Pretentii. Sentința nr. 1083/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1083/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 13-06-2014 în dosarul nr. 1318/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 1083/C./2014
Ședința publică de la 13 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier R. B.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant A. I. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. C. pentru reclamant, lipsind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 238 din NCPC estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind azi.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal invocată de pârâta de ordin I.
Avocatul reclamantului solicită respingerea excepției ca fiind nefondată.
Instanța deliberând mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal invocată de pârâta de ordin I instanța o va respinge întrucât conform art. 5 al. 5 din OUG 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, iar pe de altă parte în conformitate cu an. 5 al. 1 din același act normativ taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă. Aceleași dispoziții le regăsim în art. 5 din L 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante. In aceste condiții instanța apreciază că organele fiscale au calitate procesuală pasivă în cauză.
Avocatul reclamantului susține că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocatul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată pe larg în acțiune. Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.02.2014, sub dosar nr._ reclamantul A. I. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- Stabilirea ca taxa de poluare pentru marca VOLKSWAGEN POLO, număr de identificare WVWZZZ9NZ4DO44480, a fost ilegal încasata;
- Obligarea paratelor la restituirea sumei de 1533 lei, suma achitata de către reclamant cu titlu de taxa emisii poluante pentru autoturismul identificat mai sus;
- Obligarea paratelor la plata dobânzii legale dupa suma indicata mai sus începând cu data achitării acesteia, respectiv data de 24.10.2012 si pana la data restituirii efective:
- Obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, a solicitat către pârâtă sa îi restituie taxa pentru emisii poluante pe care a achitat-o arătând ca i s-a perceput ilegal aceasta taxa. La solicitarea înaintata de către reclamant i s-a răspuns ca taxa a fost perceputa in conformitate cu prevederile legale .
Cererea formulata de către reclamant nu reprezintă un act administrativ in sensul celor prevăzute de art. Nr.2 al.l lit.c din Lega nr.554/2004 întrucât nu a fost emisa in vederea organizării executării legii sau executării in concret a legii si nu este de natura a produce vreo consecința juridica in sensul de a da naștere, a modifica sau de a stinge un raport juridic.
Conform dispozitiilor din capitolul I pct.3 alin.l ale Ordinului nr. 1899/2004 emis de ministerul Finanțelor Publice, se cere efectuarea unor proceduri prealabile pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget.
Prin aplicarea taxei pentru poluare autoturismelor aduse din comunitatea europeana consideram ca au fost încălcate prevederile art.90 par.I din Tratatul comunității europene care prevede ca nici un alt stat membru al comunității europene nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite de orice natura mai mari decât cele ce se aplica, direct sau indirect, produselor interne similare.
Astfel, prin hotărârea pronunțata de CJCE in cauza Wiegel(2004) s-a stabilit ca obiectivul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulații ale mărfurilor intre statele comunitare in condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricarei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind in statele membre.
Conform art.4 din OUG nr. 50/2008, obligația de plata a taxei de poluare intervine cu ocazia primei inmatricularii a unui autovehicul in România iar art.5 alin 5 din acelasi act normative mentioneaza ca "Dovada plații taxei va fi prezentata cu ocazia inmtaricularii autovehiculului."
Din analiza aplicării taxei de poluare rezulta un regim fiscal discriminatoriu in sensul ca aceasta este perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate in Uniunea Europeana si inamatriculate in România, in timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate, la o noua înmatriculare taxa nu este perceputa.
De la data de 1 ianuarie 2007 România este tara membra a Uniunii Europene.
Considera ca esential pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecații este acceptarea aplicării in cauza a prevederilor art.148 al.2 din Constituția României care statuează faptul ca prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioriate fata de dispozitiile contrare din legislația interna. A. . 4 din același articol prevede ca autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligaților rezultate din al. 2 menționat.
De altfel prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozitiile tratatelor comunității europene dinainte de aderare.
Prin decizia pronunțata de către CJCE in anul 1964 in cauza C./Enel a fost definita relația dintre dreptul comunitar si dreptul național al statelor membre in sensul ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar si in fata dreptului național ulterior.
In probatiune, înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Pârâta de ordin 1 a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal teritorial motivat de faptul că începând cu data de 01.07.2008 si in temeiul actelor normative prin care a fost reglementata, taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. În același sens sunt invocate și prevederile art.12, 14, 20 și 21 din Legea nr.500/2002, considerându-se că organele fiscale teritoriale nu pot restitui sumele gestionate de alt ordonator de credite, in speța de Administrația F. pentru Mediu.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în esență faptul că actul normativ care reglementează taxa a cărei restituire se solicită este conform cu normele dreptului comunitar.
Deși legal citată, pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
In vederea inmatricularii in Romania a autoturismului marca VOLKSWAGEN POLO, număr de identificare WVWZZZ9NZ4DO44480, achizitionat din GERMANIA, unde fusese inmatriculat inca din anul 2003, reclamantul a achitat, cu titlu de taxa emisii poluante suma a carei restituire o solicita.
Desi potrivit inscrisurilor, depuse in copie la dosarului cauzei, reclamantul s-a adresat paratelor, solicitandu-le restituirea taxei de poluare, acestea nu au dat curs solicitarilor sale, iar pozitiile exprimate de acestea prin intampinarile depuse la dosarul cauzei, sunt lipsite de echivoc in ceea ce priveste refuzul restituirii taxei de poluare, a carei impunere, o considera in deplina concordanta cu principiile comunitare in materie fiscala.
Acțiunea de față este consecința refuzului nejustificat al pârâtelor de a restitui suma în discuție.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Articolul 3 din OUG nr. 50/2008 introduce o taxă (numită taxă pe poluare) pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3 În temeiul articolului 4 litera a din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă vreo distincție nici între autoturismele produse în România și cele produse în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele de ocazie.
Articolul 6 alineatul 1 din OUG nr. 50/2008 prevede modul în care se calculează taxa.
Articolul 14 din OUG nr. 50/2008 prevede că ordonanța intră în vigoare la 1 iulie 2008. Taxa se datora numai pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România ulterior acestei date. Aceasta nu era aplicabilă vehiculelor înmatriculate anterior și aflate deja în circulație.
OUG nr. 50/2008 a fost modificată prin OUG nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule. Potrivit acestei ordonanțe de urgență, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cm3 și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 erau exceptate de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit OUG nr. 50/2008. Aceste dispoziții urmau să rămână în vigoare până la 31 decembrie 2009.
OUG nr. 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a modificat din nou OUG nr. 50/2008. Această ordonanță prevede, printre altele, anumite exceptări suplimentare pentru anumite autovehicule înmatriculate pentru prima dată (indiferent dacă în România sau în alte state membre) între 15 decembrie 2008 și 31 decembrie 2009.
Tribunalul constată că OUG nr. 50/2008, atât OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în vigoare între 1.07.2008 și 14.12.2008, și ulterior între 1.01.2010 și până în prezent, dar și OUG nr. 50/2008, cu modificările aduse prin OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (actualul articol 110 TFUE).
Astfel, cu privire la OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în vigoare între 1.07.2008 și 14.12.2008, și ulterior între 1.01.2010 și până în prezent, s-a stabilit neconformitatea cu legislația comunitară, în sensul că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, din 7.04.2011, în cauza T. C‑402/09, Camera Întâi a Curții a stabilit, în cauza având ca obiect "Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor – Neutralitatea taxei între autovehiculele de ocazie importate și vehiculele similare aflate deja pe piața națională", cauza C‑402/09, cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la 16 octombrie 2009, în procedura I. T. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu, Ministerului Mediului, că articolul 110 TFUE (fostul art. 90 TCE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Iar cu privire la OUG nr. 50/2008, cu modificările aduse prin OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009, prin Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 iulie 2011 "Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor", în Cauza C‑263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Gorj (România), prin decizia din 24 martie 2010, primită de Curte la 27 mai 2010, în procedura I. N., s-a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În această din urmă hotărâre, s-a arătat:
"26. Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
27. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii T., citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și versiunile ulterioare ale acesteia. "
Constatând așadar că suma impusă în speță cu titlu de taxă de poluare, în vederea înmatriculării, nu poate fi datorată, potrivit legislației comunitare, instanța va dispune admiterea acțiunii ca întemeiată și va obliga pârâtele să restituie reclamantului suma achitată de acesta cu titlu de taxă de poluare.
În conformitate cu jurisprudența CJUE – cauza M. I. împotriva României, instanța va obliga pârâtele la plata dobânzii legale aferente sumei de 2572 lei, calculată conform Cod pr. fiscală, de la data plății taxei pe poluare și până la restituirea efectivă.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă va obliga pârâtele la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. I., CNP_, cu domiciliul în S., ., județul A. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice S. cu sediul în S., .. 22, jud. A. și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, Corp A, sector 6 și, în consecință:
Obligă pârâtele Administrația Finanțelor Publice S. și Administrația F. Pentru Mediu să plătească reclamantului suma de 1533 lei, reprezentând contravaloarea taxei emisii poluante achitată cu chitanța . nr._/24.10.2012, precum și dobânda legală aferentă, în sumă de 300 lei calculată conform Cod pr. fiscală, de la data plății taxei emisii poluante și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâtele Administrația Finanțelor Publice S. și Administrația F. Pentru Mediu să plătească reclamantului suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Iunie 2014
Președinte, C. F. | ||
Grefier, R. B. |
Red. F.C.
Tehnoredact. R.B./03.07.2014/5 Ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 56/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
