Anulare act administrativ. Sentința nr. 72/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 72/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 9192/176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 72/C./2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B. B.
Grefier M. R.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta . și pe pârâtul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORT RUTIER, având ca obiect anulare act administrativ - anulare nota constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La data de 02.02.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere de judecare în lipsă.
Instanța, în baza art. 254 și art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că această cerere este utilă soluționării cauzei.
În baza disp. art. 244 din Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea judecătorească.
Instanța, în baza disp. art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, rămânând în pronunțare pe excepția inadmisibilității cererii și pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 04.07.2014, pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, sub dosar nr._, reclamanta . a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORT RUTIER:
- anularea notei de constatare nr. 1568/18 06 2014 încheiată de către agentul constatator I. de S. pentru Controlul în Transport Rutier I.S.C.T.R. - I. Teritorial 4;
- anularea procesului verbal . nr._ din 19 06 2014 cu consecința exonerării sale de la plata amenzii aplicate.
În fapt, susține că, la data de 18 06 2014, I. de S. pentru Controlul în Transport Rutier I.S.C.T.R. - I. Teritorial 4 a efectuat un control cu privire la activitatea reclamantei, în urma căruia a fost încheiată nota de constatare nr. 1568/18 06 2014 și procesul verbal . nr._ din 19 06 2014.
Arată că, în urma verificărilor, au fost constatate următoarele:
A. Nu ar fi respectat dispozițiile art. 26 alin. 1 din H.G. nr. 1173/_, respectiv nu a returnat operatorului SIAE (I. General pentru Comunicații și Tehnologia Informației) autorizația nr._, în termen de 5 zile calendaristice de la expirare. Potrivit procesului verbal atacat autorizația a intrat în posesia reclamantei la data de 14 03 2014, urmând ca potrivit art. 27 al. 1 din H.G. nr. 1173/_ să fie restituită operatorului SIAE la data de 03 05 2014.
B. Operatorul de comerț (reclamanta) nu ar fi respectat obligația de a păstra înregistrările privind perioada de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor cel puțin un an de la efectuarea acestora pentru conducătorul auto P. C. care a fost angajat al societății până la data de 10 12 2013, solicitând în acest sens înregistrările tahograf pentru perioada 01 iulie 2013-10 decembrie 2013.
Susține că, privitor la starea de fapt mai sus menționată, a fost sancționată cu suma de 20 000 lei: art. 30 alin. 1 din HG nr. 1173/2003: 1 200 Lei și art. 9 alin. 1 lit. A din OG nr. 37/2007: 8 000 Lei.
Arată că starea de fapt sancționată de către inspectorii I.S.C.T.R., în condițiile în care nu a fost contactată în acest sens, a fost greșit individualizată. Învederează că apărarea sa are în vedere următoarele aspecte:
A. Camionul, privitor la care a fost utilizată autorizația de transport internațional de marfa, a efectuat cursa în discuție în Irak. În condițiile în care camionul a rămas blocat - fără voia noastră - în această țară nu a putut returna, din acest motiv, autorizația în termenul prevăzut de HG nr. 1173/2003. În Irak nu există DHL sau alt mod de transmitere a unor acte, autorizația rămânând astfel în camion. A înștiințat ISCTR, prin e-mail, privitor la acest incident. Comunicarea a rămas însă fără nici un efect
B. In ce privește pe conducătorul auto P. C.: Nu a păstrat înregistrările tahograh pentru perioada 01 iulie_13, deoarece acestea nu există. Inexistența lor se datorează însă faptului că fostul angajat nu a efectuat operațiuni de transport rutier în perioada angajării.
Dacă ar fi fost întrebată de către reprezentanții intimatei cu privire la acest aspect, dovedit că șoferul a efectuat doar transferuri de camioane în vederea achiziției, respectiv revânzării acestor bunuri, ca activitate de comerț în interesul societății. Susține că nu se află în situația prevăzută de Ordonanța nr. 37/2007, neefectuând activități de transport rutier.
În susținere, indică:
A.. 1 din HG nr. 1173/2003 - „ordonanță stabilește cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier ce iectul Regulamentului Parlamentului European..."
Pct. 39 din OG 27/2011 definește „transportul rutier" ca „deplasarea persoanelor sau a mărfurilor cu un autovehicul ori cu un ansamblu de vehicule rutiere, pe un drum deschis circulației publice, chiar dacă vehiculele respective pe o anumită porțiune a parcursului, transportate la rândul lor pe sau de alte cule ori dacă autovehiculele se deplasează fără încărcătură....”
În considerarea celor enunțate, arătă că situația sancționabilă ar fi existat doar în care fostul angajat ar fi efectuat "operațiuni de transport rutier", constând în „deplasarea persoanelor sau a mărfurilor cu un autovehicul ori cu ansamblu de vehicule rutiere". Mai precis, conducătorul auto nu a efectuat rațiuni de transport rutier de marfa sau persoane. În consecință, sancțiunea aplicată este nelegală.
Art. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor arată că:
„Legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege,............."
Arată că, dacă în prima situație, vinovăția sa este datorată unui caz fortuit pe fondul situației blocării camionului în Irak, în cea de-a doua însă vinovăția sa lipsește cu desăvârșire în contextul celor arătate.
In probațiune: acte, audierea martorului P. C..
În drept: O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
La data de 02.10.2014, intimatul I. de S. Pentru Controlul in Transportul Rutier -I.S.C.T.R. a formulat și a depus întâmpinare în dosar nr._, prin care solicită:
- a se respinge acțiunea petentei ca netemeinica și nelegala,
- a se menține în totalitate procesul verbal de contravenție, cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională,
- in temeiul art. 411 alin. (1) teza finală O pr. civ., solicită soluționarea cauzei și în lipsă:
În fapt, învederează că acțiunea nu poate fi admisa având în vedere următoarele considerente:
Pe cale de excepție, invoca excepția inadmisibilității petitului referitor la anularea Notei de constatare nr. 1568/18.06.2016 pe calea plângerii contravenționale. având in vedere faptul ca petentul a contestat un act intern ISCTR. care nu reprezintă act sancționator, iar OG nr.2/2001 prevede in mod expres la art.31 alin.1 ca plângerea contravenționala se face in termen de 15 zile împotriva procesului verbal.
Documentul contestat (Nota de constatare) este un document intern al ISCTR în care se precizează obiectivele verificate de inspectorii ISCTR și eventualele fapte contravenționale. Precizează că acesta este un act premergător actului administrativ - procesului verbal de constatare a contravenției și ca atare nu poate fi contestat pe calea plângerii contravenționale, de asemenea precizează ca acesta nu face parte integranta din procesul verbal de contravenție, ci se întocmește pentru a atesta activitatea de control la sediul operatorului de transport a agentului constatator.
Susține că, prin urmare, Nota de constatare este documentul prin care se sancționează contravențiile, ci procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, Nota de constatare fiind doar un act intern al ISCTR si nicidecum un act sancționator, așa cum în mod greșit a reținut petenta și pe cale de consecința nu i se aplică prevederile OG 2/2001 ci eventual, cele ale Legii 554/2004.
Având în vedere cele de mai sus, considera ca invocarea excepției inadmisibilități acțiunii este întemeiata motiv pentru care solicita respingerea plângerii contravenționale împotriva Notei de constatare nr. 1568/18.06.2014, ca inadmisibila.
Afirmația petentei conform căreia vehiculul a fost în Irak și la bordul acestuia se afla autorizația care datorită acestui fapt nu a fost predată operatorului SIAE în termen de 5 zile de la expirare nu a fost probate de către aceasta. Petenta precizează, fără a proba, că a anunțat ISCTR despre aceasta împrejurare, însă autoritatea care trebuia înștiințată de o asemenea împrejurare era SIAE, care gestionează autorizațiile internațional de marfă.
In ceea ce privește a doua fapta contravențională, în mod neîntemeiat susține petenta că nu au fost întrebați despre activitatea conducătorului auto P. C., deoarece reprezentantul petentei a fost de față la momentul efectuării controlului și a semnat fără obiecțiuni Nota de constatare nr. 168/18.06.2014. Mai mult, reprezentantul petentei, a precizat la punctul 14 ca nu are obiecțiuni la controlul efectuat. De subliniat este și faptul că la punctul 12 din Nota au fost menționate deficiențele constate iar la punctul 13 agentul constatator a menționat că petenta urmează a fi sancționată în baza OG nr. 37/2007 și HG nr. 1173/2003, drept pentru care vă solicităm să respingeți motivația petentei ca nefondată.
În fapt, agentul constatator a reținut " In data de I8.06.20I4 in intervalul orar 14:45-16:30 a fost efectuat un control la I. G. SRL având CUI:R02854882B. cu sediul in .. . ., la punctul de lucru din A. I. . D, ocazie cu care s-a întocmit Nota de Constatare numărul:l5B8/l8.DB.2DI4. In urma verificărilor efectuate au fost constatate următoarele:
a) Controlul a fost efectuat in baza adresei nr._/10.06.2014 emisa de I.S.C.T.R. prin care i se comunica faptul ca operatorul SIAE in urma verificărilor efectuate a constatat faptul ca autorizația de transport rutier internațional de marfa TURCIA-TERTA numărul_ nu a fost returnata in termenul legal.
Verificând documentele puse la dispoziție de către administratorul societății YILDIRIM I. G., a constatat următoarele: autorizația in cauza nu s-a putut prezenta la control utilizata sau neutilizata dar a constatat conform corespondentei electronice cu operatorul SIAE ca i-au fost alocate la data de 07.03.2014 autorizațiile pentru numărul de rezervare BUL-_/03.03.2014 rezervate de .. Luând in calcul o perioada de 7 zile pentru transmiterea prin curieratul rapid a autorizației, rezulta faptul ca operatorul de transport a intrat in posesia ei in data de 14.03.2014.
Mentionează faptul ca administratorul societății nu mai deține borderoul sau plicul corespondentei cu operatorul SIAE.
Conform art. 2B al l din HG H73/2DD3 cu modificările ulterioare perioada de utilizare a autorizațiilor de transport internațional de marfa este de 45 de zile de la eliberarea acestora, iar in conformitate cu art. 27 al I din aceeași hotărâre, operatorii de transport au obligația sa returneze operatorului SIAE autorizațiile de transport utilizate in termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare.
Calculând aceste termene reiese ca ultima zi când trebuia returnata autorizația numărul_ a fost data de 03.05.2014,returnarea ei nefiind efectuata nici la momentul controlului. De asemenea, la data de 18.06.2014, pe site-ul https://www.autorizatiiauto.ro/marfa/autorizatii/lista nereturnate figurează autorizația nr._ ca nereturnata.
B) În urma controlului efectuat, a constatat faptul ca operatorul de transport rutier nu respecta obligația de a păstra înregistrările privind perioadele de conducere .pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto cel puțin un an de la efectuarea acestora, pentru conducătorul auto P. C. care a fost angajat al societății pana la data de 10.12.2013, sens în care a solicitat înregistrările tahograf pentru perioada 01.07.2013-10 decembrie 2013.
Conform ART. 26 din HG 1175/2003:
„(1) Perioada de utilizare a autorizațiilor de transport rutier internațional de marfa este de 45 de zile calendaristice de la eliberarea acestora, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale și a autorizațiilor de Franța anuale, a căror valabilitate este de un an, precum și a autorizațiilor de tip CEMT lunare, a căror valabilitate este de o luna.
(2) În termen de 15 zile de la eliberarea autorizației, operatorul de transport trebuie să efectueze cel puțin un transport rutier internațional de marfa."
Art. 27 din același act normativ prevede:
"(l) În termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației, operatorii de transport rutier internațional de marfa sunt obligați sa returneze operatorului SIAE, prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire, autorizațiile de transport utilizate.
(2) Nerespectarea obligației prevăzute la alin. (1) atrage modificarea indicelui de comportament al operatorului de transport rutier internațional de marfa, anularea autorizației și reducerea, în mod proporțional a numărului de rezervări din SIAE ale respectivului operator.
(3) Suspendarea utilizării autorizației va fi publicată în SIAE”.
Susține că, fata de aceste prevederi legale, operatorul de transport . se face răspunzător de fapta constatata de către inspector, cu privire nerestituirea autorizației în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare, a autorizației nr._, termen care a expirat din data de 03.05.2014. Astfel, se poate constata cu ușurința depășirea termenelor prevăzute de legislația in vigoare, drept pentru care in mod legal inspectorul a sancționat fapta săvârșita de către acesta.
Referitor la cea de-a doua faptă contravențională reținută în sarcina petentei arătă că în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 21 din OG nr. 37/2007 cu modificările si completările ulterioare constituie contravenție "nerespectarea obligației întreprinderii/operatorului de transport rutier de a păstra înregistrările privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto cel puțin un an de la efectuarea acestora, în ordine cronologică și separat pentru fiecare conducător auto".
Art. 14 alin. (2) din Regulamentul ( CEE) nr. 3821/85 prevede „2. întreprinderea va păstra fișele cu înregistrări si print-out-uri de fiecare dată când acestea au fost conforme cu Articolul 15(1), în ordine cronologică și formă lizibilă, pentru cel puțin un an după utilizarea lor si va da copii conducătorilor auto care le-au solicitat. De asemenea, întreprinderea va furniza conducătorilor auto, la cerere, copii ale datelor descărcate din cardurile acestora, conducătorilor auto care le solicită și print-urile acestor copii. Foile de înregistrare, print-out-urile și datele descărcate vor fi întocmite si înmânate, la cerere, oricărui inspector autorizat;"
Precizează ca la controlul efectuat la sediul operatorului de transport, acesta nu a prezentat agentului constatator niciun document justificativ pentru lipsa înregistrărilor tahograf prin urmare fapta contravențională a existat și a fost reținută în mod temeinic și legal în sarcina petentei.
Pentru cele ce preced, solicită a se constata netemeinicia plângerii si in consecința, a se menține ca temeinic si legal procesul verbal de contravenție dedus judecații cu sancțiunea principala dispusa prin acesta.
În drept: HG nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 37/2007 aprobata cu modificări prin Legea nr. 371/2007 cu modificările si completările ulterioare, Regulamentul (CE) nr. 561/2006, Regulamentul (CE) nr. 3821/85, Ordinul MT nr. 1058/19.10.2007, OG nr. 2/2001, art. 201, art. 411 C. pr. civ.
Prin sentința civilă nr. 2593/2014, Judecătoria A. I. a declinat în favoarea prezentei instanțe competența de soluționare a cererii de anulare a notei de constatare nr. 1568/18.06.2014 formulată de petenta ..
La data de 22.12.2014, pârâtul a depus întâmpinare față de cererea reclamantei ., prin care solicită anulare Notei de constatare nr. 1568/18.06.2014, apreciind cererea reclamantei ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Învederează faptul că Nota de Constatare nr. 1568/18.06.2016 ( Anexa 1) nu este un act administrativ, ea reprezintă un act de control in care se precizează obiectivele verificate de inspectorii ISCTR si eventualele fapte contravenționale aceasta reprezentând un act premergător actului administrativ si nu constituie actul constatator sau sancționator al faptei reținute. Nota de Constatare având rolul de a atesta efectuarea controlului si in care se consemnează eventualele deficiente si termenele de remediere ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin 1, lit. a din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este - „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Având in vedere ca, Nota de Constatare nu da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice, in sensul dispozițiilor legale prevăzute de art. 2 lin 1, lit. c din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completările ulterioare, aceasta nu este un act administrativ sau asimilat actelor administrative si nu poate face obiectul controlului exercitat de instanțele de contencios administrativ.
Susține că, prin urmare, verificarea legalității mențiunilor din cuprinsul Notei de Constatare de mai sus nu se poate realiza în mod direct în cadrul acțiunii în contencios administrativ exercitată împotriva ei.
In formularea noțiunii de act administrativ legea folosește așadar constantele trăsături ale acestuia conturate în doctrina de specialitate și evocate în practica judecătorească.
Prin urmare, judecătorul de contencios administrativ este obligat să stabilească dacă acțiunea privește un act administrativ tipic sau atipic, în sensul legii contenciosului administrativ, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odată cu acesta, sau simple adrese, notificări cu caracter tehnic administrativ, exceptate controlului judecătoresc.
Solicită a se observa că prin cererea introductiva de instanța reclamanta invoca aspecte care, in conformitate cu prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările si completările ulterioare, pot duce la nulitatea actul constatator sau sancționator al faptei reținute, respectiv a procesului verbal de contravenție . nr._/19.06.2014.(Anexa 2) act prin care s-a reținut in sarcina reclamantei săvârșirea contravențiilor prevăzute de dispozițiile:
a) art. 30 alin. 1, lit. d din HG nr. 1173/2003, cu modificările si completările ulterioare;
b) art. 8 alin. 1, pct. 21 din OG 37/2007, cu modificările si completările ulterioare.
Pe cale de consecința, fata de cele învederate mai sus, solicită a se respinge cererea formulata de către ., ca fiind inadmisibila.
Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității cererii, astfel cum a fost invocată de pârât, instanța reține că Nota de Constatare nr. 1568/18.06.2016 nu este un act administrativ, ci ea reprezintă un act de control in care se precizează obiectivele verificate de inspectorii ISCTR si eventualele fapte contravenționale, aceasta reprezentând un act premergător actului administrativ si nu constituie actul constatator sau sancționator al faptei reținute.
Nota de Constatare are rolul de a atesta efectuarea controlului în cadrul acesteia consemnându-se eventualele deficiente si termenele de remediere ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin 1, lit. a din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este - „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Nota de Constatare 1568/18.06.2014 aflată la fila 12 dosar Tribunal nu da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice, in sensul dispozițiilor legale prevăzute de art. 2 lin 1, lit. c din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completările ulterioare.
În acest sens, prin Nota de constatare rezultă verificările care au fost efectuate și se arată, pe baza verificărilor constatate că urmează a se întocmi proces verbal de contravenție.
Actul administrativ, pentru a fi supus cenzurii instanțelor judecătorești trebuie să producă efecte juridice, să creeze, să modifice sau să suprime o situație juridică subiectivă sau obiectivă.
Nota de constatare care face obiectul prezentei cauze nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii ei nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ.
Față de cele de mai sus, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ( având ca obiect anulare Notă de constatare nr. 1568/18.06.2014 ) formulată de reclamanta I. G. SRL ca inadmisibilă.
Instanța va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată ( având ca obiect anulare Notă de constatare nr. 1568/18.06.2014 ) formulată de reclamanta I. G. SRL cu sediul în Balomiru de Câmp, com . Șibot ., jud. A. și punct de lucru în A. I., ., jud. A. în contradictoriu cu pârâtul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I.S.C.T.R. cu sediul în București, .. 38, sector 1, București ca inadmisibilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul A..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2015.
Președinte, M. B. B. | ||
Grefier, M. R. |
Red. BB/Tehnored. BB/4 ex. /05.03.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 19/2015. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 155/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
