Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 1206/107/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ_ /2014
Ședința publică de la 04 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. A. P.
Grefier: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta . și pe pârâții C. L. AL MUNICIPIULUI A. I., PRIN PRIMAR și M. A. I., PRIN PRIMAR, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28.03.2014, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 04.04.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față,
Prin cererea introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 19.02.2014 reclamanta . solicitat în contradictoriu cu paratii C. L. al Municipiului A. I. si UAT M. A. I. suspendarea executării HOTARARII CONSILIULUI L. A. I. NR. 354 / 26.11.2013 pana la soltionarea definitiva a cauzei ce face obiectul dosarului nr.102 /107/2014 al Tribunalului A., cu cheltuieli de judecata.
In fapt, a arătat că in cadrul dosarului nr. 102 /107/2014 s-a mai formulat o cererea de suspendare a executarii actului administrativ, cerere ce a fost respinsa in data de 12.02.2014, in baza art. 14 raportat la art. 15 din Legea 554/2004.
Se invoca imprejurarea ca a doua cerere de suspendare este formulata pentru alte motive, fiind admisibila.
Cu privire la existenta cazului justificat reclamanta invoca faptul ca a incheiat cu C. local al Municipiului A. I. contractul de concesiune nr._/27.07.2001, care a avut la baza prevederile Legii 219/1998, HCL 112 din 30.04.2001 si nr. 146 din 08.06.2001. La data de 26.11.2013 C. L. a hotarat incetarea contracului, sens in care a emis Hotararea 354 / 26.11.2013, in baza dispozitiilor Legilor 51/2006, si 101/2006.
Reclamanta arata ca dispozitiile legale aplicate de parata se refera la contractele de delegare a gestiunii serviciilor de salubrizare, nu au in vedere contractele de concesiune de bunuri.
Contractul de concesiune nr._/27.07.2001 are ca obiect depozitul de reziduri urbane(rampa de gunoi), fiind incheiat in temeiul Legii 219 / 1998, avand dreptul si obligatia de exploatare a bunului concesiunat, avand astfel si dreptul de a efectua si serviciul de depozitare .
La baza emiterii HCL 354 / 26.11.2013 a stat si faptul ca reclamanta nu a detinut si nu detine licenta pentru activitatea de depozitare controlata a deseurilor. Or, in contracul incheiat de parti nu exista instituita o astfel de obligatie . Apreciaza ca dispozitiile Legilor 51/2006 si 101/2006 se aplica contractelor atribuite conform OUG 34/2006.
Potrivit dispozitiilor art. 70 din HG 216/1999, contractul de concesiune incheiat de parti poate inceta doar prin hotarare judecatoresca, fiind nelegala denuntarea unilaterala.
Cu privire la producerea pagubei iminente, reclamanta a aratat ca a efectuat investitii de_ lei, in infrastructura, amanajarea bunului, electricitate, aplasare cantar, turnare platforme de beton, in considerarea termenului contractului. Prin denuntarea unilaterala a contractului, toate investitiile sunt imobilizate.
Paguba iminenta rezulta din imposibilitatea exploatarii bunului. Totalul datoriilor firmei este de_ lei, iar mentinerea structurii de personal de 57 angajati se ridica la suma de_ lei. Firma va intra in incetare de plati si in insolventa.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 15, 14 din Legea 554/2004.
Parata a formulat intampinare prin care solicita a se respinge cererea suspendare in primul rand pentru ca s-a mai solicitat suspendarea pentru aceste motive.
Susține că argumentele reclamantului sunt nefondate si se reiterează aceleași motive care au fost invocate in dosarul nr._ soluționat prin sentința administrativa nr. 273/12.02.2014
C. local al municipiului A. I., prin Hotărârea nr 354 din 26.11.2013, la art 1, a hotărât incetarea contractului nr_/2001 incheiat cu . privind concesionarea depozitului de reziduri urbane a municipiului A. I., ca urmare a faptului ca . nu a solicitat si nu a deținut niciodată o licența prin care sa se acorde permisiunea de a presta activ.de depozitare controlata a deșeurilor in municipiului A. I., iar prin Ordinul președintelui ANRSC nr 474/2012 s-a retras licența nr 1140/2010 clasa 2 pentru Serviciul public de salubrizare a localităților. La art 2 din hotărârea atacata s-a prevăzut "Primarul municipiului A. I. va demara procedura de delegare a gestiunii activității de depozitare controlata a deșeurilor in municipiului A. I.”.
La baza adoptării hotărârii atacare au stat: proiectul de hotărâre; raportul de specialitate nr_/2013 al Serviciului adm-rea activităților domeniului public; avizele favorabile ale Comisiei CL ptr. administrație publica locala, juridica si disciplina si cea ptr. administrarea domeniului public si privat ; adresa ANRSC nr_/2013 ;
La adoptarea hotărârii atacate s-a avut in vedere prevederile imperative ale Legii nr 51/2006 si Legii nr 101/2006
Pârâta invocă și principiul - nemo auditur propriam turpitudinem allegans - „nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția unui drept".
In speță nu există o îndoială serioasă în privința legalității actului atacat, din considerentele expuse de reclamant nu rezultă o aparență a încălcării grave a prezumției de legalitate.
În drept a invocat Legea nr. 215/2001, Legea nr. 554/2004, art. 205 Cod procedură civilă, Legea nr 101/2006 si Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
In probațiune, înțelege să se apere împotriva petitului de cerere privind suspendarea cu proba cu înscrisuri: HCL nr 354/2013 si actele care au stat la baza adoptării hotărârii.
La termeul de judecata din 27.03.2014, parata a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat provizorii, sens in care a depus la dosarul cauzei sentinta administrativa nr. 273/2014 prin care Tribunalul A., in dosarul_ a respins cererea de suspendare a executarii actului administrativ in baza art. 14, 15 din Legea 554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, prioritar asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat, instanța reține următoarele:
Prin sentința administrativa nr. 273/2014 Tribunalul A., in dosarul_ a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ formulata de reclamanta, in baza art. 14, 15 din Legea 554/2004.
Prin cererea formulata de către reclamanta, ulterior pronunțării hotărârii de mai sus, se solicită, în temeiul disp. art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării HCL 354 / 26.11.2013 prin care s-a dispus incetarea contractului de concesiune nr._/27.07.2001, apreciind că actul administrativ este nelegal, în esență pentru ca, în baza legilor în vigoare la data încheierii contractului de concesiune, denunțarea unilaterală a contractului nu este permisă, fiind necesara o hotărâre judecătorească.
Cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de parata, avand in vedere sentinta administrativa nr. 273/2014 prin care Tribunalul A., in dosarul_ a respins cererea de suspendare a executarii actului administrativ in baza art. 14, 15 din Legea 554/2004, instanta retine ca potrivit art. 430 C., hotararea judecatoreasca ce solutioneaza in tot sau in parte, fondul procesului, sau statueaza asupra unei exceptii procesuale, ori asupra oricarui incident, are de la pronuntare autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea transata. Autoritatea priveste dispozitivul precum si considerentele pe care acesta se sprijina . Hotararea judecatoreasca prin care se ia o masura provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. Cand hotararea este supusa apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.
Art. 431 C. prevede ca „Nimeni nu poate fi chemat judecata de doua ori, in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect.
Impotriva sentintei administrative nr. 273/2014 pronuntata in dosarul_ prin care s-a respins cererea de suspendare a executarii actului administrativ in baza art. 14, 15 din Legea 554/2004, s-a formulat in data de 17.03.2014 cerere de recurs.
In materia suspendării actului administrativ, art. 14 alin 6 din LCA prevede ca „nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive”. In jurisprudenta ICCJ ( decizia nr. 1841 din 29.03.2007, nepublicata )s-a stabilit ca hotararea pronuntata in temeiul art. 14 din legea 554/2004 se bucura de o autoritate de lucru judecat provizorie, care dainuie atat timp cat se mentin imprejurarile avute in vedere la pronuntarea ei. Este admisibila o noua cerere de suspendare a executarii intemeiata pe motive noi, aparute sau identificate dupa pronuntarea primei hotarari.
Raporat la exceptia invocata de parata, Instanta constata ca in ambele actiuni formulate s-au invocat aceleasi imprejurari legate de starea de fapt si de drept de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, precum si cu privire la paguba iminenta, derivand din imobilizarea investitiilor efectuate și imposibilitatea continuării activității.
Așa cum rezulta din cuprinsul cererii inregistrate sub nr._ ( file 33, 34 dosar) si din considerentele sentintei administrative nr. 273/2014 pronuntata de Tribunalul A., imprejurarile de fapt vizeaza, ca si in actiunea pendinte, obiectul contractului de concesiunenr._/27.07.2001, dispozițiile legale aplicabile acestuia raportat la data incheierii sale, lipsa temeiului legal care sa stea la baza denuntarii unilaterale a contractului de concesiune, lipsa unei hotarari judecatoresti care sa dispuna cu privire la incetarea contractului.
In considerentele sentinței administrative nr. 273/2014 pronunțata de Tribunalul A., in dosarul_, instanța a analizat legalitatea actului administrativ prin raportare la dipozitiile legale in executarea cărora s-a emis HCL 354 / 26.11.2013 ( art. 39 alin 4, art. 49 alin 1 din legea 51/2006, respectiv art. 21 alin 2, art. 22 si art 23 din Legea 101 /2006), reținând totodată ca ’’ partile nu pot deroga de la dispozițiile imperative legale, survenite in timp si care reglementează condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească prestatorul de servicii comunitare, de natura celor care fac si obiectul contractului de concesiune.
Mai concret, independent de prevederile Legii 219/1998 si ale HG. NR.216/1999, respectiv independent de prevederile OUG nr. 54/2006 si ale HG 168/2007, in derularea raporturilor juridice obligationale derivand din contractul de concesiune nr._/27.07.2001, partile sunt tinute sa respecte voința imperativa a legiuitorului, exprimata prin art. 22 alin.1 si 2 din Legea 101/2006, privind serviciul de salubrizare a localităților in conformitate cu care, operatorii serviciului de salubrizare existenți, indiferent de modul de organizare, tipul de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptată, care își desfășoară activitatea pe baza unor contracte de concesiune încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei legi si care nu dețin licență emisă în condițiile legii, au obligația de a solicita A.N.R.S.C. acordarea acesteia și de a o obține în termen de cel mult un an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 51/2006, privind serviciile comunitare de utilitati publice.
Asa fiind, in conditiile in care, potrivit art. 49 alin.1 din Legea 51/2006, furnizorii/prestatorii care la data intrării în vigoare a prezentei legi nu dețin licență, dar care furnizează/prestează servicii de utilități publice fie în gestiune directă, fie în gestiune delegată, nu si-au indeplinit obligatia de a obtine eliberarea licentei în termen de cel mult un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi pierd dreptul de a furniza/presta serviciile respective, iar contractele își încetează valabilitatea, rezulta ca, sunt lipsite de temei, susținerile partii reclamante in conformitate cu care, incetarea unilaterala a contractului dispusa prin HCL nr.354/26.11.2013, apare ca nelegala, respectiv ca ea nu putea fi dispusa decat de catre instanta.
Pentru toate cele ce preced, instanta a retinut ca in speta, nu sunt indeplinite conditiile cazului binejustificat, astfel ca, nu se mai impune analiza conditiilor privind paguba iminenta, stiut fiind ca cerintele cazului binejustificat si ale pagubei iminente trebuie indeplinite cumulativ pentru a justifica suspendarea executarii unui act administrativ.
Oricum, fata de omisiunea partii reclamante de a se conforma exigentelor impuse de art. 22 alin.1 si 2 din Legea 101/2006, constand in solicitarea si obtinerea licentei A.N.R.S.C. pentru prestarea serviciilor de natura celor care fac obiectul contractului de concesiune, instanta retine ca, partea reclamanta nu se poate prevala de propria culpa pentru a solicita si obtine suspendarea executarii unui act administrativ, a carui emitere putea fi evitata prin propriile diligente, efectuate la timp, situatie in care se evita si paguba iminenta la care singura partea reclamanta s-a expus, prin pasivitatea de care a dat dovada in gestionarea propriilor interese.’’
Instanța constata ca exista tripla identitate, conform art.431 C., cele doua cereri de suspendare, ambele având același fundament juridic (fiind întemeiate pe dispozițiile art. 15, raportat la art. 14 Legea 554/2004), același obiect (cererea pendinte nu vizeaza motive noi - împrejurări de fapt si de drept, ivite sau identificate dupa pronuntarea sentintei administrative nr. 273/2014 de catre Tribunalul A. ,in dosarul 102/107/ 2014), fiind formulate in contradictoriu cu aceleasi parti.
Având in vedere consideratiile de mai sus, văzând si prevederile art. 248 C. potrivit cărora instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, dar si asupra celor de fond care fac inutila in tot sau in parte administrarea de probe sau cercetarea in fond a cauzei, in baza art 245 cu aplicarea art. 432 C., instanta va admite exceptia autoritatii de lucru judecat invocata si, in consecinta, va respinge ca fiind inadmisibila cererea formulata de reclamanta . contradictoriu cu paratii C. L. al Municipiului A. I. si UAT M. A. I..
Raportat la solutia preconizata, in baza art. 453 C. va respinge cererea de obligare a paratelor la plata cheltuielilor de judecata
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autoritatii de lucru judecat, fata de sentința administrativa nr. 273/2014 pronunțata de Tribunalul A., in dosar_ .
Respinge cererea privind suspendarea executării HCL A. I. 354 / 26.11.2013 pana la soluționarea acțiunii in fond înregistrata sub nr._ pe rolul Tribunalului A., formulata de reclamanta . sediul în A. I., .. 48, Jud. A., în contradictoriu cu pârâții C. L. al Municipiului A. I. și U.A.T. M. A. I. –prin Primar, cu sediul în A. I., .. 5 A, județul A..
Respinge cererea de obligare a paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 5 zile de la comunicare.
Recursul si motivele de recurs se redactează de avocat / consilier juridic si se depun la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțata in ședința publica azi, 04.04.2014.
Președinte, L. A. P. | ||
Grefier, B. A. |
Red Tehnored PLA
Ex. 5 / 04.04.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1522/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 515/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
