Anulare act administrativ. Sentința nr. 4333/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4333/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 10293/111/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 4333/2013
Ședința publică de 06 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. A.
GREFIER: V. E. E.
Pe rol fiind soluționarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ formulată de reclamanta ., cu sediul în Salonta, ., . în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 2B, județul Bihor, ca obiect anulare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 30.05.2011 când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 06.06.2013, după care:
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 04.11.2010, legal timbrată, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța după administrarea probatoriului și primirea concluziilor părților să dispună anularea Deciziei nr. 293/28.07.2010 emise de către pârâtă; anularea în parte a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 833/28.04.2010 a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 76.264/28.04.2010 în ceea ce privește suma totală de 235.912 lei reprezentând: 39.248 lei - impozit pe profit stabilit suplimentar;
12.624 lei - accesorii aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar;80.354 lei - TVA stabilită suplimentar; 53.918 lei - accesorii aferente TVA stabilită suplimentar; 31.918 lei - impozit pe dividende persoane juridice; 17.850 lei - accesorii aferente impozitului pe dividende persoane juridice
În motivarea cererii de chemare în judecată, se arată că prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 833/28.04.2010, în sarcina societății au fost stabilite o . obligații suplimentare de plată. Reclamanta a contestat acest act administrativ-fiscal în baza dispozițiilor art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală solicitând anularea sa în parte, în ceea ce privește suma totală de 235.912 lei. Prin Decizia nr. 293/2010, contestația administrativă a fost respinsă ca nefondată.
Prin Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 76.264/28.04.2010 s-a dispus înregistrarea în contabilitate a obligațiilor fiscale stabilite suplimentar precum și obligarea societății la a corecta o . declarații depuse. Această Dispoziție este "alt act administrativ-fiscal" în sensul art. 205, al. 1 Cod procedură fiscală și pct. 5.2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 519/2005 și, deși a fost contestată, organul de soluționare a contestației a omis să se pronunțe asupra sa.
Contestând soluția dată asupra contestației sale cu privire la sumele de 39.248 lei - impozit pe profit stabilit suplimentar;12.624 lei - accesorii aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar; 80.354 lei - TVA stabilită suplimentar; 53.918 lei - accesorii aferente TVA stabilită suplimentar, reclamanta arată, în esență, că organul de soluționare a contestațiilor a înlăturat criticile sale, fără nicio motivare în fapt sau în drept. "Motivarea" deciziei de soluționare a contestației constă în citarea unor texte legale și în însușirea automată a concluziilor inspecției fiscale fără nicio referire la motivele de fapt și de drept invocate. În opinia reclamantei, decizia de soluționare ar fi trebuit să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea organului de soluționare, precum și cele pentru care s-au înlăturat criticile sale, motivarea trebuind să fie suficientă, clară, convingătoare și pertinentă astfel încât să asigure atât o garanție în fața eventualului arbitrariu cât și posibilitatea exercitării unui real control judiciar. Or, decizia de soluționare a contestației nu respectă aceste rigori.
Organele de inspecție fiscală au stabilit și individualizat în sarcina societății obligația de plată a sumei de 31.918 lei reprezentând impozit pe dividende repartizate unui asociat - persoană juridică nerezidentă. Această obligație de plată a fost stabilită de către organele fiscale cu ignorarea prevederilor Titlului V Cod fiscal și a Convenției pentru evitarea dublei impuneri încheiată între România și Unagria și ratificată prin Legea nr. 91/1994.
Conform dispozițiilor art. 118, al. 1 Cod fiscal, dacă un contribuabil este rezident al unei țări cu care România a încheiat o convenție pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și capital, cota I de impozit care se aplică venitului impozabil obținut de către acel contribuabil din România | nu poate depăși cota de impozit, prevăzută în convenție, care se aplică asupra acelui venit. Conform art. 10, pct. 2 din Convenția pentru evitarea dublei impuneri încheiată între România și Unagria și ratificată prin Legea nr. 91/1994, dacă aceste dividende ar fi supuse impozitării în România, cota de impozit aplicată ar fi trebuit să fie de 5% deoarece pe de o parte, primitorul - persoană juridică nerezidentă - este beneficiarul efectiv al dividendelor iar pe de altă parte, primitorul - persoană juridică nerezidentă - este o societate care deține direct cel puțin 40% din capitalul societății plătitoare de dividende.
Reclamanta arată că a prezentat organelor de inspecție certificatul de rezidență fiscală nr._/02.03.2010, valabil pentru anii 2005 - 2009, care atestă faptul că asociatul -beneficiar al dividendelor - este rezident fiscal al statului ungar în sensul Convenției de evitare a dublei impuneri, dar acesta nu a fost luat în considerare. Chiar dacă acest certificat nu era deținut de societate la momentul realizării venitului, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 118, al. 2, teza a lll-a Cod fiscal .
Aceste critici au fost înlăturate cu motivarea că datele din certificatele de rezidență prezentate ar fi contradictorii. Atâta vreme cât organul de inspecție fiscală nu a reținut un asemenea aspect ci s-a limitat la a nu lua în considerare certificatul prezentat, organul de soluționare a contestației nu poate "completa" sau "înlocui" motivarea Deciziei de impunere. Această concluzie se impune din perspectiva dispozițiilor art. 213, al. 1 Cod procedură fiscală care impune organului de soluționare să se pronunțe în limitele sesizării, pe baza motivelor de fapt și de drept invocate de către organul emitent al actului și de către contestator. 8. în ceea ce privește anularea creanțelor fiscale accesorii, în măsura în care se va constata că subscrisa nu datorăm debitul, nici aceste accesorii nu sunt datorate în baza dispozițiilor art. 47, al. 2 Cod procedură fiscală.
Împrejurarea că organul de soluționare a contestației a omis să se pronunțe cu privire la contestația vizând Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 76.264/28.04.2010 echivalează cu nesoluționarea unei cereri în termenul legal în sensul art. 2, al. 1, lit. h din Legea nr. 554/2004 și conferă dreptul la o acțiune directă împotriva actului în baza art. 1, al. 1 din același act normativ. Dispoziția este un "alt act administrativ fiscal" emis în baza Deciziei de impunere deci, anularea în parte a creanțelor fiscale stabilite suplimentar în sarcina noastră are ca efect anularea corespunzătoare a Dispoziției.
Pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor, prin reprezentanții săi legali, pe cale de întâmpinare, s-a opus admiterii cererii reclamantei solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor administrative fiscale atacate ca temeinice și legale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin actele administrativ fiscale contestate, organele fiscale ale pârâtei, au stabili în sarcina reclamantei, în urma inspecției fiscale, că în cursul lunii decembrie 2005, reclamanta a evidențiat în jurnalul de vânzări și în facturile emise și a raportat prin decontul de taxă pe valoarea adăugată venituri în sumă de 93.767 lei și taxa pe valoarea adăugată colectată în sumă de 17.815 lei, pe care le-a înregistrat în evidența contabilă doar în luna ianuarie 2006. Recalculând veniturile totale pe anul 2005 în sumă de 93.767 lei și cheltuielile totale în sumă de 72.793 lei s-a stabilit o diferență de impozit pe profit în sumă de 3.356 lei, pentru neînregistrarea și nedeclararea veniturilor din vânzări aferente lunii decembrie 2005.
În luna martie 2008, . a returnat către reclamanta . în valoare de 9.669 lei, cu facturile fiscale nr. 31.157/ 12.03.2008, nr. 31.231/ 13.03.2008 și nr. 31._08, restituirea fund înregistrată eronat direct pe cheltuieli cu mărfurile fără să intre în gestiunea de marfă, organele de Inspecție fiscală calculând pe trimestrul I 2008 diferența de impozit pe profit de plată în sumă de 1.547 lei.
De asemenea, în luna mai 2008, reclamanta a schimbat programul informatic de evidență contabilă șl a preluat în contabilitate rulajele conturilor de mărfuri și de diferențe de preț la mărfuri, soldul contului de mărfuri fiind diminuat cu suma de 422.914 lei pentru care societatea avea înregistrat un adaos comercial în sumă de 241.842 lei. Intrucat /aloarea mărfii nu se mai regăsește în evidența contabilă a societății, aceasta a fost considerată de organele de inspecție fiscală ca minus la inventar în suma de 422.914 lei și adaosul comercial în sumă de 241.842 lei ca venituri nerealizate, stabilind pentru trimestrul II 2008 un impozit pe profit aferent în sumă de 34.345 lei. Pentru neplata la termen a diferențelor de impozit pe profit, s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 12.624 lei pe perioada 25.01._10.
S-a reținut că în perioada 01.01._08, societatea reclamantă a majorat stocul prin aprovizionări cu suma de 422.913,69 lei. La verificare organele fiscale au ținut cont de soldul anului precedent plus intrările și minus ieșirile până la data de 30.04.2008 și au constatat că s-a preluat în programul nou de contabilitate mai puțin cu suma de 422.913,69 lei în contul de marfă si mai puțin cu suma de 241.842,01 lei în contul de adaos comercial.
La 31.12.2007, soldul final al contului de marfă era de 3.320.864,69 lei, iar la 30.04.2008 conform balanței din sistemul vechi de contabilitate era de 3.743.778,38 lei, iar în balanța din sistemul nou de contabilitate soldul la 30.04.2008 s-a preluat soldul de la 31.12.2007 fără a mai ține cont de rulajele primelor 4 luni din anul 2008. Întrucât recepțiile de marfă au fost efectuate la preț cu amănuntul, s-a apreciat că preluarea greșită s-a efectuat dintr-o eroare contabilă marfa și adaosul comercial dispărând practic din stocuri fără nici o înregistrare contabilă. Prin urmare, s-a calculat o diferență de impozit pe profit în sumă de 34.345 lei pentru suma de 241.842,01 lei, suma care a dispărut din contul adaosului comercial fără nici o înregistrare contabilă..
Potrivit constatărilor organelor de inspecție fiscală, în luna mai 2008 reclamanta a modificat programul informatic de evidență contabilă și a preluat eronat în contabilitate rulajul contului de mărfuri, fiind diminuat soldul acestui cont cu suma de 422.914 lei, reprezentând minus de gestiune, taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă fiind în sumă de 80.354 lei.
Totodată, cu ocazia verificărilor efectuate, organele de inspecție fiscală au reținut că prin dividendele repartizate persoanei juridice maghiare în anii 2006 și 2007, reclamanta a constituit și virat un impozit în cotă de 10% în loc de 16% până la 31.12.2007, rezultând o diferență de impozit pe dividende de plată în sumă de 6.733 lei, Iar pentru partea de 50% din dividendele în sumă de 314.821 lei, a constituit și înregistrat în evidența contabilă, dar nu a declarat la organul fiscal șl nu a plătit până la 31.12.2008 impozitul pe dividende aferent în sumă de 25.185 lei.
Reclamanta a contestat sumele reținute în sarcina sa prin Decizia de impunere nr.833/28.04.2010, dar și Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, contestația sa fiind soluționată nefavorabil prin Decizia nr.293/28.07.2010.
Pentru a stabili legalitatea și exactitatea obligațiilor fiscale suplimentare stabilite de organele fiscale în sarcina reclamantei, în cauză s-a efectuat o expertiză fiscală.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză fiscală efectuată în cauză, din listele de inventariere anexate la Procesul verbal privind rezultatele inventarierii din data de 31.12.2006, se constata minus de inventar in suma de 13.319,47 lei si plus de inventar in suma 12.104,31 lei. Prin procesul verbal întocmit la 31.12.2006, Comisia de inventariere propune compensarea minusului de inventar, in suma de 13.319,47 lei, cu plusul de inventar in suma 12.104,31 lei, iar diferența in cuantum de 1.215,16 lei sa fie imputata gestionarilor care au avut responsabilitatea gestionarii produselor inventariate. In urma expertizării actelor contabile, se constata ca rezultatele inventarierii consemnate in Procesul verbal din 31.12.2006 si propunerea comisiei de inventariere, in sensul compensării si al imputării diferenței de inventar, nu au fost valorificate in evidenta contabila a societății, prin imputare sau trecere pe costuri.
În continuare, din listele de inventariere anexate la Procesul verbal privind rezultatele inventarierii din data de 31.12.2007, se constata minus de inventar in suma de 16.812,16 lei si plus de inventar in suma 16.800,55 lei. Prin procesul verbal întocmit la 31.12.2007, Comisia de inventariere propune compensarea minusului de inventar, in suma de 16.812,16 lei, cu plusul de inventar in suma 16.800,55 lei, iar diferența in cuantum de 11,61 lei sa fie imputata gestionarilor | care au avut responsabilitatea gestionarii produselor inventariate. In urma expertizării actelor contabile, s-a constatat că rezultatele inventarierii consemnate in Procesul verbal din 31.12.2007 si propunerea comisiei de inventariere, in sensul compensării si al imputării diferenței de inventar, nu au fost valorificate in evidenta contabila a societății, prin imputare sau trecere pe costuri.
Pentru a determina situația reala a contului de mărfuri ( cont 371 ) si a contului de cheltuieli ( cont 607 ), expertul fiscal a procedat la refacerea înregistrărilor contabile din perioada decembrie 2005 - aprilie 2008, conform art. 63 din O.M.F. nr. 1752/2005, prin utilizarea unui program informatic adecvat. In urma refacerii operațiunilor contabile, s-a constatat că reclamanta a corectat greșelile de înregistrare in ceea ce privește contul de mărfuri si cel de cheltuieli, in sensul ca a descărcat integral costul mărfurilor livrate din soldul contului de mărfuri, respectiv l-a înregistrat in contul de cheltuieli, astfel ca societatea nu a acoperit o lipsa de gestiune Din verificarea documentelor contabile, respectiv facturile fiscale de achiziție si, ulterior, de livrare a mărfurilor, precum si a modul de trecere pe cheltuieli a costului mărfurilor livrate, raportat la verificarea inregistrarilor contabile . adecvat, s-a constatat ca societatea nu a descărcat scriptic gestiunea si nu a trecut pe cheltuieli integral costul mărfurilor livrate.
In mod greșit, societatea nu a înregistrat in contul de mărfuri (cont 371), respectiv in contul de cheltuieli ( cont 607 ) operațiunile privind livrarea produselor tip „tester", discount-urile si reducerile de pret ( promoții ) către clienți, ceea ce a generat creșterea scriptica a soldului de marfa, in condițiile in care produsele respective nu existau in materialitatea lor.
Prin urmare, costul mărfurilor livrate nu a fost integral înregistrat in contul de mărfuri si in contul de cheltuieli, ceea ce a determinat creșterea artificiala a soldului contului de mărfuri si reducerea proporționala a cheltuielilor aferente acestora, precum și înregistrarea unui profit superior celui real, pentru care societatea a calculat si virat impozit pe profit.
In urma refacerii operațiunilor contabile, consultantul fiscal a constatat că societatea reclamantă a corectat greșelile de înregistrare in ceea ce privește contul de mărfuri si cel de cheltuieli, în sensul ca a descărcat integral costul mărfurilor livrate din soldul contului de mărfuri, respectiv l-a înregistrat in contul de cheltuieli, astfel ca societatea nu a acoperit o lipsa de gestiune.
S-a constatat ca profitul si impozitul pe profit aferente anilor 2006 si 2007 sunt inferioare celor declarate, respectiv achitate de către societate in baza înregistrărilor contabile eronate de la data de 31.12.2006 si 31.12.2007.
După cum rezulta din refacerea înregistrărilor contabile, marfa in valoare de 422.913,69 lei si adaosul comercial in suma de 241.842,01 lei nu reprezintă minus la inventar, ci sunt rezultatul corectării unor erori in declararea de gestiune, astfel cum s-a precizat.
In speța, nu se poate retine faptul ca profitul a fost diminuat nelegal, ci acesta a fost regularizat conform operațiunilor de rectificare a înregistrarilor contabile.
Concluzionând, consultantul fiscal arată că societatea nu datorează suma de 34.345 lei, cu titlu de impozit pe profit, deoarece aceasta nu a acoperit o lipsa in gestiune, ci a corectat erori de contabilizare din anii precedenți.
Pentru identitate de rațiune, societatea reclamantă nu datorează nici suma de 80.354 lei reprezentând TVA colectata, aferentă așa - zisului „minus de inventar”.
Consultantul fiscal a trebuit să stabilească daca prin înregistrarea in anul 2005 a unor facturi înregistrate in contabilitate in anul 2006 (impozit suplimentar 3.356 lei, majorari 2.755 lei ) nu trebuiau corectate concomitent si veniturile pe anul 2006 in sens invers ( prin diminuarea veniturilor ), situație in care impozitul suplimentar dispare, iar majorările se refera la 90 zile si nu 821 zile.
La acest obiectiv, consultantul fiscal, în urma analizării documentelor contabile, a arătat că impozitul pe profit corespunzător veniturilor de 86.179 lei, calculat la suma de 3 .356 lei, a fost virat la bugetul de stat, cu întârziere de 90 zile, respectiv la data de 5.04.2006, in loc de 25.01.2006, astfel că societatea datorează doar accesorii pentru perioada de intarziere aferente impozitului pe profit, constând in majorări de întârziere in suma de 302 lei .
Cât privește impozitul pe dividende persoana fizica romana pentru anul 2007, s-a constata că acesta a fost calculat si înregistrat in contabilitate in baza Notei contabile nr._ din data de 30.04.2008, fiind in suma 25.186 lei.
Plecând de la premisa potrivit căreia dispozițiile L.91/1994 privind ratificarea Conventiei dintre Romania si Republica Ungara pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital sunt aplicabile în speță, consultantul fiscal a constatat că reclamanta a repartizat in anul 2007 pentru anul 2006 persoanei juridice nerezidente ( A. Kereskedelm ) dividende in valoare de 112.219 lei, calculând si virând la bugetul de stat, in mod eronat, un impozit in cuantum de 11.222 lei reprezentând 10%, in loc de 5%, adică 5.611 lei, conform art. 10 din Legea nr. 91/1994. Astfel, . a virat la bugetul de stat impozit pe dividende . mare decât cel legal cu suma de 5.611 lei.
Organele de inspecție fiscala nu au luat in considerare certificatului de rezidenta nr._/02.03.2010, apreciind, nejustificat, ca impozitul pe dividende pentru persoana juridica străina calculat si reținut in România este de 16 %, stabilind un impozit suplimentar de 6.733 lei, cu majorări aferente de 5.710 lei, în total suma de 12.443 lei.
Aprecierea organelor fiscale nu este corecta, fiind contrară dispozițiilor art. art. 118, al. 2, teza a lll-a Cod fiscal conform cărora "în momentul prezentării certificatului de rezidență fiscală se aplică prevederile convenției de evitare a dublei impuneri și se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripție, în condițiile în care certificatul de rezidență fiscală menționează că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripție, rezidența fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenția de evitare a dublei impuneri, pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România".
De asemenea, nici pentru anul 2007 organele de inspecție fiscala nu au luat in considerare certificatului de rezidenta nr._/02.03.2010, valabil pentru anii 2005 - 2009, apreciind nelegal ca impozitul pe dividende pentru persoana juridica străina calculat si reținut in România este de 16 %, stabilind un impozit de 25.185 lei, cu majorări aferente de 12.140 lei, în total suma de 37.325 lei.
Procedând la refacerea calculului sumelor datorate de societate cu titlu de impozit pe dividende și accesorii fiscale, consultantul fiscal a concluzionat că societatea datorează la bugetul de stat impozit pe dividende in suma de 2.261 lei si majorări de întarziere calculate de la data de 31.12.2008 si pana la data de 27.04.2010, când s-a efectuat controlul fiscal, in suma de 1.090 lei, si nu suma de 49.768 lei conform Raportului de inspecție fiscala nr. 76.263 din 28.04.2010.
Față de cele reținute, apreciind întemeiată cererea reclamantei, în temeiul dispozițiilor art. 18 L.554/2004 coroborate cu cele reținute anterior, instanța o va admite și în consecință va dispune anularea Deciziei nr.293/28.07.2010 emise de pârâtă, în soluționarea contestației reclamantei, anularea în parte a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.833/28.04.2010 și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.76.264/28.04.2010, pentru diferența de sumă ce excede sumei de 302 lei reprezentând majorări de întârziere pentru plata cu întârziere a impozitului pe profit, 2.261 lei impozit pe dividende și respectiv 1090 lei majorări de întârziere calculate de la data de 31.12.2008 și până la data de 27.04.2010.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 al.1 C.pr.civ., va fio obligată pârâta în favoarea reclamantei la plata sumei de_,10 lei, constând în onorariu avocațial și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în Salonta, ., . în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 2B, județul Bihor, în consecință:
Dispune anularea Deciziei nr.293/28.07.2010 emise de pârâtă.
Dispune anularea în parte a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.833/28.04.2010 și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.76.264/28.04.2010, pentru diferența de sumă ce excede sumei de 302 lei reprezentând majorări de întârziere pentru plata cu întârziere a impozitului pe profit, 2.261 lei impozit pe dividende și respectiv 1090 lei majorări de întârziere calculate de la data de 31.12.2008 și până la data de 27.04.2010.
Obligă pârâta în favoarea reclamantului la plata sumei de_,10 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
T. A. V. E. E.
Red. jud. T.A./08.07.2013
Red.V.E.
Pt. conformitate se comunică azi 11.07.2013:
- Reclamant ., cu sediul în Salonta, ., .
- DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 2 B, județul Bihor
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1976/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 468/2013.... → |
|---|
