Alte cereri. Sentința nr. 3105/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3105/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 4376/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR – ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA Nr.3105/CA/2013
Ședință publică din data de 16 aprilie 2013
Președinte: E. D. V.
Grefier: B. C.
Pe rol fiind în pronunțare cauza de contencios administrativ privind pe reclamantul M. C.-F., cu domiciliul în Beiuș, ., județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Bihor, cu sediul în Oradea, Parcul T. nr.18, județul Bihor, având ca obiect alte cereri.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, învederând instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 02.04.2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei inițial pentru data de 09.04.2013 iar ulterior pentru data de 16.04.2013, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 07.05.2012, sub număr de dosar_, reclamantul M. C.-F. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Bihor, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul să îi elibereze autorizația de procurare a unei arme legale de vânătoare, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivarea în fapt a acțiunii, arată că s-a adresat Serviciului Arme Explozivi și Substanțe Periculoase cu solicitarea de procurare a unei arme legale de vânătoare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.295/2004 privind regimul armelor și munițiilor.
Pârâtul i-a comunicat un răspuns negativ, prin care arată că i se respinge cererea deoarece nu îndeplinește condiția de autorizare prevăzută de art.14 alin.1 lit.f) din Legea nr.295/2004.
Consideră că textul de lege invocat de pârât nu îi este aplicabil, din cazierul judiciar rezultând că nu este înscris cu fapte de natură penală din care să rezulte pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea persoanelor iar prin conduita persoană nu aduce atingere acestor valori.
Arată că o singură dată a fost sancționat contravențional, însă susține că a fost un caz izolat care nu se va mai repeta și apreciază că această împrejurare nu este de natură să dovedească că reprezintă un pericol public.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, reclamantul a depus înscrisuri – adresa nr._/23.03.2012 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Bihor – Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, adresa nr.583/23.04.2012, adeverința nr.584/23.04.2012, certificat de cazier judiciar (f.2-5).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Bihor a formulat întâmpinare, depusă prin registratura instanței în 21.09.2012, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că cererea reclamantului prin care a solicitat eliberarea unei autorizații de port și folosire arme legate cu destinația vânătoare a fost respinsă deoarece reclamantul nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.14 alin.1 lit.f) din Legea nr.295/2004, având în vedere că, în conformitate cu datele existente la nivelul I.P.J. Bihor, reclamantul a fost cercetat penal în dosarul nr.1244/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, pentru comiterea unor infracțiuni cu violență împotriva persoanelor, respectiv lovire sau alte violențe și amenințare, prevăzute de art.180 alin.2 și art.193 Cod penal, în care s-a pronunțat soluția de neîncepere a urmăririi penale deoarece părțile s-au împăcat.
De asemenea, la data de 09.03.2012 a fost sancționat contravențional cu avertisment pentru că i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare numitului I. D. C. la data de 08.02.2013.
Din raportul agentului șef principal T. D., rezultă că în familie a avut un comportament agresiv față de soția sa, Fiterău N., de care este despărțit în fapt deoarece o agresa fizic.
Aceste fapte determină concluzia că reclamantul prezintă pericol public pentru viața și integritatea persoanelor, motiv pentru care se impune respingerea acțiunii.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe Legea nr.295/2004, H.G. nr.130/2005, O.G. nr.2/2001, Codul de procedură civilă.
În probațiune, pârâtul a depus înscrisuri – raportul agentului șef principal M. S., adresa nr._/23.03.2012, adresa nr._/19.03.2012, raportul agentului șef principal Terebent D. din data de 19.03.2012, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 09.03.2012 (f.9-14).
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Art. 8 alin.1 din acest act normativ statuează că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de art.7 alin.4, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau un interes legitim al său, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Se constată așadar, că se poate adresa instanței de contencios administrativ nu numai persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ unilateral sau prin nesoluționarea unei plângeri prealabile, ci și persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut sau într-un interes legitim prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Art.2 lit.i) din Legea nr.554/2004 definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, excesul de putere fiind definit la lit.n) a aceluiași articol, ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice, prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Din analiza acestui text de lege, se observă că ne aflăm în fața unui refuz nejustificat din partea autorității publice atunci când aceasta, având de soluționat o cerere a unui petent, apreciază, prin încălcarea propriilor competențe și a dispozițiilor legale în materie și implicit prin încălcarea drepturilor petentului, că cererea respectivă nu poate fi soluționată, acest punct de vedere fiind exprimat în mod explicit și nu prin tăcere, adică prin lipsa unui răspuns.
În speța dedusă judecății, reclamantul contestă tocmai refuzul nejustificat al Inspectoratului de Poliție Județean Bihor de a-i elibera autorizația de procurare a armei letale de vânătoare.
Din actele dosarului rezultă că, în urma cererii reclamantului pentru eliberarea autorizației pentru procurarea unei arme letale având destinația de vânătoare, prin adresa nr._ din 23.03.2012, pârâtul I.P.J. Bihor – Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase i-a comunicat că nu îndeplinește condiția de autorizare prevăzută de art.14 alin.1 lit.f) din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, republică.
Instanța constată că acest răspuns al pârâtului îmbracă forma unui refuz de soluționare a cererii reclamantului, manifestat în mod explicit.
Pentru a determina dacă acest refuz de soluționare a cererii a fost sau nu justificat, trebuie verificat dacă autoritatea publică, exercitându-și dreptul de apreciere, a încălcat dispozițiile din actele normative ce reglementează eliberarea autorizațiilor de procurare a armelor letale.
Sub acest aspect, se constată că pârâtul a susținut că reclamantul nu îndeplinește condițiile cerute de art.14 alin.1 lit.f) din Legea 295/2004.
Art.14 alin.1 din Legea nr.294/2004 enumeră condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cumulativ persoanele (inclusiv vânătorii, potrivit art.13 alin.3) pentru a fi autorizate să procure arme legale, și anume:
a) au împlinit vârsta de 18 ani;
b) dețin calitatea impusă de lege, atestată prin prezentarea unor documente stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, în funcție de destinația armelor;
c) nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de un an pentru infracțiuni comise cu intenție ori pentru infracțiuni prevăzute de prezenta lege, cu excepția cazurilor în care a intervenit amnistia sau reabilitarea;
d) nu sunt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție, prevăzute de Codul penal, partea specială, titlurile I-III, art.239, 264, 266-272, 279-281, 317-322, titlurile X și XI, de O.U.G. nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr.243/2002, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr.678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu modificările ulterioare, precum și de prezenta lege;
e) sunt apte din punct de vedere psihologic și medical pentru a deține și folosi arme și muniții;
f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente;
g) au absolvit un curs de instruire teoretică și practică, organizat de o persoană juridică autorizată pentru această activitate, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
h) nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deținere sau, după caz, port și folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării, cu excepția situațiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calității prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5);
i) nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale sau arme neletale supuse autorizării, din motive imputabile lor, procurate în condițiile prezentei legi.
În privința reclamantului, pârâtul a constatat că îndeplinește toate condițiile prevăzute de acest text de lege, cu excepția condiției menționată la lit.f).
În justificarea existenței pericolului pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a arătat că, potrivit datelor existente la nivelul I.P.J. Bihor, reclamantul a fost cercetat penal în dosarul nr.1244/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, pentru comiterea unor infracțiuni cu violență împotriva persoanelor, respectiv lovire sau alte violențe și amenințare, prevăzute de art.180 alin.2 și art.193 Cod penal, conform raportului agentului șef principal T. D., reclamantul a avut un comportament agresiv față de soția sa, Fiterău N., de care este despărțit în fapt deoarece o agresa fizic iar potrivit procesului verbal de contravenție din 09.03.2012, a fost sancționat contravențional cu avertisment pentru că i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare numitului I. D. C..
Tribunalul apreciază însă că aceste argumente în susținerea refuzului de eliberare a autorizației de procurare a armei letale nu poate fi primit, fiind neîntemeiat.
Astfel, din interpretarea dispozițiilor art.14 lit.f) din Legea 295/2004, rezultă că, pentru a se putea concluziona că o persoană prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, organele competente trebuie să dețină date și informații în acest sens, nefiind suficientă simpla apreciere a agentului desemnat cu întocmirea raportului de investigații.
Astfel, cu privire la cercetarea penală din dosarul nr.1244/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și amenințare, prevăzute de art.180 alin.2 și art.193 Cod penal, se observă că în acest dosar s-a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale în urma împăcării părților, prin urmare nu poate fi avută în vedere la stabilirea pericolului pe care reclamantul l-ar reprezenta în momentul de față pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor.
De asemenea, aprecierea agentului șef principal T. D., că reclamantul a avut un comportament agresiv față de soția sa Fiterău N., de care este despărțit în fapt deoarece o agresa fizic, nefiind nesusținută de nicio dovadă, nu este suficientă pentru a se putea reține că reclamantul prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor.
În mod evident, nici procesul verbal de constatare a contravențiilor pentru adresare de cuvinte și expresii jignitoare, nu este suficient pentru a dovedi neîndeplinirea condiției prevăzută de art.14 lit.f), în lipsa altor elemente din care să rezulte temerea că reclamantul prezintă un pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor.
În raport de cele expuse, Tribunalul concluzionează că refuzul pârâtului de a elibera autorizația de procurare a armei letale cu destinația de vânătoare solicitată de reclamant este unul nejustificat în accepțiunea art.2 lit.i) din Legea nr.554/2004, fiind emis cu exces de putere și nu ca urmare a respectării unor dispoziții legale.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.18 din Legea nr.554/2004, instanța va admite acțiunea reclamantului ca fondată și va obligă pârâtul să elibereze reclamantului autorizația de procurare a armei letale.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art.274 alin.1 C.proc.civ., conform cărora „partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, ținând seama că s-a constatat caracterul întemeiat al cererii reclamantului, instanța va obliga pârâtul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamant, dovedite în cauză, respectiv la plata sumei de 4,3 lei, reprezentând valoarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. C.-F., cu domiciliul în Beiuș, ., județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Bihor, cu sediul în Oradea, Parcul T. nr.18, județul Bihor, și, în consecință:
Obligă pârâtul să elibereze reclamantului autorizația de procurare a armei letale având destinația vânătoare.
Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2013.
Președinte Grefier
D. V. E. C. B.
Red.jud. E.D.V.
Dact.gref.B.C.
Data red – 16.05.2013
Nr.ex. – 4
Emis 2 comunicări
reclamant M. C.-F.
domiciliul - Beiuș, ., județul Bihor
pârât Inspectoratul de Poliție Județean Bihor
sediul - Oradea, Parcul T. nr.18, județul Bihor
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 225/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 195/2013.... → |
|---|
