Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 676/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 676/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 418/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 676/CA/2013
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. A.
GREFIER: B. N.
Pe rol fiind soluționarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul D. M. A., cu domiciliul ales în Oradea, .. 3, ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI MARGHITA, cu sediul în Marghita, .-74, județul Bihor și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului, av. F. A. în substituirea av. P. I., conform delegației de substituire de la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura este completă, acțiunea este legal timbrată, reclamantul a depus înscrisuri prin care face dovada achiziționării autoturismului dintr-un stat membru U.E. prin serviciul registratură la data de 08.03.2012, s-a solicitat judecarea în lipsa părților, după care:
Reprezentanta reclamantului depune chitanța în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocațial și arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare de către pârâtă, pe motivul că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă, în termenul legal.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată.
Instanța unește cu fondul cauzei excepția inadmisibilității invocate.
Considerând cauza lămurită închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantului susține acțiunea astfel cum a fost formulată, solicitând admiterea ei pentru motivele arătate în cuprinsul cererii. Cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar mobil și onorariu avocațial.
Instanța considerând cauza lămurită o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 13.01.2012, legal timbrată, reclamantul D. M. A., in contradictoriu cu parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MARGHITA a solicitat instanței să dispună anularea actului administrativ nr._/13.12.2011 și obligarea pârâtei sa-i restituie taxa de poluare pentru autovehicule in cuantum de 6287 lei achitata, taxa prelevată ilegal, suma care sa fie actualizata cu rata dobânzii legale stabilită în conformitatea cu dispozițiile C.pr.fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul arată că a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca Skoda, second hand. Pentru a înmatricula acest autoturism in România a fost obligat sa achite taxa de poluare pentru autovehicule in cuantum de 6287 lei, deși acest autoturism a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene.
Mai învederează că în conformitate cu dispozițiile art. 214 ind.1 Codul fiscal, taxa specială pentru autoturisme era obligatorie cu ocazia primei înmatriculări în România, iar cuantumul acestei taxe datorată bugetului statului s-a calculat după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Cod fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unor coeficienți de valoare ori de reducere a taxei prevăzută în anexele speciale ale legii, dar această taxă specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România – stat comunitar începând cu 1 ianuarie 2007, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România după aducerea acestora în țară.
Consideră că această diferență a taxei demonstrează introducerea unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană, în scopul neînmatriculării lor în țară, iar taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, deși derivă din reglementările Codului fiscal, contravine art. 90 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, respectiv ” nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect,produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare „ și prin urmare este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne.
Apreciază că prin analiza principiilor dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, conform art.148 alin.2 și 4 din Constituție, prin aplicarea supremației dreptului comunitar, în speță a articolului 90 din Tratat, introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule contravine normelor dreptului comunitar.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, prin reprezentantul său legal, pe cale de întâmpinare, s-a opus admiterii cererii reclamantei, invocând, în principal, inadmisibilitatea acțiunii raportat la dispozițiile art.7 al.1 din L.554/2004, în sensul că reclamanta nu a înțeles să solicite, în prealabil, anularea actului administrativ.
Pe fondul cauzei, a arătat că la momentul la care reclamanta a efectuat plata taxei, încasarea a fost efectuată în baza legii și astfel nu se poate afirma că a fost încasată în mod eronat sau că ar fi nedatorată, raportul juridic în temeiul căreia a fost făcută plata bucurându-se de stabilitate.
Reclamanta a achitat taxa specială pentru autoturisme și auto vehicule în temeiul unor dispoziții legale în vigoare, respectiv în baza prevederilor art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Dispozițiile art. 2141 și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării auto vehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Totodată a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, cu argumentul că suma achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, constituie, potrivit dispozițiilor art.1 al.1 din OUG nr50/2008 venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu (AFM), deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 30.11.2011, reclamanta s-a adresat pârâtei cu cererea înregistrată la sediul acesteia sub nr._ solicitând restituirea taxei speciale pentru autoturisme în cuantum de 6287 lei, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății.
Prin adresa cu numărul_ din 13.12.2011, pârâta i-a răspuns reclamantei în sensul că este îndreptățită doar la restituirea sumei ce reprezintă diferența între taxa de primă înmatriculare achitată și taxa de poluare pe care o datorează potrivit dispozițiilor OUG 50/2008.
Prin urmare, apărarea pârâtei în sensul că nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei este neîntemeiată și speculativă. Într-adevăr, reclamanta a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din Codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care este afișată, în formă electronică, în mod public. Astfel cum pârâta confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată .
A considera că reclamanta nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa contestării „titlului de creanță” cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Pin urmare, actul administrativ – fiscal vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligată reclamanta prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului de procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamantă la Administrația Finanțelor Publice .
Sub aspectul fondului litigiului reține că reclamanta solicită restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare.
În acest sens, instanța reține că reclamanta a achitat suma de 6287 lei sumă reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Skoda, second – hand.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit, cu aplicabilitate de la data de 1 ianuarie 2007.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Codul fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii, taxă care nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează la aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Pârâta susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Având în vedere conținutul misiunii trasate de art. 148 alin. 4 din Constituția României unde nu se prevede expres că instanța de contencios constituțional din România ar avea competența constituțională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare față de dreptul național și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978 unde s-a decis că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa. Așa cum s-a arătat mai sus această decizie a definit misiunea judecatorului national când se confrunta cu problema contrarietății între un act national și o dispoziție comunitara, indicand ca "orice judecător național sesizat în cadrul competentei sale, are obligatia de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le confera particularilor, lasand neaplicata orice dispozitie eventual contrară legii naționale".
Această formula semnifica faptul ca judecătorul național trebuie sa lase neaplicată orice dispoziție a dreptului national, fie ca este vorba de un act normativ sau un act individual. În plus, această decizie a demonstrat cu claritate că pentru a atinge acest rezultat, judecatorul național este abilitat dacă este necesar sa nu aplice regulile naționale care limitează eventual competența sa.
Prin urmare, judecătorul național este învestit cu capacitatea și competența de a da el însuși efect util normei comunitare fără a apela la legiuitor pentru a abroga norma internă contrară ori la alte autorități, cum ar fi, bunăoară, Curtea Constituțională pentru a tranșa această chestiune.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Instanța constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Se reține, astfel, că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Instanța mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație; restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nici o influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Pentru aceste considerente, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată și pe cale de consecință o va admite și va obliga pârâta să îi restituie reclamantei taxa specială pentru autoturisme în valoare de 6287 lei.
În virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, dar având în vedere și faptul că este vorba de un raport de drept fiscal, va fi obligată, totodată, și la dobânda calculată potrivit dispozițiilor art. 120, 124 coroborate cu art. 70 al.1 C.pr.fiscală.
Având în vedere că este vorba de o taxă de primă înmatriculare, achitată anterior intrării în vigoare a dispozițiilor OUG 50/2008 și dat fiind faptul că această sumă nu a intrat în bugetul F. pentru Mediu, instanța va respinge, ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție.
Față de opunerea pârâtei la cererea reclamantei, în baza art. 274 Cod proc. Civilă, instanța urmează să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 543,6 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul D. M. A., cu domiciliul ales în Oradea, .. 3, ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI MARGHITA, cu sediul în Marghita, .-74, județul Bihor și în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 6287 lei reactualizată cu rata dobânzii legale calculată potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală până la data plății efective, sumă reprezentând taxa de primă înmatriculare achitată nelegal.
Respinge cererea de chemare în garanție.
Obligă pârâta în favoarea reclamantei la plata sumei de 543,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 Ianuarie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
T. A. B. N.
Red. T.A., jud.
Dact. B.N./ 14.02.2013
5 ex.
Pt. conf. 3 . A.
- A.F.P. MARGHITA
- AFM
Azi .2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6837/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 753/2013.... → |
|---|
