Pretentii. Sentința nr. 1569/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1569/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 2933/107/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA Nr. 1569/C./2014
Ședința publică de la 31 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Grefier R. B.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL S. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. A. pentru reclamant, lipsind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocata reclamantului depune la dosar chitanța privind onorariu de avocat.
Instanța în baza art. 131 alin 1 din Noul Cod procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.
Avocata reclamantului susține că instanța este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța în baza art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 95 pct. 1 din NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În baza art. 238 alin 1 din N.C.P.C. instanța pune în discuție estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Avocata reclamantului estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Instanța estimează durata necesară cercetării procesului ca fiind astăzi.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Avocata reclamantului solicită în probațiune înscrisurile de la dosar.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, art. 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal invocată de pârâtul SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL S., prin întâmpinare.
Avocata reclamantului solicită respingerea excepției ca nefondată.
Instanța, în deliberare constată neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a organului fiscal invocată de prin întâmpinare, și în consecință o respinge cu motivarea că organul fiscal a emis decizia de calcul și a încasat taxa a cărei restituire se solicită.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocata reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza disp. art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul A. sub nr._ /3.06.2014 reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâtele: Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. – SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL S. și A.F.M. București, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtelor în solidar la restituirea sumei de 2196 lei achitată cu titlu de taxă de poluare la data de 3.12.2009, actualizată cu dobânda legală de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 90 din TCE întrucât aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în UE și reînmatriculate în România însă pentru autoturismele deja înmatriculate în România la o nouă înmatriculare acea taxă nu este percepută. În aceste condiții, apreciază că se impune aplicarea disp. art. 148 alin. 2 din Constituție care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legislația internă, sens în care trebuie să se constate că taxa de poluare a fost încasată în mod nelegal si deci trebuie restituită.
În drept: art. 90 paragraful 1 din TCE, art. 148 alin. 2 din Constituție.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că începând cu data de 01.07.2008 si in temeiul actelor normative prin care a fost reglementata, taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. În același sens sunt invocate și prevederile art. 12, 14, 20 și 21 din Legea nr.500/2002, considerându-se că organele fiscale teritoriale nu pot restitui sumele gestionate de alt ordonator de credite, in speța de Administrația F. pentru Mediu.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând în esență că actul normativ care reglementează taxa a cărei restituire se solicită este conform cu normele dreptului comunitar.
Pârâta Administrația F. Pentru Mediu deși legal citată nu a depus întâmpinare.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, instanța s-a pronunțat în ședința publică din data de 31.10.2014, în sensul respingerii acesteia, pentru argumentele consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele.
În vederea înmatriculării în România a unui autoturism second hand achiziționat din Uniunea Europeană, unde fusese anterior înmatriculat, reclamantul a achitat la data de 3.12.2009 cu titlu de taxă de poluare suma a cărei restituire o solicită.
Deși potrivit înscrisurilor depuse în copie la dosar, reclamantul s-a adresat paratelor, solicitând restituirea taxei, acestea nu au dat curs solicitărilor sale, iar pozițiile exprimate de acestea prin întâmpinare sunt lipsite de echivoc în ceea ce privește refuzul restituirii taxei a cărei impunere, o considera in deplina concordanta cu principiile comunitare în materie fiscală.
Acțiunea de față este consecința refuzului nejustificat al pârâtelor de a restitui suma în discuție.
Potrivit art. 1 alin. 1din O.U.G. nr. 50/2008 prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței CJCE.
Prin Hotărârea în cauza Weigel (2004) CJCE a stabilit că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre .
Rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Prin Hotărârea CJUE din 7.04.2011 în cauza T. C‑402/09 s-a stabilit că art. 110 din TFUE (fostul art. 90 TCE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Examinând reglementarea din România Curtea a concluzionat că rezultă fără echivoc că aceasta are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiții, nu se poate contesta că OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În ceea ce privește obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român, astfel cum a subliniat în mod corect domnul T. (…), acesta ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
De asemenea, în cauza N. C-263/10 Curtea a stabilit că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În aceste condiții, instanța constată că taxa de poluare stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008 în este contrară art. 110 TFUE (fostul art. 90 TCE), întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și a autoturismelor noi produse în România, astfel că trebuie să fie restituită celor care au plătit-o, aplicând dreptul comunitar, în conformitate cu principiul priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată.
Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă sa diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Întrucât suma achitată de reclamant nu este datorată potrivit legislației comunitare se impune restituirea acesteia.
În conformitate cu disp art. 124 alin. 1 din codul de procedură fiscală: pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor.
Având în vedere considerentele expuse, prezenta acțiune va fi admisă și în consecință se va dispune obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 2196 achitata cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală aferentă, calculată potrivit Codului de procedură fiscală de la data plății taxei – 3.12.2009 și până la data restituirii efective.
Întrucât acțiunea a fost admisă, pârâtele fiind în culpă procesuală în baza disp. art. 453 N.C.P.C. vor fi obligate să-i plătească reclamantului suma de 800 lei cu titlu cheltuieli de judecată, din care 300 de lei reprezentând taxă de timbru iar 500 de lei onorariu pentru avocat conform chitanțelor depuse la dosar.
Potrivit disp. art. 490 alin 1 raportat la art. 83 alin. 3 din N.C.P.C. recursul și motivele de recursul redactate prin avocat (pentru persoane fizice), prin avocat sau consilier juridic (pentru persoane juridice), se vor depune, sub sancțiunea nulității la instanța a cărei hotărâre se atacă, în speță la Tribunalul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. I., cu domiciliul în S., .. 26, ., apt. 19, jud. A., CNP_, în contradictoriu cu paratele:
1. D.G.R.F.P. BRASOV- reprezentată în teritoriu de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A. I., ., jud. A., în numele și pentru SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL S., cu sediul în S., .. 26, jud. A. și
2. ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Nr. 294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâtele în solidar:
- să restituie reclamantului suma de 2196 achitata cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală aferentă, calculată potrivit Codului de procedură fiscală de la data plății taxei – 3.12.2009 și până la data restituirii efective.
- să plătească reclamantului suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Recursul și motivele de recurs redactate prin avocat sau consilier juridic se depun la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din data de 31.10.2014.
Președinte, G. C. M. | ||
Grefier, R. B. |
Red. Tehnored. G.C.M.
Ex. 5/4.12.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Pretentii. Sentința nr. 779/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
