Acţiune în constatare. Sentința nr. 5290/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5290/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 7002/111/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 5290/CA/2013
Ședința publică din data de 03 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. A.
Grefier: V. E. E.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal introdusă de reclamanta B. L. S., cu domiciliul în Oradea, .. 6, ., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în București, .. 13, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei, av. C. D., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și reprezentanta pârâtei, c.j. M. A., în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este insuficient timbrată, după care:
Instanța, având în vedere HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, în temeiul prevederilor art. 11 alin 3 din OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF potrivit cărora ,, Pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, Agenția și direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se subrogă în toate drepturile și obligațiile Autorității Naționale a Vămilor și ale Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice, după caz, și dobândesc calitatea procesuală a acestora, începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. (1)” constată că Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N. are calitate de succesoare în drepturi a pârâtei inițiale a Autorității Naționale a Vămilor.
Se constată că reclamanta a depus prin Serviciul Registratură la data de 03.10.2013 Adresa de înaintare și chitanța cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4,00 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei, Cerere în probațiune, Adresă de înaintare prin care a depus interogatoriul formulat și Concluzii scrise.
Instanța, având în vedere că prin cererea de chemare în judecata reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a Ordinului Vicepreședintelui AFAF și suspendarea executării acestui ordin, iar prin precizare de acțiune solicită anularea Ordinului, reintegrarea în funcție și obligarea pârâtei la daune materiale și morale, pune în discuție cererea de suspendare.
Reprezentanta reclamantei arată că cererea de chemare în judecată inițială a fost formulată de reclamanta, și deși prin precizare de acțiune nu a mai fost reiterată capătul de cerere privind suspendarea, reclamantul nu renunțat la cererea de suspendare. Depune la dosar chitanța cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantum de 10,30 lei.
Instanța comunică un exemplar din Cererea în probațiune cu reprezentanta pârâtei. Pune în discuție probele solicitate de reclamanta, respectiv proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea probelor propuse.
Reprezentanta pârâtei arată că, până la termenul următor va depune în probațiune înscrisurile solicitate. Se opune probei cu interogatoriu, întrucât există suficiente înscrisuri la dosar, sens în care solicită respingerea acestei probe.
În conformitate cu art.167 C.proc.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu, propuse de reclamanta, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile, putând duce la dezlegarea cauzei. Pune în vedere reprezentantei pârâtei ca până la termenul următor să depună în probațiune înscrisurile solicitate. Cu privire la proba cu interogatoriu dispune comunicarea Adresei de înaintare către pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N..
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus cu privire la cererea de suspendare și solicită cuvântul asupra cererii de suspendare.
Reprezentanta pârâtei arată că nu mai are alte probe de propus sau cereri de formulat.
Nefiind alte cereri sau probe de propus instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra cererii de suspendare.
Reprezentanta reclamantei solicită suspendarea Ordinului nr. 1082/20.06.2012 emis de către Vicepreședintele ANAF prin care reclamanta a fost eliberată din funcție, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru și timbru judiciar. Arată că, în conformitate cu art. 14 și 15 din L 554/2004 suspendarea executării unui act administrativ se poate solicita în cazuri bine justificate, pentru prevenirea unei pagube, iar potrivit art. 2 cazuri bine justificate sunt acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului. Arată că, Ordinul nr. 1082 are caracterul unui act administrativ și potrivit Legii nr. 24/2000 acesta trebuia publicat în Monitorul Oficial al României, iar nepublicarea lui conduce la consecința lipsirii lui de efecte juridice. Învederează că acest Ordin este nelegal și s-au încălcat mai multe dispoziții legale imperative, respectiv Legea 52/2003, procedura transparenței decizionale, dispozițiile OG 137/2007, dreptul constituțional la muncă, Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Arată că reclamanta a fost discriminată, i s-a creat o pagubă gravă și iminentă prin faptul că a fost trecută în rezervă, deoarece este în imposibilitatea obiectivă de a achita creditele bancare și de a asigura un trai decent familiei. Pentru aceste motive solicită admiterea cererii de suspendare.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea cererii de suspendare formulată de reclamanta, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile esențiale prevăzute de art. 14 din L554/2204 pentru a se dispune suspendarea. Referitor la eliberarea din funcție a reclamantei arată că, măsura a fost luată ca urmare a reorganizării activității a Autorității Naționale a Vămilor și în urma acestei reorganizării s-au redus mai multe posturi. ANV a pus la dispoziția funcționarilor publici lista posturilor vacante și li s-a oferit posibilitatea de a opta în scris pentru funcții publice vacante, în termenul comunicat prin preaviz. Examenul a constat în susținerea unei probe scrise și a unui interviu. Candidații nemulțumiți au avut posibilitatea de face contestație, punctajul obținut de reclamanta a fost mai mic decât cel obținut de ceilalți funcționari care au optat pentru aceeași funcție, reclamanta nu a fost discriminată și nici nu a existat rea credință din partea ANV.
Instanța considerând cauza lămurită, închide dezbaterea ei și rămâne în pronunțare asupra cererii de suspendare.
Stabilește termen pentru soluționarea fondului pentru data de 09.01.2014.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 19.07.2012 pe rolul Tribunalului Bihor, legal timbrată, reclamanta B. L. S. în contradictoriu cu pârâta A. Națională a Vămilor a solicitat instanței să dispună suspendarea executării Ordinului Vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1082/20.06.2012, până la soluționarea definitivă a fondului dedus judecății.
În motivarea cererii, reclamanta arată că prin ordinul a cărui suspendare se solicită, s-a dispus destituirea din funcția ocupată. În conformitate cu art. 14 și 15 din L 554/2004 suspendarea executării unui act administrativ se poate solicita în cazuri bine justificate, pentru prevenirea unei pagube, iar potrivit art. 2 cazuri bine justificate sunt acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului. Arată că, Ordinul nr. 1082 are caracterul unui act administrativ și potrivit Legii nr. 24/2000 acesta trebuia publicat în Monitorul Oficial al României, iar nepublicarea lui conduce la consecința lipsirii lui de efecte juridice. Învederează că acest Ordin este nelegal și s-au încălcat mai multe dispoziții legale imperative, respectiv Legea 52/2003, procedura transparenței decizionale, dispozițiile OG 137/2007, dreptul constituțional la muncă, Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Arată că reclamanta a fost discriminată, i s-a creat o pagubă gravă și iminentă prin faptul că a fost trecută în rezervă, deoarece este în imposibilitatea obiectivă de a achita creditele bancare și de a asigura un trai decent familiei. Pentru aceste motive solicită admiterea cererii de suspendare.
Pârâtul, prin reprezentanții săi legali, a formulat întâmpinare, prin care a arătat că se opune admiterii cererii. În argumentarea poziției procesuale nu sunt îndeplinite condițiile esențiale prevăzute de art. 14 din L554/2204 pentru a se dispune suspendarea. Referitor la eliberarea din funcție a reclamantei arată că, măsura a fost luată ca urmare a reorganizării activității a Autorității Naționale a Vămilor și în urma acestei reorganizării s-au redus mai multe posturi. ANV a pus la dispoziția funcționarilor publici lista posturilor vacante și li s-a oferit posibilitatea de a opta în scris pentru funcții publice vacante, în termenul comunicat prin preaviz. Examenul a constat în susținerea unei probe scrise și a unui interviu. Candidații nemulțumiți au avut posibilitatea de face contestație, punctajul obținut de reclamanta a fost mai mic decât cel obținut de ceilalți funcționari care au optat pentru aceeași funcție, reclamanta nu a fost discriminată și nici nu a existat rea credință din partea ANV.
Analizând cererea de suspendare din perspectiva înscrisurilor existente la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin Ordinul nr.1082/20.06.2012 emis de Vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală s-a dispus eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector grad profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48 la C. Regimuri Vamale – Serviciul Tehnic Vămuire și Tarif vamal din cadrul DRAOV Cluj.
Reclamanta a contestat ordinul, prin plângerea prealabilă, respinsă de autoritatea pârâtă, astfel că reclamanta a formulat cererea în contencios administrativ privind anularea procesului verbal de control, solicitând, totodată și suspendarea efector acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art.14 din L.554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art.1 al.1 și art.14 al.1 L.554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesar a fi întrunite cumulativ două condiții anume, existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
In doctrină se apreciază că instanța care este chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există argument juridic aparent valabil referitor la pretinsa nelegalitate a actului administrativ.
In ceea ce privește cazul bine justificat, practica jurisprudențială a instanței supreme a statuat în mod constant că "nu poate fi argumentat cazul bine justificat prin invocarea unor aspecte care țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii de anular”.
Actul administrativ, după cum se cunoaște, se bucură de prezumția de legalitate, prezumție care. la rândul său. se bazează pe prezumția de autenticitate și pe prezumția de veridicitate. De aici, rezultă principiul executării din oficiu întrucât actul administrativ unilateral este el însuși executoriu. Cu alte cuvinte a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică într-un stat de drept și o democrație constituțională.
Tocmai de aceea, suspendarea actelor administrative este considerată ca o situație de excepție. In doctrină se vorbește despre principiul revocabilității actului administrativ, dar nu și despre principiul suspendării, suspendarea fiind o excepție de la regula executării din oficiu.
Examinând aparența de legalitate a ordinului emis de Vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă, concretizate în esență în încălcarea prevederilor Legii nr.188/1999, Codului muncii, Ordinul Președintelui ANAF 2589/12.07.2011, dispozițiile OG 137/2007 și Legea 52/2003, instanța reține că nu există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate a actului administrativ contestat, nefiind îndeplinită condiția cazului bine justificat prevăzută de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În plus, instanța reține că natura măsurii dispuse prin actul atacat nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate invocate de reclamantă presupun o cercetare în profunzime a fondului.
Cât privește noțiunea de „pagubă iminentă", se reține că în accepțiunea dată acestui termen prin dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, se înțelege că, într-o acțiune care are ca temei încălcarea unui drept subiectiv, reclamantul poate invoca ideea de perturbare doar dacă se află într-o legătură cauzală cu paguba.
De altfel, sub aspectul pagubei iminente, practica judiciară a statuat că simpla invocare a consecințelor punerii în executare a actului a cărei anulare se solicită, fără a fi susținută de nici o dovadă în acest sens, nu este suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării actelor administrative, astfel cum este aceasta reglementată de L.554/2004.
Față de cele reținute, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării actului adiministrativ, formulat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta B. L. S., cu domiciliul în Oradea, .. 6, ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., cu sediul în Cluj N., P-ța A. I., nr. 19, județ Cluj.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din 03.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
T. A. V. E. E.
TERMEN pentru soluționarea fondului 09.04.2013, cam 4, ora 10, pentru când părțile au termen în cunoștință prin reprezentant
Red. jud. T.A./21.10.2013
Red.V.E.
Ex. 4
Pt. conformitate se comunică azi 22.10.2013
- Reclamant B. L. S., cu domiciliul în Oradea, .. 6, .,
Pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., cu sediul în Cluj N., P-ța A. I., nr. 19, județ Cluj.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 897/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6134/2013.... → |
|---|
