Anulare act administrativ. Sentința nr. 15/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 4606/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 15/C./2015
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B. B.
Grefier M. R.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta C. A. și pe pârâtul OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ A., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat M. A. pentru reclamantă, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La data de 12.01.2015, pârâtul a depus la dosar cerere strigare a cauzei după ora 11, motivată de faptul că reprezentanta entității reprezintă interesele sale în fața unei alte instanțe. La cerere, s-a anexat împuternicirea de reprezentare juridică și dovada cauzei aflată pe rolul Tribunalului Hunedoara.
Instanța pune în discuție cererea formulată de pârât.
Avocata reclamantei arată că nu se opune cererii pârâtului, precizând că, la rândul său, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a avea posibilitatea să intre în posesia anumitor înscrisuri, care, ulterior, vor fi depuse la dosarul cauzei.
Instanța admite solicitările ambelor părți și, în consecință, dispune lăsarea cauzei la al doilea apel nominal, care se va efectua după ora 11:00.
La solicitarea expresă a ambelor părți, instanța dispune efectuarea unui nou apel nominal, înainte de ora 11:00, motivată de prezența reprezentanților ambelor părți în sala de judecată.
La al doilea apel nominal efectuat în cauză de către grefier, răspunde avocat M. A. pentru reclamantă și consilier juridic B. – V. I. pentru pârât.
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.
Avocata reclamantei apreciază că prezenta instanță este competentă a soluționa cauza.
În privința competenței instanței, reprezentanta pârâtului nu se opune susținerii reclamantei, prin avocat.
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței funcționale a secției de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență din cadrul Tribunalului A., acordând cuvântul, în ordinea priorităților.
Având cuvântul, avocata reclamantei solicită respingerea excepției necompetenței funcționale a secției de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență din cadrul Tribunalului A., apreciind instanța investită ca fiind competentă a soluționa pricina.
Susține că litigiul dedus judecății implică analiza unui act administrativ, în baza Legii nr. 554/2004, iar caracterul acestui act administrativ derivă din însăși calitatea persoanei de la care emană și din conținutul său.
În acest sens, depune decizia nr. 2 din 15.01.2014 a Curții Constituționale a României, care stabilește, la pagina 11, că, într-o proporție covârșitoare, toate actele emise de autoritățile publice sunt acte administrative.
În cadrul unei alte decizii a Curții Constituționale, se analizează calitatea de funcționar public, din perspectiva angajării răspunderii penale, dar și o analiză exhaustivă a noțiunii de funcționar public, cu raportare la Legea nr. 554/2004, menționând că se consideră a fi funcționar public persoana care desfășoară activități retribuite sau neretribuite în cadrul unei autorități publice, inclusiv persoana care desfășoară o profesie liberală ce are un raport de colaborare cu autoritatea publică, deoarece activitatea pe care aceasta o desfășoară se subsumează acelei autorități publice.
Susține că ridicarea, din oficiu, a excepției de necompetență funcțională are la bază calificarea litigiului ca fiind un conflict de muncă, astfel cum pârâta a susținut în întâmpinare. Acest aspect se poate înlătura prin analiza temeinică a art. 231 și art. 268 din Codul muncii.
Arată că prezenta cauză nu reprezintă un conflict de muncă, având în vedere că actul atacat reprezintă o decizie a unei autorități publice, iar calitatea reclamantei de personal contractual nu are nicio legătură cu cea a autorității care a emis actul. Actele administrative nu se emit doar în favoarea funcționarilor publici, așa cum sunt aceștia definiți în Legea nr. 188/1999.
Avocata reclamantei, în susținerea respingerii excepției de necompetență funcțională, dă citire art. 2 din Legea nr. 554/2004.
Autoritatea publică, în exercitarea activității sale, emite doar acte administrative, care sunt supuse controlului de legalitate.
Arată că decizia atacată a fost emisă în baza art. 10 alin. 5 din Regulamentului de organizare și funcționare al O., ce ține de însăși funcționarea și organizarea instituției.
Pe de altă parte, susține că nu poate fi vorba de o delegare, în baza Legii nr. 53/2003, întrucât nu sunt aplicabile prevederile art. 41 și art. 44 din Codul muncii.
Pe cale se consecință, avocata reclamantei solicită respingerea excepției de necompetență funcțională a secției de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență din cadrul Tribunalului A..
Având cuvântul, reprezentanta pârâtului susține că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al excepției de necompetență funcțională a secției de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență.
Instanța, în baza disp. art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând în pronunțarea excepția necompetenței funcționale a secției de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență din cadrul Tribunalului A..
NOTĂ: După închiderea dezbaterilor în cauză, reclamanta a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, note de ședință, prin care solicită respingerea excepției necompetenței funcționale.
INSTANȚA
Asupra excepției de necompetență funcțională;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență, la data de 22.10.2014, reclamanta C. A. a solicitat, în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- Anularea Deciziei Nr. 61/7.08.2014 a O.C.P.I A., privind desemnarea sa, consilier în cadrul Compartimentului Resurse umane și relații cu publicul - O.C.P.I. A. să preia și atribuțiile de casier, decizie care i-a fost comunicată în data de 7.08.2014;
- repunerea reclamantei în situația anterioară emiterii Deciziei Nr. 61/7.08.2014;
- Obligarea pârâtei la plata de daune morale în valoare de 5.000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral cauzat reclamantei ca urmare a emiterii actului administrativ a cărui anulare se solicită;
- Cu cheltuieli de judecată;
In fapt, reclamanta susține că este Consilier gradul II, în cadrul Compartimentului Resurse Umane și Relații cu Publicul, din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A..
În data de 30.07.2014, prin Adresa nr. 8052/30.07.2014, a fost informată că din data de 1. 08.2014 va îndeplini ,pe o perioadă determinată, de 6 luni, și atribuții de casier.
Arată că, în data de 5.08.2014, i s-a comunicat Fișa postului, anexă la contractul individual de muncă, prin care atribuțiile sale de serviciu au fost modificate, iar în data de 7.08.2014, i s-a comunicat Decizia nr. 61/7.08.2014.
Susține că Decizia nr. 61/7.08.2014 este nelegală și se impune anularea sa în totalitate.
Arată că, deși în baza art. 10 al. 5 din Regulamentul de organizare și funcționare al oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 208/2014, directorul oficiului teritorial emite decizii, iar în baza art. 11, lit. j "aprobă fișa postului pentru toți angajații din subordine", decizia este nelegală.
Structura organizatorică a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A., condițiile de ocupare a funcțiilor publice și atribuțiile aferente fiecărei funcții publice sunt stabilite prin Ordinul Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 208/2014, act normativ cu caracter obligatoriu.
Mai precizează că, potrivit art. 7 din R.O.F., directorul oficiului teritorial poate delega atribuțiile unor posturi vacante de conducere, temporar, dar în limita îndeplinirii condițiilor prevăzute de cadrul normativ, până la ocuparea postului prin concurs, cu acordul prealabil al conducerii Agenției Naționale, dar nu poate modifica pe cale unilaterală Contractul Individual de Muncă al funcționarilor din subordine, în mod discreționar, prin nerespectarea normelor imperative, stabilite prin Ordinul Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 208/2014.
Susține că nu poate îndeplini cerințele postului descrise prin Fișa postului comunicată în data de 5.08.2014, deoarece nu îndeplinește cerințele postului, așa cum sunt ele descrise în secțiunea B a Fișei Postului, respectiv pentru că nu are pregătirea de bază de specialitate necesară - economică sau tehnică, întrucât este absolventă a Facultății de Științe Juridice și Administrative B., din cadrul Universității " S. Haret", fiind licențiată în Științe Administrative și absolventă a Colegiului Universitar din cadrul Universității " 1 Decembrie 1918", cu titlul de funcționar superior în profilul Administrație - Secretariat, Birotică.
Reclamanta arată că, neavând studiile de specialitate cerute de post, nu are nici experiența minimă de 3 ani și 6 luni cerută de post și nici vechimea necesară inițierii în vederea executării operațiunilor specifice postului, respectiv 90 de zile calendaristice.
Pe cale de consecință, având în vedere că Fișa postului este parte integrantă din contractul individual de muncă, iar potrivit art. 48 din Legea 53/2003: "Angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.", apreciază că nu se află în niciuna din condițiile prevăzute de articolul mai sus menționat.
În drept: art. 7 și urm. din Legea 554/2004.
În probațiune: înscrisuri, reprezentând Decizia nr. 61/2014, Anexă la fișa postului, Fișa postului, acte studii, contract individual de muncă, plângere prealabilă, răspuns plângere prealabilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, invocă inadmisibilitatea acțiunii.
În motivarea excepției, pârâtul susține că reclamanta își întemeiază cererea de chemare în judecată pe prevederile Legii nr .554/2004 - a contenciosului administrativ - deși invocarea acestor prevederi legale este nejustificată si au ca scop ducerea instanței în eroare.
Prin contestație împotriva „actului administrativ constând în Decizia nr.61/7.08.2014 a O. A., privind desemnarea d-nei C. A., consilier in cadrul Compartimentului resurse umane și relații cu publicul - O. A. să preia și atribuțiile de casier", întemeiată pe prevederile Legii nr.554/2004, se solicită „anularea, în tot a actului administrativ atacat, repunerea reclamantului în situația anterioara emiterii acestuia".
Arată că reclamanta consideră că „Decizia nr.61/7.08.2014...." este „act administrativ", deși se poate concluziona ca înscrisul contestat nu are caracteristicile unui act administrativ, așa cum sunt ele definite la art.2, pct.(1), lit. c din Legea nr.554/2004.
Susține că, în cauza, este vorba de un conflict de munca cu privire la executarea contractului individual de muncă și prin invocarea Legii nr.554/2004, reclamanta face pe fondul problemei confuzii cu privire la prevederile incidente în cauza, respectiv Legea nr.53/_ - Codul Muncii si actele normative emise in baza ei și la prevederile L.554/2004 - lege organică care reglementează contenciosul administrativ.
Mai arată că, potrivit art. 4 alin. (5) din Regulamentul de organizare și funcționare a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1288/2012, modificat, "Agenția și instituțiile subordonate au personal angajat cu contract individual de muncă, salarizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare." În aceste condiții, angajații O. A., instituție subordonată Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară potrivit art. 2 din Regulamentul mai sus menționat, sunt personal contractual angajat în baza contractului individual de muncă conform Legii 53/2013 - Codul muncii. Angajații O. A. nu sunt funcționari publici, nu au raporturi de serviciu născute și exercitate pe baza actului administrativ de numire conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere aceste prevederi legale și actele întocmite la angajarea reclamantei, pârâtul susține că aceasta este angajată contractual conform Codului muncii în baza Contractului individual de muncă nr. 73/12.09.2007.
Mai mult, reclamanta fiind parte în raportul de muncă și fiind aplicabile prevederile Codului muncii privind raporturile de muncă, Decizia nr.61/2014, este un act de drept al muncii și nu un act administrativ cu caracter individual, nefiind astfel incidente prevederile Legii nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ.
Concluzionând, arată că înscrisul contestat nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu îndeplinește condițiile aplicabile actelor administrative. Act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, este acela care naște, modifică sau stinge raporturi juridice. Actul contestat nu naște, modifica sau stinge raporturi juridice pentru a putea fi considerat act administrativ.
De asemenea, mai precizează că, în cauză, nu se poate reține că reclamanta a fost vătămată în dreptul său.
Solicită admiterea excepției invocate, având în vedere că Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă, pentru argumentele mai sus arătate.
Pârâta susține că litigiul cu care este investită instanța vizează soluționarea unui conflict de muncă, astfel cum este definit prin art. 231 din Codul Muncii și, în consecință, cererea în vederea soluționării unui conflict vizând încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă se impunea a fi formulata în termenul de 30 de zile calendaristice conform art. 268, pct.(1) lit. a din Codul Muncii - termenul prevăzut este imperativ, legal si absolut iar cererea de chemare in judecată care face obiectul prezentului dosar a fost formulată după împlinirea termenului de decădere prevăzut de lege .
Mai solicită, în situația în care acțiunea nu va fi respinsă ca inadmisibilă, respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata, pentru următoarele considerente:
Consideră că se impune a se formula o precizare de către reclamanta, respectiv sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul primului capăt de cerere, respectiv ce înțelege prin repunerea reclamantei în situația anterioara emiterii acestuia actului —in condițiile in care a refuzat sa ducă la îndeplinire prevederile deciziei contestate.
Arată că, prin decizia contestată, C. A. preia și atribuții de casier pe o perioada determinată, având în vedere prevederile art. 48 din Codul Muncii și situația existentă în cadrul instituției, fără a avea loc o schimbare efectiva a felului muncii, ci completarea atribuțiilor. Angajatorul are dreptul sa efectueze asemenea schimbări în cadrul unei organizări mai judicioase a activității.
Precizează că este o soluție care trebuie înțeleasă în condițiile economice de piață în următorul sens: respectându-se drepturile salariatului, angajatorul nu poate fi obstrucționat în organizarea mai buna a muncii prin utilizarea eficientă a salariaților săi. In acest context, reclamanta, ocupând postul de consilier cu atribuții de resurse umane, are o activitate foarte restrânsă care nu implica 8 ore/zi (in acest sens, a anexat extrase din registrul electronic de intrare - ieșire O. A., care se completează lunar cu statele de personal), la fel și programul de la casieria instituției nu este de 8 ore/ zi. Învederează că, în extrasele din registrul electronic de intrare - ieșire a O. A., se oglindește activitatea reclamantei din punct de vedere cantitativ și, nu în ultimul rând, se poate constata și complexitatea lucrărilor efectuate.
Mai arată, cu privire la situația existentă în cadrul instituției pârâte, pe care îl susține a fi caz de forță majoră, în urma disponibilizărilor care au avut loc la nivelul instituției, începând cu anul 2010 și până în prezent, suspendarea ocupării posturilor vacante, nealocarea de noi posturi, a generat unele disfuncționalități in desfășurarea activității în cadrul O. A.. În aceste condiții, angajatorul este obligat să-și organizeze munca, în măsura în care activitatea sa fie cât mai puțin afectată. Pentru angajator, situația descrisă este un caz de forță majoră, motiv pentru care s-a procedat la emiterea deciziei contestată, prin care s-a dispus preluarea atribuțiilor de casier de către reclamanta pe o perioada în care acționează această împrejurare de neînlăturat.
Mai arătă că sunt greșite și susținerile reclamantei cu privire la faptul că „nu are pregătirea de baza de specialitate" necesară îndeplinirii atribuțiilor de casier, atâta timp cât acestea se pot aduce la îndeplinire de către orice persoană care a împlinit vârsta de 21 ani și a absolvit liceul.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune morale, solicită respingerea acestuia, având în vedere cele arătate mai sus și faptul că reclamanta nu face dovada vreunui prejudiciu suferit și reaua credință a pârâtului cu privire la emiterea deciziei contestate. Susține că nu probează existenta prejudiciului sau întinderea acestuia, atunci când solicită daune morale, și legătura de cauzalitate cu acțiunile întreprinse de angajator.
Consideră că cererile de acordare a daunelor morale nu sunt admisibile în cadrul litigiilor de muncă, decât dacă legea, contractul colectiv de munca sau contractul individual de muncă cuprind prevederi exprese în acest sens.
Depunem prezenta întâmpinare în doua exemplare, pentru comunicare și solicităm judecarea prezentei cauze și în lipsă.
În probațiune, pârâtul a depus:
- Extras din Registrul electronic de intrare - ieșire O. A. pentru luna iulie 2014 nr._/2014;
- Extras din Registrul electronic de intrare - ieșire O. A. pentru luna iunie 2014 nr._/2014
La termenul de judecată din data de 13.01.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția necomeptenței funcționale a Tribunalului A. – Secția de Constencios Administrativ, Fiscal și de Insolvență.
În baza art. 248 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu:
Prin contestație împotriva „actului administrativ constând în Decizia nr.61/7.08.2014 a O. A., privind desemnarea d-nei C. A., consilier in cadrul Compartimentului resurse umane și relații cu publicul - O. A. să preia și atribuțiile de casier", întemeiată pe prevederile Legii nr.554/2004, se solicită „anularea, în tot a actului administrativ atacat, repunerea reclamantului în situația anterioara emiterii acestuia”.
Reclamanta din prezenta cauză apreciază că „Decizia nr.61/7.08.2014...." este act administrativ supus controlului instanței de contencios administrativ.
Analizând decizia contestată instanța reține că prin aceasta s-a stabilit “desemnarea d-nei C. A., consilier în cadrul Compartimentului resurse umane și relații cu publicul – O. A. să preia și atribuțiile de casier”.
Instanța mai reține că reclamanta este angajată contractual conform Codului muncii în baza Contractului individual de muncă nr. 73/12.09.2007.
Decizia nr.61/2014 este în primul rând un act de drept al muncii nefiind astfel incidente prevederile Legii nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 4 alin. (5) din Regulamentul de organizare și funcționare a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1288/2012, modificat, "Agenția și instituțiile subordonate au personal angajat cu contract individual de muncă, salarizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare." În aceste condiții, angajații O. A., instituție subordonată Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, potrivit art. 2 din Regulamentul mai sus menționat, sunt personal contractual angajat în baza contractului individual de muncă conform Legii 53/2013 - Codul muncii.
Angajații O. A. nu sunt funcționari publici, nu au raporturi de serviciu născute și exercitate pe baza actului administrativ de numire conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Rezultă așadar fără putință de tăgadă că prin emiterea acestei decizii s-a procedat la modificarea raporturilor de serviciu între reclamanta din prezenta cauză și angajatoarea acesteia O. A..
Este evident așadar că cererea în vederea soluționării unui conflict vizând încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă potrivit art. 231 din Codul muncii reprezintă un veritabil conflict de muncă, care este de competența Tribunbalului A. Secția Civilă potrivit art. 269 din Codul Muncii.
Instanța constată fără relevanță în prezenta cauză concluzia Curții Constituționale în sensul că într-o proporție covârșitoare actele emise de autoritățile publice sunt acte administrative.
În același sens, este fără relevanță și invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 2/15.01.2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 71 din data de 29.01.2014 având în vedere că vizează aspecte de natură penală care nu privesc prezenta cauză.
Față decele de mai sus, instanța va admite excepția necompetenței funcționale a Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență, excepție invocată din oficiu de către instanță.
Va declina cauza privind pe reclamanta C. A. în contradictoriu cu O. A. în favoarea Tribunalului A. – Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței funcționale a Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență, excepție invocată din oficiu de către instanță.
Declină cauza privind pe reclamanta C. A. în contradictoriu cu O. A. în favoarea Tribunalului A. – Secția Civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2015.
PREȘEDINTE
M. B. B.
Grefier
M. R.
Red. BB
Tehnored. MR
4 ex. /22.01.2015
ROMÂNIA | TRIBUNALUL A. SECȚIA C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ A. I., . nr.24, Județul A. Tel. 0258/_, tel./fax 0258/_ http://portal.just.ro |
Dosar nr._ Alba I.,
Operator de date cu caracter personal nr. 3822
Către,
TRIBUNALUL A.
- Secția Civilă – Litigii de Muncă -
Vă trimitem, alăturat, dosarul cu numărul de mai sus, care privește pe reclamanta C. A., în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ A., având ca obiect anulare act administrativ, întrucât, prin Sentința nr. 15/C./2015, a fost admisă excepția de necompetență funcțională a Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență și, în consecință, s-a dispus declinarea prezentei cauze, spre competentă soluționare, la Tribunalul A. – Secția Civilă – complet specializat în litigii de muncă.
Președinte, Grefier,
M. B. B. M. R.
…………………………………………………………………….
Vă informăm că datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr. 677/2001, fapt ce vă conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege
| ← Pretentii. Sentința nr. 22/2015. Tribunalul ALBA | Contestaţie la executare. Hotărâre din 29-01-2015, Tribunalul... → |
|---|
