Pretentii. Sentința nr. 1358/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1358/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 2449/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 1358/C./2014
Ședința publică din 03 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. F.
Grefier: M. R.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe revizuentul L. G.-I. și pe intimații SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC CÎMPENI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect cerere de revizuire împotriva sentinței administrative nr. 4088/C./2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat B. N. pentru revizuent, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuție competența în soluționarea pricinii.
Avocatul revizuentului apreciază că Tribunalul A. este competent general, material și teritorial în soluționarea prezentei pricini.
Instanța, procedând la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină, în temeiul art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
Instanța pune în dezbatere durata estimativă a cercetării judecătorești, față de dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă.
Avocatul revizuentului estimează durata cercetării judecătorești ca fiind la termenul de astăzi.
Avocatul revizuentului solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, în baza art. 254 și art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că această cerere este utilă soluționării cauzei.
În baza disp. art. 244 din Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea judecătorească.
Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Avocatul revizuentului solicită admiterea cererii astfel cum a fost ea formulată, pentru motivele expuse pe larg în conținutul cererii de revizuire. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza disp. art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile.
INSTANȚA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub dosar nr._ revizuentul L. G.-I., în contradictoriu cu intimații SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC CÎMPENI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat schimbarea în tot a sentinței administrative nr. 4088/C./2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în cauza având ca obiect pretenții, și obligarea pârâtelor la restituirea sumei reprezentând taxa pe emisii poluante, plătită la data de 07.01.2013, dobânda legala aferentă, calculată de la data plății taxei. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se invocă faptul că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea priorității dreptului comunitar, în condițiile în care taxa auto instituită în anul 2012 contravine art.110 al TFUE, fapt stabilit în luna februarie de către CJUE, prin răspunsurile la întrebările preliminare a două instanțe românești.
În drept: art.110 TFUE, art.148 Constituția României, art.322-328 Cod pr. civ., art.21 din Legea nr.554/2004.
Cererea este legal timbrată.
Intimata AJFP A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, arătând că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, instituită de Legea nr. 9/2012, în varianta în vigoare de la data de 01.01.2013, este conformă cu art. 110 TFUE, întrucât OUG nr. 1/2012 pentru aplicarea unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 și-a încetat efectele.
Deși legal citată, intimata ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând cererea de revizuire, instanța reține următoarele:
Prin sentința administrativă nr. 4088/C./2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, rămasă definitivă prin respingerea recursului formulat de reclamantul L. G. - I., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CÎMPENI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, acțiune având ca obiect restituire taxă pentru emisii poluante.
Potrivit art. 21 alin. 2 teza 1 din Legea 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată.
Față de aceste împrejurări, acțiunea se impune a fi analizată prin prisma Legii nr.9/2012, astfel cum era în vigoare la data de 04.01.2013.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 4 al. 1 din acest act normativ, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Raportat la aceste dispoziții legale, este evident că la momentul plății taxei pentru emisii poluante nu mai există nici o discriminare între persoanele care achiziționează autovehicule second hand de pe piața internă comparativ cu cele care achiziționează același tip de autovehicule dintr-un alt stat comunitar. Aceasta, întrucât taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită de Legea nr. 9/2012 se aplică atât în privința vehiculele second hand (de ocazie) achiziționate de pe piața internă, care sunt înmatriculate așadar deja în România, dar și vehiculelor de ocazie (second hand) importate, iar prin această prismă, este conformă cu art. 110 TFUE.
Referitor la Hotărârea din data de 07.04.2011, pronunțată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene – Camera Întâi în cauza T., se reține că această hotărâre, obligatorie pentru instanțe s-a raportat la dispozițiile OUG nr. 50/2008, astfel că nu poate fi aplicabilă în cauză, atâta timp cât, așa cum s-a arătat anterior, acțiunea reclamantei se impunea a fi analizată prin prisma Legii nr.9/2012, astfel cum era în vigoare; or, conform celor reținute în cele ce preced, la data de 04.01.2013, actul normativ în discuție exclude orice discriminare.
Potrivit art. I din OUG nr. 1 din 30 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Tribunalul retine că prin . dispozițiilor legale ce fuseseră suspendate până in 01.01.2013, adică a art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1), toate din Legea nr.9/2012, s-a înlăturat discriminarea, câtă vreme, o dată cu primul transfer al dreptului de proprietate al autovehiculului in România, se plătește taxa de emisii poluante, astfel că plata taxei nu mai este condiționată de prima înmatriculare in România, ci de primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului in România, ceea ce denota că achitarea taxei nu mai are nicio legătură cu caracterul transfrontalier al circulației autovehiculului respectiv (nemaiputându-se invoca astfel nici protejarea industriei auto naționale) si nici cu exceptarea unei anumite categorii de autovehicule noi de la plata taxei, esența fiind că, începând cu data de 01.01.2013, taxa reglementata de Legea nr.9/2012, a devenit o taxă la primul transfer al dreptului de proprietate realizat in țară, pentru toate autovehiculele rulate, indiferent de proveniența lor si indiferent de faptul că la prima înmatriculare in România au fost bunuri second hand sau noi.
Din perspectiva celor mai sus expuse, nici recenta Ordonanță a CJUE (Marea Camera) din 03.02.2014, pronunțată in cauzele conexate C-97/13 si C -214/13, (S. G. C. împotriva AFP Mediaș, respectiv AFP A. împotriva G. C.), nu este de natură a schimba situația conformității Legii nr.9/2012- forma in vigoare începând cu data de 01.01.2013 si până la data de 15.03.2013,cu principiile statuate de practica instanței comunitare in interpretarea si aplicarea art. 110 TFUE, câtă vreme, prin această hotărâre CJUE stabilea că „art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul că se opune unui regim de impozitare (…), prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea in circulație, in acest stat membru, a unor vehicule de ocazie, cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională”. Or, la pct.30 din Ordonanța invocată de revizuentă, CJUE specifică în mod clar faptul că „Pe de altă parte, Legea nr.9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr.50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 aliniatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă.”
Față de considerentele mai sus expuse, instanța reține că, în ceea ce privește achitarea de către reclamant a taxei pentru emisii poluante, la data de 07.01.2013, nu poate fi reținută nicio încălcare a priorității dreptului comunitar, motiv pentru care va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul L. G. – I..
Raportat la soluția pronunțată și față de disp. art. 453 Cod pr. civilă, nu vor fi acordate cheltuielile de judecată solicitate de revizuent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul L. G. I. împotriva sentinței administrative nr.4088/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.10.2014.
Președinte, Grefier,
C. F. M. R.
Redactat FC / Tehnoredactat MR / 5 exemplare/29.10.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1527/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 850/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
