Anulare act administrativ. Sentința nr. 3502/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3502/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 3151/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR.3502/CA/2013
Ședința publică din data de 7 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. D.
GREFIER: B. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta ., cu sediul ales în Timișoara, ., ., jud. T., în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în Oradea, ..1/B, jud.Bihor, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței că reclamanta a depus concluzii scrise prin serviciul de registratură, după care:
Se constată că la termenul de judecată din data de 30.04.2013, partea prezentă a pus concluzii pe fondul cauzei, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru acest termen de judecată, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 29.03.2012, reclamanta . a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I. T. de Muncă al Județului Bihor, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea în parte a Procesului verbal de control nr._/27.01.2012 și a anexelor la acesta, referitor la aplicabilitatea dispozițiilor art.96 alin.2 și art.97 din HG 1425/2006, precum și a Deciziei nr._/13.03.2012. Totodată, a solicitat suspendarea executării acestor acte administrative până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare, capăt de cerere care a fost soluționat prin sentința nr.3393/CA/2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că inspectorii de muncă, în mod eronat, au reținut obligația societății C. (România) SRL de a se supune prevederilor art.96 al.2 și art.97 din HG nr.1425/2006, în ceea ce privește salariații societății AIMS HUMAN CAPITAL ROMÂNIA SRL. Astfel, reclamanta arată că a încheiat Contractul nr._/2010 cu DEK INTERNAȚIONAL BUSINESS OF DTG INTERNAȚIONAL GMBH din Elveția, în temeiul căruia aceasta din urmă și-a asumat obligația de a respecta toate prevederile legale în materia protecției muncii în prestarea activităților stabilite prin contractul semnat între părți. Totodată, reclamanta mai arată că între cele 2 societăți la care a făcut referire mai sus a fost încheiat Contractul cu nr.24/26.01.2006, prin care AIMS HUMAN CAPITAL ROMÂNIA SRL se obligă să presteze serviciile contractate cu personal propriu, asumându-și obligația de a respecta prevederile legale privind protecția muncii, iar în anexa 9 la acest contract s-a menționat în mod expres că serviciile de inginerie electronică vor fi prestate din partea societății AIMS HUMAN CAPITAL ROMÂNIA SRL de numitul Szekely A. Z.. De asemenea, se mai învederează că prevederile art.96 al.2 și art.97 din HG 1425/2006 sunt aplicabile doar salariaților proprii, nu și pentru salariații altei societăți, care periodic au acces în incinta C. (România) SRL în baza unor contracte de prestări servicii.
În drept, a invocat dispozițiile art.8 și 15 din Legea nr.554/2004.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu și-a exprimat poziția în scris față de acțiunea dedusă judecății.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Procesul verbal de control nr._/27.01.2012, respectiv prin planul de măsuri care constituie anexa 2 la procesul verbal, s-a instituit în sarcina reclamantei obligația de a realiza instruirea periodică a lucrătorilor care participă la procesul de muncă și care sunt salariați ai societății AIMS HUMAN CAPITAL ROMÂNIA SRL, conform dispozițiilor art.96 alin.2 și art.97 din HG 1425/2006.
Conform art.96 al.2 din HG 1425/2006 „durata instruirii periodice, intervalul dintre două instruiri și periodicitatea verificării instruirii vor fi stabilite prin instrucțiuni proprii, în funcție de condițiile locului de muncă și/sau postului de lucru”, iar potrivit art. 97 din același act normativ, „instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care și-a asumat atribuțiile din domeniul securității și sănătății în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire și protecție/serviciul extern de prevenire și protecție și aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea”.
Din examinarea acestui text de lege, rezultă că obligativitatea asumării răspunderii pentru instruirea periodică revine angajatorului pentru angajații cu care se află în raport de prepușenie specific dreptului muncii. Prin urmare, instituirea în sarcina societății reclamante a obligației de instruire a angajaților altor societăți, care își desfășoară activitatea în cadrul societății reclamante în baza unor contracte de prestări servicii, reprezintă o măsură nelegală, fiecare angajator având obligația efectuării instructajului prevăzut de art.96 al.2 și art.97 din HG 1425/2006, pentru propriii angajați, indiferent unde aceștia își desfășoară activitatea efectivă pe o anumită perioadă de timp limitată.
Mai mult, conform art.13 și 17 prin Contractul nr._/2010, încheiat între reclamantă și DEK INTERNAȚIONAL BUSINESS OF DTG INTERNAȚIONAL GMBH, aceasta din urmă și-a asumat obligația de respecta toate prevederile legale în materia protecției muncii în prestarea activităților stabilite prin contractul semnat între părți, suportând toate riscurile care rezultă din activitățile prestate, iar prin Contractul nr.24/26.01.2006, încheiat între DEK INTERNAȚIONAL BUSINESS OF DTG INTERNAȚIONAL GMBH și AIMS HUMAN CAPITAL ROMÂNIA SRL, aceasta din urmă s-a obligat să presteze serviciile contractate cu personal propriu, asumându-și obligația de a respecta prevederile legale privind protecția muncii.
Referitor la numitul Szekely A. Z., menționat de pârât în procesul verbal de control ce face obiectul prezentei cauze, instanța reține că, potrivit anexei nr.9 la Contractul de prestări servicii nr.24/26.01.2006, serviciile de inginerie electronică vor fi prestate din partea AIMS HUMAN CAPITAL ROMÂNIA SRL de numitul Szekely A. Z., fiind astfel evident faptul că acest salariat este angajatul societății prestatoare, și nu al reclamantei.
În ceea ce privește cartela electronică la care inspectorii de muncă fac referire, instanța reține că aceasta este cartela de acces pe care numitul Szekely A. Z. o deține în vederea pătrunderii în societatea reclamanta pentru realizarea sarcinilor de muncă cu care a fost investit de către prestator, deținerea acestei cartele neputând duce la concluzia că salariatul menționat mai sus este angajatul societății reclamante.
Instanța mai reține că societatea reclamantă a întocmit fișa de instruire colectivă conform modelului prezentat în anexa 12 la HG 1425/2006, față de toate persoanele care își desfășurau activitatea în cadrul societății, obligație impusă de disp art.82 al.2 din HG 1425/2006, fișă care de altfel a fost și prezentată inspectorilor de muncă cu ocazia controlului întreprins.
Văzând că obligația impusă de legiuitor prin disp.art.96 al.2 și art.97 din HG 1425/2006 se referă la instruirea de către angajator a propriilor angajați, instanța urmează să constate că măsurile instituite de pârât prin Procesul verbal de control nr._/27.01.2012, cu referire la aceste aspecte, sunt nelegale, considerente pentru care, văzând în drept și disp art.1 și 8 din Legea nr.554/2004, va dispune anularea în parte a Procesului verbal de control nr._/27.01.2012 și a anexelor la acesta, referitor la aplicabilitatea dispozițiilor art.96 alin.2 și art.97 din HG 1425/2006, precum și a Deciziei nr._/13.03.2012, prin care a fost soluționată plângerea prealabilă formulată împotriva acestui proces verbal.
Ca o consecință a admiterii acțiunii, prin prisma disp.art.274 C.pr.civ., va obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3.231,44 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, justificat cu chitanțele și facturile de la dosar, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul ales în Timișoara, ., ., jud. T., în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în Oradea, ..1/B, jud.Bihor, și în consecință:
- dispune anularea Deciziei nr._/13.03.2012 și în parte a Procesului verbal de control nr._/27.01.2012 și a anexelor la acesta, referitor la aplicabilitatea dispozițiilor art.96 alin.2 și art.97 din HG 1425/2006.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3.231,44 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. DorelBalaș F.
Red.B. D., jud.
Dact. BF în 17.05.2013.
4 ex.Pt.conf.2 .> - .
- ITM Bihor
Azi, .2013.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6339/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1013/2013.... → |
|---|
