Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1077/2013. Tribunalul BIHOR

În cazul primei contravenții s-a aplicat recurentei în conformitate cu art. 8 alin. 2 din H.G. 161/2006, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei, pentru cea de-a doua contravenție s-a aplicat în temeiul art. 276 alin 1 lit. k din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 7 din O.G. 2/2001 sancțiunea avertismentului, iar în cazul celei de a treia contravenții au fost avute în vedere prevederile art. 276 alin 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 modificată în baza cărora s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 81.000 lei.

Referitor la prima critică a recurentei, cea vizând data săvârșirii contravențiilor reținute în sarcina sa, în mod judicios a concluzionat prima instanță că data săvârșirii acestora coincide cu data constatării efectuate de către inspectorii de muncă, întrucât sunt contravenții continue.

Cât privește prima faptă contravențională, instanța de recurs a reținut că, nici măcar în faza de recurs nu s-a făcut dovada aducerii la îndeplinire a obligației de întocmire în formă electronică a registrului de evidență a salariaților, prin urmare, nu s-a dorit . fost lipsit de orice relevanță aspectul că nu s-a cauzat vreun prejudiciu prin săvârșirea acestei fapte, de vreme ce legiuitorul a reglementat-o ca pe o faptă antisocială, sancționată ca atare.

Referitor la neîncheierea contractelor individuale de muncă unui număr de 54 de persoane enumerate în procesul-verbal de contravenție, tribunalul a reținut, reanalizând probele constând în înscrisuri, depuse la dosarul cauzei, a reținut că starea de fapt reținută prin procesul-verbal de contravenție a fost dovedită doar în parte.

Astfel, în ceea ce privește situația celor 16 persoane enumerate la pozițiile 30, 31, 32, 33, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50 și 51, despre care reclamanta a susținut că au fost angajate prin convenție cu A.J.O.F.M. în baza dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 76/2002, tribunalul a reținut că nu au fost respectate dispozițiile art. 16 al. 1 din L. 53/2003, astfel că recurenta se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 276 al. 1 lit. e din L. 53/2003.

Pentru persoanele prevăzute la pozițiile art. 1, 8, 9, 10, 11, 13, 14, 15, 21, 22,23, 34, 35 s-a reținut că recurenta nu contestă că acestea au fost angajate pe o perioadă determinată, perioadă care a expirat, nemaifiind întocmite alte contracte de muncă sau acte adiționale la contractele inițiale. Este adevărat că legiuitorul a dat posibilitate părților de a prelungi contractele individuale de muncă încheiate pe durată determinată și după expirarea perioadei pentru care au fost încheiate, ceea ce nu exonerează angajatorul de obligația a încheia contractul individual de muncă în forma prevăzută de art. 16 al. 1 C. muncii.

În ceea ce privește persoanele de la pozițiile 2, 3, 4, 5, 6, 16, 18, 19, 20, 24, 26, 27, 29, 36, 37, 39, 54, nu există nici un dubiu asupra vinovăției recurentei care a recunoscut că nu a încheiat fie deloc, fie în formă scrisă, contracte individuale de muncă cu aceste persoane, astfel că acesta se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 276 al. 1 lit. e din L. 53/2003.

În fine, în privința celor două persoane V. S. și P. C. în privința cărora recurenta a susținut că au contract întocmit și încheiat aferent întregii perioade menționate, tribunalul a reținut că susținerile recurentei sunt parțial întemeiate. Astfel, numita V. S. desfășoară activitate în temeiul contractului individual de muncă 209/01.03.2007 (fila 52 vol. I), în schimb, contractul individual de muncă al numitei P. C. nr.165/01.05.2005 a fost încheiat pe durată determinată de 12 luni, neexistând la dosar dovada că ar fi fost prelungit.

O situație aparte este cea a persoanelor enumerate la pozițiile 25, 28, 52, 53 și 54, anume S. A., B. F., G. D., P. C., G. I., care nu figurează nici pe statele de plată, nici pe foile colective de prezență și nici nu există declarații pe proprie răspundere date de aceste persoane în sensul că ar fi desfășurat activitate. În cauza N. împotriva României, Curtea Europenă a subliniat încă o dată, că în materia plângerilor contravenționale, instanțele investite nu trebuie să pornească de la idei preconcepute cu privire la vinovăția persoanei sancționate. Sarcina probei revine acuzării iar dubiul profită persoanei acuzate.

În considerarea acestor aspecte, instanța de control a apreciat că recursul este întemeiat, astfel că în temeiul art. 304 și 312 C. pr. civ l-a admis și pe cale de consecință a modificat în parte Sentința Civilă nr. 389/04.03.2011 pronunțată de Judecătoria Aleșd în sensul că a admis în parte plângerea contravențională și a dispus reducerea cuantumului amenzii contravenționale de la 81.000 lei la 72.000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 276 al. 1 lit e, menținând celelalte dispoziții.

Împotriva deciziei menționate, în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat contestație în anulare recurenta petentă .. Bihor, reprezentantă prin G. D., în calitate de primar, solicitând instanței în temeiul dispozițiilor art. 318 la 320 Cod de Procedură Civilă să dispună anularea deciziei civile atacate si rejudecarea recursului pentru următoarele: