Anulare act administrativ. Sentința nr. 4325/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4325/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 11302/111/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 4325/CA/2013
Ședința publică de la 05 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. O.
Grefier E. S.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. V. cu domiciliul în Oradea, P-ța 1 Decembrie, nr. 27, . în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în Oradea, ..5, județul Bihor, având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în data de 22.05.2013 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 27.05.2013, 29.05.2013 apoi pentru 05.06.2013 când s-a pronunțat hotărârea.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 23.11.2010, reclamantul Cabdrea V. a chemat în judecată pe pârâta Instituția P. Județului Bihor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea ordinului nr. 292/30.09.2010 și reintegrarea sa în funcția deținută anterior de șef serviciu, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și recalculate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, cuvenite de la data concedierii și până la integrarea efectivă în funcție, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că atât serviciul, cât și postul ocupat de el, subzistă și în organigrama și în statul de funcții, schimbându-se doar denumirea pentru a putea justifica îndepărtarea sa din funcție. Astfel, reclamantul arată că modificările intervenite în organigrama instituției nu se încadrează în prevederile art.100 alin.1 lit.a și c și ale alin.4 din Legea nr.188/1999, fiind doar schimbată denumirea respectivului serviciu în compartiment, dar cu menținerea acelorași atribuții ale șefului compartimentului și ale însăși compartimentului.
Reclamantul a mai arătat că pârâta nu a făcut publică lista criteriilor care au stat la baza întocmirii noii organigrame și a statului de funcții și nu le-a fost adusă niciodată la cunoștință nota de fundamentare privind reorganizarea instituției. Ordinul de eliberare din funcție nu este motivat în fapt și în drept și nu respectă prevederile art. 2 alin. 3 din HG nr. 460/2006.
Reclamantul mai arată că pârâta a încălcat disp.art.36 alin.3 din Legea nr.330/2009, care prevede că, în situația în care în cadrul structurii organizatorice aprobată potrivit legii nu există un post vacant, se transformă postul propriu al persoanei într-o funcție de execuție corespunzătoare studiilor și condițiilor de vechime ale acesteia. Mai mult, reclamantul arată că, în conformitate cu art.100 al.4 din Statutul funcționarilor publici, reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50 % sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv referitoare la studii, condiții neîndeplinite în cauză. Reclamantul mai arată că pârâta a emis ordinul atacat fără a mai aștepta să primească acordul prealabil al Directorului Direcției financiare, obligație impusă de disp.art.10 al.3 din Ordinul MAI nr.815/2005. aceste aprobări nu existau la data emiterii ordinului contestat, reclamantul prin Nota Ministerului Administrației și Internelor – Direcția Financiară transmisă la 22.12.2003 fiind desemnat să exercite controlul financiar preventiv în cadrul instituției.
În drept, a invocat disp.art.99-100 din Legea nr.188/1999, ale Legii nr.554/2004, ale art.36 al.3 din Legea nr.330/2009, ale art.10 al.3 din Ordinul MAI nr.815/2005.
Pârâta Instituția P. Județului Bihor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că Ordinul nr. 292/30.09.2010 a fost emis în vederea punerii în aplicare a prevederilor Ordinului P. nr. 267/01.09.2010 prin care a fost aprobată structura organizatorică a Instituției P., ca urmare a reorganizării activității prin reducerea de posturi.
Structura organizatorică și modul de funcționare a Instituției P. sunt stabilite prin HG nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004. prin Ordinul MAI nr. II/9015 din 26.08.2010 s-a diminuat numărul de posturi repartizat Instituției P. Județului Bihor la 41 de posturi ca urmare a desființării prin reorganizare a unui post de subprefect, a postului de șef serviciu al Serviciului Financiar – Contabilitate, Resurse Umane și Administrativ, precum și a 15 posturi de execuție. În aplicarea prevederilor Ordinului MAI a fost emis Ordinul P. nr. 267/2010 privind aprobarea structurii organizatorice a Instituției P. – Județului Bihor.
Ordinul atacat este o materializare a solicitării ordonatorului principal de credite de reorganizare a Instituției P. prin corelarea numărului de personal cu fondul de salarii, astfel cum acesta a fost diminuat cu procentul de 25%. Pârâta mai arată că atribuțiile șefului Serviciului financiar-contabil, serviciu transformat în compartiment, au fost preluate în fișa postului managerului public, care coordona și până la data respectivă activitatea acelui serviciu, iar coordonarea serviciului în discuție de către managerul public a fost impusă de situația din compartiment, unde existau probleme de organizare, responsabilitate și comunicare. Totodată, pârâta mai arată că postul ocupat de reclamant nu mai există în organigrama instituției și nici nu a fost înființat până la ora actuală un post similar, respectându-se astfel disp.art.100 alin.5 din Legea nr.188/1999. De asemenea, pârâta arată că în speță nu sunt incidente disp. art.36 alin.1 din Legea nr.330/2009, întrucât prin ordinul atacat s-a realizat o reorganizare cu reducere de posturi care reprezintă mai mult decât o simplă restructurare.
Pârâta mai arată că eliberarea reclamantului din funcție s-a realizat cu acordul entității publice superioare, respectiv al M.A.I., obținându-se totodată și avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, fiind astfel respectată procedura prevăzută de art.99 și 100 din Legea nr.188/1999.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.340/2004, ale HG nr.460/2006, ale Legii nr.188/1999, ale Legii nr.554/2004 și ale C.pr.civ.
Pârâta a depus documentația care a stat la baza emiterii ordinului nr. 292/2010 contestat de reclamant.
La data de 07.03.2012, cauza a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 C.p.c.c, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._, având ca obiect anularea Ordinului prefectului nr. 267/2010 .
Examinând actele dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Ordinul P. Județului Bihor nr. 292/30.09.2010, reclamantul a fost eliberat din funcția publică, cu data de 02.10.2010, ca urmare a reorganizării și restructurării instituției, în temeiul art. 99 alin. 1 lit b, art. 103, art. 105 și art. 106 din Legea nr. 188/1999. Reclamantului i s-a acordat preavizul nr._/01.09.2010, comunicat acestuia la 01.09.2010 ora 12.30.
Eliberarea din funcția a vut loc în urma reorganizării instituției prin reducerea de posturi, conform Ordinului P. nr. 267/01.09.2010 și Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. II/9015 din 26.08.2010.
Prin Ordinul P. Județului Bihor nr. 267/01.09.2010 s-a aprobat structura organizatorică a Instituției P. – Județul Bihor, respectiv organigrama și statul de funcții, iar prin reorganizarea instituției pârâte, s-a produs o transformare din servicii în compartimente și s-au redus o . posturi, printre care și cel de Șef Serviciu financiar-contabil, resurse umane și administrativ, pe care l-a deținut reclamantul.
Reclamantul a contestat legalitatea și temeinicia Ordinului prefectului nr. 267/2010, contestație ce a făcut obiectul dosarului nr._, soluționat prin sentința nr. 4291/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului. Instanța a respins în mod irevocabil cererea reclamantului de anulare a acestui ordin de reorganizare.
Astfel, cum s-a stabilit cu putere de lucru judecat, prin sentința nr. 4291/CA/2012, prin adresa MAI nr. 7769/MC/21.06.2010, s-a impus restructurarea direcțiilor din cadrul instituțiilor prefectului în servicii, birouri și compartimente. Urmare acestor directive transmise de ordonatorul principal de credite, s-a emis Ordinul P. nr. 267/2010 prin care s-a transformat, printre altele, Serviciul financiar contabil, resurse umane și administrativ, în care și-a desfășurat reclamantul activitatea, în compartiment, măsură administrativă care a condus la reducerea a 15 posturi de execuție, iar atribuțiile Șefului Serviciului financiar-contabil, astfel cum acesta a fost transformat în compartiment, au fost preluate în fișa postului managerului public, care coordona acest serviciu în momentul emiterii ordinului contestat.
S-a mai stabilit că susținerile reclamantului, conform cărora înființarea postului de manager public s-ar fi realizat cu scopul înlăturării sale din instituție, nu pot fi reținute ca fiind întemeiate, întrucât, nu există nici o probă în susținerea tezei invocate de către reclamant, iar din examinarea organigramei anterioare și ulterioare emiterii ordinului atacat, s-a constatat că postul ocupat de reclamant nu mai există în noua organigramă a instituției și nici nu s-a înființat un alt post similar acestuia, fiind respectate dispozițiile art.100 alin.5 din Legea nr.188/1999. S-a mai reținut că nu au fost încălcate dispozițiile art.100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, întrucât s-a realizat o reorganizare amplă prin transformarea unor servicii în compartimente, și nu o simplă restructurare de personal, în urma căreia atribuțiile unora dintre posturi să fie modificate în proporție de peste 50 %,.
Prin emiterea ordinului s-au respectat dispozițiile art.36 din Legea nr.330/2009, întrucât postul de conducere nu putea fi transformat în post de execuție, câtă vreme s-au mai redus încă 15 posturi de execuție.
În conformitate cu art.9 alin.6 din OG 119/1999, destituirea personalului care desfășoară activități de control financiar preventiv propriu se face de către conducătorul entității publice cu acordul entității publice superioare. Ori, entitatea publică superioară Instituției P. este tocmai Ministerul Administrației și Internelor, care este și ordonatorul principal de credite și care a impus Instituției P. restructurarea, respectiv corelarea între numărul de personal și fondul de salarii diminuat, așa cum rezultă din adresele acestuia depuse la dosar.
Toate aceste aspecte, criticate și în prezenta cerere de chemare în judecată au făcut obiectul analizei instanței de contencios administrativ și nu mai pot fi supuse încă o dată dezbaterii întrucât s-ar încălca puterea de lucru judecat a hotărârii anterior pronunțate.
În ceea ce privește nemotivarea Ordinului P. nr. 292/2010, instanța reține că, într-adevăr orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile fundamentale, precum este cazul în speță, trebuie motivată nu doar din perspectiva competenței de a emite acel act administrativ, ci și pentru a oferi posibilitatea persoanei vizate de acel act și societății în general de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii dispuse, asupra respectării granițelor dintre puterea discreționară a autorității publice și arbitrariu. Și Curtea de Justiție a Uniunii Europene reține că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și neechivocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor (cauza C-364/1995). Curtea mai apreciază că o motivare insuficientă este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor.
Însă, examinând ordinul contestat, instanța constată că acesta cuprinde temeiurile de drept care au determinat eliberarea din funcție, în preambulul ordinului fiind invocate și prevederile art. 99 alin. 1 lit b, art. 103, art. 105 și art. 106 din Legea nr. 188/1999, dar și o trimitere la preavizul primit de reclamant. Or, în acest preaviz se arată că a avut loc o diminuare a numărului de posturi la 41, ca urmare a desființării prin reorganizare a unui număr de 17 posturi și că postul ocupat de reclamant este desființat, prin această reorganizare.
Instanța apreciază că reclamantului i s-au adus la cunoștință temeiurile de fapt și de drept a eliberării sale din funcție, și chiar dacă motivarea în fapt nu se regăsește în cuprinsul ordinului, această lipsă este suplinită de existența ei în cuprinsul preavizului.
În ceea ce privește contrasemnarea ordinului de către subprefect, instanța reține că potrivit art. 2 alin. 3 din HG nr. 460/2006, ordinele prefectului sunt contrasemnate de subprefectul care are sarcina de a le pune în aplicare. Prin urmare, numai ordinele necesar a fi puse în aplicare de către subprefect sunt contrasemnate de acesta. Legea nu prevede obligativitatea contrasemnării tuturor ordinelor prefectului de către subprefect, astfel că nici aceste argumente ale reclamantului nu sunt întemeiate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului, inclusiv solicitarea privind cheltuielile de judecată, reclamantul fiind parte căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul C. V. cu domiciliul în Oradea, P-ța 1 Decembrie, nr. 27, . în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în Oradea, ..5, județul Bihor.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2013.
Președinte, C. C. O. | ||
Grefier, E. S. |
Red. jud. O.C.C.
Ex.4/28.06.2013
Pt. conformitate se comunică azi .cu:
- reclamantul C. V. cu domiciliul în Oradea, P-ța 1 Decembrie, nr. 27, .
- pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în Oradea, ..5, județul Bihor,
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 219/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5374/2013.... → |
|---|
