire la proprietar ci, la `` cel in drept`` sa i se acorde despagubirea.
Susține că legea nu face distincție între proprietar și persoana îndreptățită, atâta timp cât în actul sancționator nu există nici o mențiune referitoare la proprietarul bunurilor confiscate. Singura persoană ce poate solicita despăgubiri trebuia menționată în cuprinsul art. 41 din OG 2/2001 . Instanța de fond a avut în vedere situația proprietarului și a persoanei. Reclamantul avea toate actele pentru a deține bunurile, are calitatea de a fi persoana în drept să solicite restituirea bunurilor confiscate. Greșit instanța de fond a respins actiunea pe excepție. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. În mod corect instanța de fond a avut in vedere starea de fapt reținută de Judecătoria B. și care a stat drept temei de admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale active. Solicită a se avea în vedere dispoz. art. 31 alin. 2 din OG 2/2001 potrivit căruia persoana vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul numai în ceea ce privește măsura confiscării. Persoana căreia îi aparțin bunurile confiscate are și calitatea procesuală de a solicita restituirea acestora, în cazul de față nefiind apelantul. Nejustificat reclamantul solicită restituirea celor 2 cazane de țuică, fără ca acestea să-i aparțină.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 21.11.2013, în dosar nr._, reclamantul M. G. a chemat în judecată pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. și A.N.A.F - D.G.R.F.P B. reprezentată prin AJFP A. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța în contradictoriu cu aceștia, să dispună:
- obligarea pârâților la plata de despăgubiri civile aferente bunurilor confiscate de către pârâtul de ordin 1 prin procesul-verbal . nr._/10.07.2012 și valorificate de către pârâtul de ordin 2, despăgubiri al căror cuantum va fi stabilit prin expertiza tehnică de evaluare, la valoarea de piață a bunurilor confiscate, actualizată cu indicele de inflație, începând de la data confiscării – 10.07.2012 și până la data plății efective a acestora, precum și la plata dobânzii legale.
În motivarea cererii, reclamantul arată că în fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/10.07.2012 încheiat la data de 10.07.2012 de către lucrători din cadrul Postului de poliție R. de S., a fost sancționat cu amendă contravențională, dispunându-se și măsura complementară a confiscării a două cazane din cupru pentru fabricat rachiu.
Procesul-verbal de contravenție sus-menționat a fost contestat de către petent în instanță, iar prin sentința civilă nr.235/2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, i-a fost admisă plângerea, procesul-verbal de contravenție fiind anulat în întregime, atât în ceea ce privește sancțiunea amenzii,cât și în ce privește măsura confiscării mărfii.
Întrucât, sentința civilă nr.235/2013 pronunțată de Judecătoria B. a rămas definitivă la data de 08.05.2013 prin nerecurare de către intimată, la data de 10.05.2013, reclamantul s-a adresat cu o cerere Inspectoratului de Poliție al Județului A. în vederea restituirii celor două cazane de țuică ce i-au fost confiscate nejustificat.
Prin adresa nr._/17.05.2013, IPJ A. i-a răspuns că cele două cazane de țuică ce au fost indisponibilizate în vederea confiscării, au fost predate către DGFP A. în vederea vânzării acestora, pe motiv că procesul-verbal de contravenție nu a fost contestat în termen la IPJ A. sau la Judecătoria B., iar în vederea recuperării bunurilor era îndrumat să se adreseze DGFP A..
Deplasându-se la DGFP A. în vederea recuperării celor două cazane, petentul a aflat că acestea au fost vândute la un preț derizoriu, înainte ca dosarul având ca obiect plângerea formulată împotriva procesului –verbal de contravenție să fi fost finalizat.
La data de 04.11.2013, reclamantul s-a adresat în scris pârâtei de ordin 2 din acest dosar, solicitând acesteia să-o comunice dacă cele două cazane de țuică ce i-au fost confiscate prin procesul-verbal de contravenție . nr._/10.07.2012 au fost vândute, arătând că acest proces-verbal a fost anulat de către instanța de judecată, sentința pronunțată fiind definitivă și irevocabilă, însă nici până în prezent nu a primit vreun răspuns din partea acestei pârâte.
În drept sunt invocate disp.art.1349, 1357-1380 NCC, OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, OG nr.14/2007 și HG nr.731/2007.
În probațiune au fost anexate ,în xerocopie, următoarele înscrisuri: cererea înaintată de către reclamantul M. G., înregistrată cu nr. nr._/04.11.2013, către Direcția Fiscală Locală A. I. ( fl.9), adresa emisă pe numele reclamantului de către IPJ A. înregistrată cu nr._/17.05.2013 (fl.10), sentința civilă nr.235/07.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. ( fl.11), oferta de preț a Metrom Holding ( fl.12) și avizul de însoțire a mărfii nr._ din data de 08.07.2012 ( fl.13), copie act de identitate petent (f.23); proces verbal evaluare nr._ din 12.11.2012 (f.24/26) întocmit de către AFP A.; note de recepție (f.27, f.28); factura nr.ABCV264 din data de 15.11.2012 (f.29-f.30); adresa nr._ din data de 04.11.2013 emisă de către AFP A. pe numele reclamantului (f.31); aviz de însoțire a mărfii AB86 din 18.09.2012 (f.32-f.35); proces verbal de evaluare din 18.09.2012 (f.36-f.39); proces verbal din 29 august 2012 (f.40-f.42); Borderou nr._ din 27.08. 2012 (f.44-f.52): aviz de însoțire a mărfii nr._ din 08.07.2012 (f.53); adresa nr._ emisă de către IPJ pe numele reclamantului, proces verbal de contravenție . nr._ din data de 10.07.2012 (f.55).
Pârâta A.N.A.F - D.G.R.F.P B. reprezentată prin AJFP A. a formulat întâmpinare la cererea reclamantului ( fl.67) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP A. întrucât, aceasta a procedat legal la valorificarea în regim de consignație a bunurilor reprezentând cazan alcool 90 litri – poziția 5810 și cazan alcool de 50 litri – poziția 5811, conform facturii ABCV 264/15.11.2012, către cumpărătorul . M..
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat a se constata răspunderea integrală a IPJ A., având în vedere sentința civilă nr.235/2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin nerecurare, prin care s-a dispus anularea actului de constatare a contravenției și de confiscare . nr._/10.07.2012 .
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare ( fl.74) prin care arată că prin apărările formulate de pârâta A.N.A.F - D.G.R.F.P B. reprezentată prin AJFP A., aceasta nu justifică lipsa calității sale procesuale pasive, având în vedere că a preluat bunurile confiscate în mod nelegal de la deținător, respectiv pârâtul de ordin 1, înainte ca actul de preluare în proprietatea privată a statului să devină executoriu, potrivit legii.
În acest sens, reclamantul apreciază că pârâta de ordin 2 avea obligația să verifice dacă procesul-verbal de contravenție,în baza căruia i-au fost confiscate bunurile, a fost sau nu contestat,iar în cazul în care s-a formulat contestație împotriva procesului –verbal de contravenție, să verifice dacă aceasta a fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Or, acest lucru nu s-a întâmplat, graba cu care s-a procedat atât la predarea bunurilor către pârâta de ordin 2, cât și la valorificarea acestora, fiind nejustificată, fiindu-i ignorat astfel dreptul său de a contesta atât confiscarea bunurilor sale, cât și posibilitatea de a participa la procedura valorificării acestora, bunurile fiind vândute la un preț derizoriu.
Reclamantul consideră că procedând în acest mod, pârâții au încălcat, pe lângă dispozițiile legale la care a făcut referire în acțiune și dispozițiile constituționale ale art.16 alin.1 și 2 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art.44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art.45 cu privire la libertatea economică, precum și dispoziții referitoare la respectarea hotărârilor judecătorești.
La termenul de judecată din data de 22mai 2014, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale a reclamantului M. G. în formularea cererii de chemare în judecată și a reținut cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
Prin sentinta civilă nr. 1073/2014 a Judecătoriei Alba Iulia s-a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantului M. G., excepție invocată din oficiu de către instanță, s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul M. G., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al județului A. și A.-D. B., prin AJFP A. ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă, avându-se în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.248 al.1 din noul Cod de Procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Conform articolul 36 din noul Cod de Procedură Civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății .Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
În dosarul de față, reclamantul M. G. pretinde de la pârâți restituirea celor două cazane de țuică care i-au fost confiscate cu ocazia constatării și sancționării contravenției prin procesul verbal . nr._ din data de 10.07.2012 întocmit pe numele acestuia (f.55).
Prin cererea formulată de către reclamant și înregistrată la Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. la data de 04 noiembrie 2013(fila 9), reclamantul M. G. a solicitat restituirea celor două cazane de țuică, arătând că cele două cazane de țuică sunt proprietatea sa.
Instanța are în vedere faptul că în dosarul nr._ al Judecătoriei B. în care s-a judecat plângerea contravențională formulată de către petentul M. G. în contradictoriu cu IPJ A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 10.07.2012, prin sentința Civilă nr.235 din 07.03.2013 (f.11), s-a admis plângerea contravențională formulată și s-a anulat procesul verbal, reținându-se declarația martorului C. N., martor propus de către petent, care a declarată că anul trecut la sfârșitul lunii iunie i-a predat petentului două cazane din cupru pentru a le repara și văzând că nu i le mai aduce, l-a sunat pe petent, iar acesta i-a spus că nu i le poate restitui, deoarece le-a confiscat poliția.
Starea de fapt reținută de către Judecătoria B. și care a stat drept temei la admiterea plângerii contravenționale, în sensul că cele două cazane de cupru i-au fost predate petentului M. G. de către martorul C. N. pentru a-i fi reparate, se impune și în prezenta cauza ca efect pozitiv al autorității de lucru judecat.
Chiar și fără o consacrare legală expresă, acceptarea efectului pozitiv al lucrului judecat apare ca o necesitate juridică evidentă, funcția lui corespunzând nevoii de a se evita pronunțarea de hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la aceleași chestiuni de fapt și de drept.
Așadar, cu autoritate de lucru judecat s-a stabilit faptul că cele două cazane de țuică aparțin martorului C. N., acestea fiind predate lui M. G. doar pentru a fi reparate.
În ceea ce privește susținerea că OG nr.14/2007 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului republicată, bunurile se restituie proprietarului sau persoanei îndreptățite,instanța instanța constată că această prevedere nu are aplicabilitate directă în prezenta cauză, textul legal, respectiv art.3 al.3 din OG nr.14/2007 făcând referire la bunurile mobile aflate la organele de valorificare sau la deținător, pentru care s-a dispus restituirea prin încheierea judecătorului de cameră preliminară sau prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, care se restituie persoanei îndreptățite.
În materie contravențională, instanța reține că OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art.31 al.2 că”..cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contraveninetul, poate face plângere numai în ceea ce privește măsura confiscării”. Ca atare, în ceea ce privește sancțiunea complementară a confiscării bunurilor, legea contravențională conferă calitatea procesuală activă celui cărui îi aparțin bunurile, atunci când acesta este altă persoană decât contravenientul. Potrivit art.34 al.1 din OG nr.2/2001, instanța competentă hotărâște asupra și …măsurii confiscării.”
În mod logic și rational, persoana căreia îi aparțin bunurile confiscate are și calitate de a solicita și restituirea bunurilor confiscate.
Față de temeiurile de fapt și de drept expuse, prima instanța constată faptul că în prezenta cauză reclamantul nu are calitatea procesuală activă pentru a solicita restituirea celor două cazane de tuică, iar cele două cazane de țuică nu îi aparțin.
D. urmare, prima instanța admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. G., iar în baza art.40 din noul Cod de Procedură Civilă, care stabilesște faptul că “cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule, sau, după caz anulabile”, anuleaza cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al județului A. și A.-D. B. prin AJFP A., ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul apelant M. G., solicitand anularea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
In sustinerea apelului au fost invocate urmatoarele motive:
Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual active, excepție invocata din oficiu de către instanța si pe cale de consecința a fost anulata cererea de chemare in judecata in contradictoriu cu parații I. de Politie al jud. A. si A.N.A.F.-D.G.R.F.P. B. prin A.J.F.P. A..
Partea reclamanta a introdus acțiunea in aceasta instanța, având ca obiect despăgubiri ( pretenții) pentru bunurile confiscate nelegal de către paratul de ordin 1 prin procesul-verbal de contravenție . nr._/10.07.2012 si valorificate, de asemeni nelegal de către parata de ordin 2.
Impotriva acestui proces-verbal de contravenție, a formulat, in termen legal, plângere contravenționala in contradictoriu cu intimata I.P.J. A., contestație ce a făcut obiectul dosarului nr._ al jud. B., prin care a solicitat instanței anularea in intregime a procesului-verbal de contravenție mai sus arătat, exonerarea de la plata amenzii aplicate si restituirea celor doua cazane de fabricat țuica, din cupru, care mi-au fost confiscate nelegal de către organele de politie.
Prin Sentința civila nr. 235/2013, rămasa irevocabila prin nerecurare de către intimata, instanța a constatat netemeinicia masurilor aplicate, a admis, in intregime, plângerea contravenționala formulata( deci atat cu privire la amenda aplicata cat si cu privire la măsura confiscării celor doua cazane), si a anulat in intregime procesul verbal de constatare a contravenției si aplicare a sanctiunilor( principala si complementara).
Cu privire la temeinicia intocmirii procesului verbal de contravenție, instanța investita cu soluționarea plângerii contravenționale ce a făcut obiectul dosarului nr._, a constatat ca nici una dintre faptele pentru care a fost sancționat nu le-a săvârșit, la momentul controlului având si prezentând totodată agentului constatator, documente de proveniența a celor 2 cazane de fiert țuica, ce i-au fost incredintate spre reparație, cat si aviz de insotire a mărfurilor ce le transportam către destinatar, dupa ce le-a reparat.
Din factura fiscala si avizul de insotire a mărfurilor incheiate la data de 08.07.2012, reieșea cu prisosința ca intre S.C. Metal Nef Group s.r.l. -unde este angajat si numitul C. N.( pe care l-a si propus ca martor in acel dosar), s-au desfășurat relații comerciale in forma simplificata in baza cărora subsemnatului i-au fost livrate/predate de către C. N. cele 2 cazane de fiert țuica pentru a le repara.
Așadar, la data consemnata in cuprinsul procesului verbal de contravenție ca fiind data săvârșirii faptei reținute in sarcina lui, 10.07.2012, deținea documente de proveniența a mărfurilor si aviz de insotire a acestora, explicând agentului constatator starea de fapt, respectiv ca acele cazane nu sunt proprietatea sa, nu le-a furat pentru ca apoi sa le vind in piețe, asa cum greșit a considerat agentul de politie ce l-a oprit in trafic cind le transporta spre destinație dupa ce le-a reparat. Agentul constatator nu a dorit sa tina seama nici de actele doveditoare nici de explicațiile sale, aplicandu-i sancțiunea amenzii si confiscandu-mi totodată cazanele fara a incheia un proces-verbal de custodie si fara a trece in procesul-verbal sancționator mențiunea ca respectivele cazane erau proprietatea altcuiva.
Deci, la data controlului, a prezentat aceste documente, precum si explicații referitoare la proprietarul cazanelor desi, fata de situația constatata la momentul controlului, agentul constatator, in mod temeinic, in lipsa unei dovezi contrare, a apreciat ca apelantul u deținea documente justificative, aceleași pe care le-a infatisat si instanței judecătorești in motivarea plângerii contravenționale promovate. Deci, instanța judecătoreasca, singura care se poate pronunța pe legalitatea si temeinicia unui proces-verbal de constatare si sancționare contravenționala, analizând actul administrativ contestat, a constatat o alta stare de fapt si de drept decât cea constatata de agentul de politie, anulând in intregime procesul-verbal ., nr._/10.07.2012. Ori daca n-a comis nicio fapta contrara legii, nici măsura complementara a confiscării nu a rămas ca valabil aplicata.
In acest sens este si decizia nr. 1/18.02.2002 a Curții Supreme de Justiție pronunțata in recursul in interesul legii potrivit căreia in cazul plângerilor indreptate impotriva actelor de constatare si sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, prezentarea ulterioara, in fata instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licita a bunurilor ce nu erau insotite, in momentul constatării contravenției, de astfel de documente, atrage anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii si restituirea mărfii confiscate, facand inca odată precizarea ca apelantul la data controlului inopinat, in trafic, deținea acte doveditoare pe care le-a infatisat agentului de politie, dar de care acesta nu a ținut cont.
Măsura confiscării este, potrivit art. 5 alin. 3), lit. a) din OG 2/2001, ce constituie dreptul comun in materie, o sancțiune complementara.
In conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 1) din OG 2/2001," Persoana împuternicita sa aplice sancțiunea dispune si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenii. In toate situațiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscarii si va lua în privința lor masurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând mențiunile corespunzătoare în procesul-verbal; "
Iar potrivit alin. 3) al aceluiași articol, " Agentul constatator are obligația sa stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate si, daca acestea aparțin unei alte persoane decât contravenientul. în procesul-verbal se vor menționa, daca este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibila." complementare se face potrivit dispozițiilor legale, iar in art. 41 din OG 2/2001, se prevede ca:
Art 41. " (1) Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus aceasta măsura, în condtiiile legii.
(2) In caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisa prin lege, se restituie de îndată celui în drept
Daca bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate, instanța va dispune sa se achite celui în drept o despăgubire care se stabilește în raport cu valoarea de circulație a bunurilor."
Considera ca textul de lege, prin expresia "celui in drept" nu face distincție intre proprietarul bunului confiscat si detentorul precar al acestuia, atâta timp cat in actul administrativ sancționator, nu exista nicio mențiune referitoare la proprietarul bunurilor confiscate.
Invedereaza instanței ca in mod netemeinic si nelegal instanța de fond i-a anulat acțiunea in despăgubire formulata pe lipsa calității procesual active a apelantului, având in vedere ca procesul-verbal de contravenție . nr._/10.07.2012 a fost contestat de apelant atat in partea referitoare la amenda, cat si in ceea ce privește măsura complementara a confiscării celor 2 cazane de fiert țuica, instanța investita cu soluționarea plângerii contravenționale constatând lipsa contrantraventiei, nici măsura complementara a confiscării bunurilor nu a fost justificata, iar potrivit textelor de lege mai sus menționate, restituirea bunurilor confiscate sau acordarea de despăgubiri stabilite la valoarea de piața a acestora se face către persoana in drept, adică persoanei de la care respectivele bunuri au fost confiscate in mod nelegal, aceasta cu atat mai mult cu cat in respectivul proces-verbal sanctionator, nu este făcuta vreo mențiune cu privire la proprietarul bunurilor confiscate.
In actul constatator nefiind nicio mențiune referitoare la numele proprietarului, asa cum cer dispozițiile art. 24, alin. 3) din OG 2/2001, cu toate ca agentul constatator care mi-a aplicat amenda dar si confiscarea cazanelor, putea foarte ușor sa constate din actele prezentate( aviz de insotire a mărfii, factura de reparație) dar si din explicațiile date potrivit cărora respectivele bunuri aparțineau unei terțe persoane, trebuia si avea obligația de a consemna numele proprietarul cazanelor pentru a da posibilitatea reala acestuia sa conteste măsura confiscării. Nefiind aceasta mențiune consemnata in procesul-verbal sancționator, proprietarul bunurilor confiscate nici nu putea ataca respectivul proces-verbal de contravenție in ceea ce privește confiscarea. Precizează ca a fost sancționat contravențional la Lg. nr. 12/1990,R, privind protejarea populației impotriva unor activități de producție, comerț sau de prestări de servicii ilicite, pentru fapte pe care, in cursul procedurii judiciare urmate, s-a dovedit ca nu le-a săvârșit, lege care la art. 3 arata ca: "Bunurile care au servit sau au fost destinate sa servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. I, daca sunt ale contravenientului, precum si sumele de hani si bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confisca." Neexistand nicio fapta contrara legii pe care sa o fi săvârșit, nici vreo mențiune referitoare la proprietarul bunurilor confiscate in actul atacat, nici instanța care a cercetat procesul-verbal de contravenție atat sub aspectul legalității cat si sub aspectul temeiniciei si anulând in intregime respectivului proces-verbal sancționator, nu putea dispune restituirea bunurilor către proprietar.
Consideră ca pedeapsa complementara a confiscării poate fi înlăturata numai cu ocazia verificării legalității si temeiniciei procesului verbal de contravenție, or instanța a fost investita cu o astfel de cerere, in dosarul nr._ .
A admite considerentul instanței de fond potrivit căruia, " chiar si fara o consacrare legala expresa, acceptarea efectului pozitiv al lucrului judecat apare ca o necesitate juridica evidenta, funcția lui corespunzând nevoii de a se evita pronunțarea de hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la aceleași chestiuni de fapt si de drept", ar însemna ca fara a se uza de calea de atac prevăzuta de lege, respectiv fara a se ataca cu plângere procesul-verbal de contravenție, de către proprietarul cazanelor confiscate de la apelant, nementionat in procesul-verbal sancționator, s-ar permite verificarea temeiniciei procesului verbal de contravenție în orice moment, fara a se respecta termenul de 15 zile prevăzut de lege sub sancțiunea decăderii, fapt care ar duce la eludarea dispozițiilor speciale care prevăd ca „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânarii sau comunicării acestuia".
Subliniaza ca instanța investita cu soluționarea plângerii contravenționale inițiata de apelant, a tranșat irevocabil atat problema privind legalitatea amenzii aplicate, cat si legalitatea confiscării, plângerea contravenționala fiind admisa si pe cale de consecința, a fost anulat in intregime actul sancționator atacat, atat in ceea ce privește amenda cat si in ceea ce privește confiscarea. Deci, in cadrul primei proceduri si având in vedere aspectele de fapt si de drept mai sus arătate, instanța a pus in discuția pârtilor inclusiv calitatea procesuala activa a apelantului atat in ceea ce privește contestarea sancțiunii principale cat si contestarea măsurii confiscării bunurilor.
Prin urmare, revenind la o chestiune in prezentul litigiu ce a fost deja soluționat si care a făcut obiectul unei hotărâri judecătorești definitive, si in absenta oricărui motiv valabil, instanța fondului din acest dosar, prin anularea acțiunii pentru lipsa calității procesuale active a apelantului, a adus o atingere principiului securității raporturilor juridice care urmărește, intre altele, ca o soluție definitiva pronunțata de o instanța . nu mai fie pusa in discuție in cadrul altei proceduri judiciare. Or, atâta timp cat in dosarul privind plângerea contravenționala nr._ instanța a considerat admisibila acțiunea formulata atat in ceea ce privește calitatea procesuala activa a apelantului in privința contestării amenzii aplicate pentru fapte care s-a dovedit ca nu le-a săvârșit, dar si in ceea ce privește calitatea procesuala activa a acestuia de a contesta măsura confiscării celor doua cazane, in prezentul litigiu, instanța fondului, din oficiu, ridica excepția lipsei calității procesuale active a apelantului in considerentul ca, in ceea ce privește sancțiunea complementara a confiscării bunurilor, legea contravenționala conferă calitate procesuala activa celui căruia ii aparțin bunurile, atunci cand aceasta este alta persoana decât contravenientul, omitand insa a constata ca in procesul verbal sancționator ce a fost anulat de către Judecătoria B., nu este nicio mențiune referitoare la proprietarul bunurilor.
Mai mult, de vreme ce o instanța de judecata s-a pronunțat in mod irevocabil asupra anularii procesului-verbal contravențional, cu consecința anularii atat a sancțiunii principale, cat si a măsurii complementare a confiscării, prin hotărârea apelata in mod nelegal sunt obstructionat in dreptul legitim de a formula acțiunea in pretenții pentru obținerea despăgubirilor la care este indreptatit drept consecința a anularii măsurii confiscării, dispusa in mod neintemaiat de către 1PJ A... Așadar, considera ca are calitate procesual activa in acest dosar, de vreme ce măsura confiscării a fost dispusa asupra sa si anularea confiscării a fost dispusa de către o instanța in procesul in care m avut calitatea de petent . D. consecința, pentru a se acorda eficienta si finalitate unui litigiu tranșat irevocabil de către o instanța judecătoreasca, se impune recunoașterea calității procesuale active a apelantului. Altfel, dreptul câștigat in litigiul ce a avut ca obiect plângerea contravenționala formulata, constând in anularea si a măsurii confiscării, ar devenii iluzoriu, formal si lipsit de conținut.
Precizează ca prin măsura confiscării celor 2 cazane si graba cu care s-a procedat la valorificarea lor inainte de a se finaliza definitiv plângerea contravenționala, i s-a creat un grav prejudiciu prin aceea ca a trebuit să-i plăteasca proprietarului cazanelor ce i-au fost incredintate spre reparare, contra-valoarea acestora.
Aceasta fiind starea de fapt si de drept din dosar, cat si inscrisurile pe care le-a inteles sa le invoce, solicită admiterea cererii de apel, schimbarea in tot a hotărârii atacate si pe cale de consecința reținând calitatea procesuala activa a apelantului trimiterea cauza spre rejucare in fond la Judecătoria A. I..
In drept au fost invocate dispozițiile art. 466, 470 din N.C.P.C.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., a formulat întâmpinare solicitand respingerea apelului si mentinerea sentintei pronuntata de prima instanta.
Arată că pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere faptul că în dosarul nr._ al Judecătoriei B., în care s-a judecat plângerea contravențională formulată de reclamantul petent M. G. în contradictoriu cu I.P.J. A. împotriva procesului-verbal contravenție . nr._ din data de 10.07.2012, prin sentința civilă nr. 235 din .03.2013, s-a admis plângerea contravențională formulată și s-a anulat procesul verbal, reținându-se declarația martorului C. N., martor propus de către petent, care a declarat "anul trecut la sfârșitul lunii iunie i-a predat petentului două cazane din cupru pentru a le oara și văzând că nu i le mai aduce, l-a sunat pe petent, iar acesta i-a spus că nu i le poate restitui, deoarece le-a confiscat poliția ".
Cu respectarea legii, întemeiat, în considerentele sentinței pronunțate, instanța de fond a arătat că starea de fapt reținută de Judecătoria B. și care a stat drept temei de admitere a îngerii contravenționale, în sensul că cele două cazane de cupru i-ar fi fost predate petentului IHAI G. de către martorul C. N. pentru a-i fi reparate, se impune și în esenta cauză ca efect pozitiv al autorității de lucru judecat.
In materie contravențională, instanța de fond a reținut că O.G. nr. 2/2001 privind regimul ridic al contravențiilor prevede la art. 31 alin. 2 " Partea vătămată poate face plângere numai ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării."
Prin urmare persoana căreia îi aparțin bunurile confiscate are și calitatea procesuală de a licita restituirea bunurilor confiscate, în cazul de față nefiind vorba despre persoana apelantului, privire la care instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 40 Cod proc. civ. care stabilește "cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule, sau după caz anulabile
Nejustificat, apelantul solicită restituirea celor două cazane de țuică, fără ca acestea să îi lină.
Pentru motivele mai sus prezentate, solicită respingerea apelului formulat și a se menține sentința nr. 1073/22.05.2014 ca fiind legală și temeinică.
In drept, invocă prevederile O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Prin intampinarea formulata parata intimata D. Brasov- prin AJFP A., a invederat ca nu se opune admiterii apelului, in considerarea faptului ca reclamantul apelant are calitate procesuala activa.
Susține aceasta având in vedere ca instanța care a soluționat plângerea contravenționala in dosarul nr._, a admis calitatea procesuala activa a petentului M. G. atat in ceea ce privește sancțiunea principala a amenzii cat si-n ceea ce privește măsura complementara a confiscării bunurilor, anulând in intregime actul administrativ sancționator. Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut in vedere faptul ca in procesul-verbal de contravenție agentul constatator a omis (practic a refuzat) sa stabilească si sa faca mențiunea referitoare la proprietarul bunurilor confiscate ( cu toate ca avea suficiente elemente prezentate de presupusul contravenient la momentul controlului in trafic), nefiind respectate astfel dispozițiile art. 24 alin. 3) din O.G. nr. 2/2001. Nefiind aceasta mențiune in actul constatator, instanța care a soluționat plângerea contravenționala a admis in intregime plângerea contravenționala formulata impotriva procesului-verbal de contravenție, constatând ca petentul are calitate procesuala activa a formulării plângerii atat in ceea ce privește amenda cat si-n ceea ce privește confiscarea.
Apreciaza ca aceeași calitate procesuala activa se transmite asupra oricărei alte cereri în ce privește cele doua bunuri confiscate, deci si asupra prezentei cereri in pretenții pentru care apare ca incidența dispoziția art. 41 din O.G. nr. 2/2001, precum si dispoziția art. 3 alin. 3) din O.G. nr. 14/2017.
F. de cele de mai sus, in considerentul ca reclamantul are calitate procesuala activa, nu se opunem cererii de apel formulate de către reclamantul M. G., cu consecința trimiterii cauzei la Judecătoria A. M. in vederea soluționării cauzei pe fond.
Verificând sentința primei instante, prin prisma motivelor de apel invocate, instanța de control judiciar reține următoarele:
Prin Sentinta Civila nr. 235/07.03.2013, pronuntata in dosar nr._, irevocabila prin nerecurare, Judecatoria B., a admis plangerea formulata de petentul M. G., impotriva procesului verbal de contraventie ..07.2012, prin care, acesta-reclamantul din dosar nr._, a fost sanctionat contraventional, retinandu-se ca la data de 08.07.2012, ar fi oferit spre vanzare, in localitatea Rosia de Secas, doua cazane de cupru, pentru confectiont rachiu, fara a avea asupra sa actele de provenienta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Judecatoria B., a retinut cu putere de lucru judecat, ca, din depozitia numitului C. N., audiat in calitate de martor propus de reclamantul petent in dosar nr._, rezulta ca, acesta, la sfarsitul lunii iunie 2012, i-a predat reclamantului doua cazane din cupru, pentru a i le repara, si, vazand ca nu i le mai aduce, l-a sunat pe reclamant, care i-a spus ca nu i le mai poate restitui, deoarece le-a confiscat politia. (fl.11-dosarul primei instante)
Din considerentele Sentintei Civile nr. 235/07.03.2013, a Judecatoriei B., rezulta asadar ca cele doua cazane confiscate cu ocazia intocmirii Procesului verbal de contraventie . nr._/10.07.2012, nu apartinusera reclamantului M. G., el fiind un detentor al acestora,
Acest aspect a fost confirmat de insusi reclamantul, care, in sedinta publica din 15.05.2014, interpelat de catre prima instanta in dosar nr._, a invederat acesteia ca, acele cazane din cupru care i-au fost confiscate, nu-i apartineau, ci erau ale martorului audiat in dosarul Judecatoriei B.. (fl.85, dosarul primei instante)
Asa fiind, este necontestat faptul ca, reclamantul M. G., nu este proprietarul celor doua cazane confiscate cu ocazia incheierii Procesului verbal de contraventie . nr._/10.07.2012.
Prin actiunea inregistrata in dosar nr._, reclamantul apelant, solicita obligarea paratilor intimati IPJ A. si D. BrASOV- prin AJFP A., la plata despagubirilor aferente celor doua cazane din cupru pentru fabricat rachiu, confiscate lui, prin Procesul verbal de contraventie . nr._/10.07.2012.
Actiunea a fost fundamentata in drept, printre altele si pe dispozitiile art.1349, art.1357-1380 din Noul Cod Civil, texte de lege care reglementeaza raspunderea civila delictuala, ceea ce inseamna ca reclamantul se considera prejudiciat urmare confiscarii celor doua cazane si in egala masura se considera indrituit sa fie despagubit prin acordarea valorii de piata a acestora, actualizata cu indicele de inflatie, plus dobanda legala.
Potrivit art. 1357 alin.1 din Noul Cod Civil, cel care cauzeaza altuia un prejudiciu, printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa-l repare.
Aceasta inseamna ca, persoana indrituita a solicita despagubiri, adica a solicita repararea unui prejudiciu, trebuie sa fie persoana in patrimoniul careia s-a produs prejudiciul.
Or, in speta, cata vreme reclamantul nu a fost si nu este proprietarul celor doua cazane confiscate, rezulta ca nu in patrimoniul acestuia s-a produs prejudiciul si, ca atare, nu are calitatea de persoana indreptatita la despagubiri.
In sensul celor de mai sus sunt si prevederile art. 41 din Og nr.2/2001, in conformitate cu care:
(2) In caz de anulare sau constatare a nulitatii procesului verbal, bunurile confiscate, cu exceptia celor a caror detinere sau circulatie este interzisa prin lege, se restituie de indata celui in drept.
(3) Daca bunurile prevazute la alin.2, au fost valorificate, instanta va dispune sa se achite celui in drept o despagubire, care se stabileste in raport cu valoarea de circulatie a bunurilor.
Raportat la toate cele ce preced, reclamantul apelant nu justifica legitimarea procesuala activa de a demara procedura judiciara prin care sa tinda la obligarea paratelor la plata unor despagubiri pentru repararea unui invocat prejudiciu care, neproducandu-se in patrimoniul sau, nu-i confera calitatea de a fi cel in drept sa beneficieze de restituirea bunurilor confiscate- potrivit art. 41 alin.2 din Og nr. 2/2001, sau, de despagubirea, care se stabileste in raport cu valoarea de circulatie a acestora- potrivit art. 41 alin.3 din Og nr. 2/2001.
In acest context, instanta de control judiciar retine ca apelantul reclamant da o o interpretare eronata art.41 din Og nr. 2/2001, ignorand dispozitiile art. 31 alin.2 din acelasi act normativ, potrivit carora, partea vatamata poate face plangere, numai in ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia-i aparțin bunurile confiscate, altul decat contravenientul, numai in ceea ce priveste masura confiscarii.
Doua concluzii se desprind din prevederile art.31 alin.2 din Og nr.2/2001:
- atunci cand petentul sanctionat contraventional este si persoana careia-i apartin bunurile confiscate, plangerea poate fi formulata de acesta atat impotriva procesului verbal de contraventie cat si impotriva masurii confiscarii;
- atunci cand petentul sanctionat contraventional nu este si persoana careia-i apartin bunurile confiscate, plangerea in ceea ce priveste masura confiscarii poate fi formulata doar de cel căruia-i aparțin bunurile confiscate;
Or, daca am porni de la asertiunea reclamantului apelant, in conformitate cu care, expresia ``celui in drept``, nu face distinctie intre proprietarul bunului confiscat si detentorul precar al acestuia, ar insemna ca, atat proprietarul bunului confiscat, cat si detentorul precar al acestuia sa poata formula plangerea in ceea ce priveste masura confiscarii, ceea ce contravine intrutotul prevederilor antementionate ale art. 31 alin.2 din Og nr.2/2001, care stipuleaza lipsit de echivoc ca, poate formula plangerea cel căruia-i aparțin bunurile confiscate, altul decat contravenientul, numai in ceea ce priveste masura confiscarii. In aceeasi ordine de idei, se pune intrebarea legitima, in ipoteza in care, sunt mai multi detentori precari succesivi ai bunurilor confiscate, caruia dintre acestia ar trebui sa-i fie restituite bunurile sau acordate despagubirile?
In concluzie, este evident ca numai o persoana are legitimarea procesuala de a formula plangerea impotriva masurii confiscarii, acea persoana putand fi contravenientul, atunci cand bunurile confiscate-i apartin, respectiv alta persoana atunci cand bunurile confiscate nu –i apartin contravenientului.
Ca este asa, rezulta si din topografia art. 31 si art. 41 din Og nr. 2/2001, fiind evident ca art.31 stabileste in egala masura si legitimarea procesuala activa a persoanei in drept sa primeasca despagubirea despre care face vorbire art. 41 alin.3, persoana care nu poate fi decat cel căruia-i aparțin bunurile confiscate, adica cel in al carui patrimoniu s-a produs prejudiciul cauzat de valorificarea bunurilor confiscate, prejudiciu la a carui reparare se tinde prin acordarea despagubirilor.
In speta, din considerentele intrate in puterea lucrului judecat ale Sentintei Civile nr. 235/07.03.2013, pronuntata in dosar nr._, rezulta ca, nu reclamantul este persoana in drept sa primeasca despagubirea despre care face vorbire art. 41 alin.3, el nefiind cel căruia-i aparțin bunurile confiscate.
In fine, raportat la prevederile art. 22 alin.6 din Codul de Procedura Civila, nu face obiectul litigiului dedus judecatii primei instante, si ca atare nici al apelului, valentele juridice ale omisiunii agentului constatator al intimatului IPJ A., de a insera in cuprinsul procesului verbal . nr._/10.07.2012, cine este proprietarul bunurilor confiscate si daca acestea apartin altei persoane decat contravenientul.
Oricum, este cel putin discutabila si deloc de natura a conferi vreo legitimare procesuala activa reclamantului, pasivitatea acestuia din momentul incheierii procesului verbal de contraventie . nr._/10.07.2012, cand, fara a exista vreo justificare rezonabila pentru aceasta, nici macar la nivel prezumtiv, nu a indicat agentului constatator al intimatului cine este proprietarul bunurilor confiscate, sau ca el este acela, calitate pe care si-a asumat-o abia dupa ce Judecatoria B., retinand ca, bunurile confiscate i-au fost predate de numitul C. N., caruia trebuia sa i le si restituie, a anulat procesul verbal de contraventie.
In egala masura, discutabil este si faptul ca, reclamantul nu a solicitat Judecatoriei B., in dosar nr._, distinct de anularea procesului verbal de contravenție, si anularea măsurii confiscării si restituirea către sine, a bunurilor confiscate sau a contravalorii acestora. Abia ulterior ramanerii irevocabile a Sentintei pronuntate in dosar nr._, sentinta prin care, pentru a constata netemeinicia procesului verbal de contraventie, s-a retinut ca cele doua cazane i-au fost predate reclamantului de numitul C. N., pentru a i le repara ( deci nu cu un alt titlu), acesta din urma cautandu-l ulterior pentru a i le restitui, reclamantul, arogandu-si calitatea de proprietar al celor doua cazane, s-a adresat AJFP A., la data de 04.11.2013, in vederea restituirii lor, (fl.9, dosarul primei instante), pentru ca apoi, dupa ce in fata primei instante a recunoscut ca cele doua cazane confiscate nu-i aparatineau, sa incerce acea interpretare eronata si extensiva a prevederilor art.41 din Og nr.2/2001, interpretare in conformitate cu care, expresia ``celui in drept``, nu face distinctie intre proprietarul bunului confiscat si detentorul precar al acestuia.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse, vazand si prevederile art. 36 din Codul de Procedura Civila, retinand ca este lipsit de temei, iar sentinta primei instante rezultatul corectei aplicari a legii, in temeiul art. 480 alin.1 din Codul de Procedura Civila, va respinge apelul declarat de reclamantul M. G., împotriva Sentinței Civile nr. 1073/2014, a Judecătoriei Alba Iulia.
In cauza nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul M. G., împotriva Sentinței Civile nr. 1073/2014, a Judecătoriei Alba Iulia.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16.10.2014
Președinte, M. P. | Judecător, B. A. A. | |
Grefier, R. C. |
Red./Tehnored.ABA
Tehnoredact RC
4 ex/10.11. 2014
Jud. Fond: G. G. F.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 77/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 747/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
