Anulare act administrativ. Sentința nr. 1207/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1207/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 11086/111/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1207/CA/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. V.
Grefier D. M.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei de C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul ., în contradictoriu cu pârâta D. G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, având ca obiect anulare act administrativ.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, fondul asupra cererii s-a dezbătut la data de 06.02.2013 când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre pentru când s-a amânat pronunțarea la data de 13.02.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 21.09.2011, sub număr de dosar_, reclamanta S.C. A. P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 737/18.08.2011, a raportului de inspecție fiscală nr. 518/27.05.2011 și a deciziei de impunere nr. 633/27.05.2011 emise de pârâtă, exonerarea reclamantei de plata sumelor stabilite prin acestea si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, reclamanta a susținut, în esență, că prin decizia nr. 737/18.08.2011 si raportul de inspecție fiscală nr. 518/27.05.2011 i s-a stabilit un profit impozabil de 2322 lei, 88 lei majorari de intarziere, o baza de impozitare pentru TVA de_ lei, un impozit pe profit suplimentar de 372 lei, o TVA sumplimentara de 5450 lei si 1523 lei majorari de intarziere. Conform susținerilor reclamantei, in urma unei solicitari a acesteia de eliberare a unui certificat de atestare fiscala in vederea radierii de la ORC, i s-a efectuat o inspectie fiscala generala in urma careia s-au emis actele atacate. A mai susținut reclamanta, in esenta, că, organul de inspectie fiscala a retinut ca ar fi achizitionat din Franta un autoturism second hand pe care nu a inregistrat-o in evidentele contabile fiind trecuta la categoria bunurilor lipsa in gestiune si asmilata livrarilor de bunuri cu plata, stabilindu-se obligatii fiscale suplimentare. Conform susținerilor reclamantei, la aceasta concluzie parata a ajuns avand in vedere ca reclamanta figureaza in raportul VIES cu o astfel de achizitie intracomunitara. Arata reclamanta, ca un bun care nu a fost achizitionat si pentru care nu exista acte de livrare si nici acte de receptie nu poate fi asimilat bunurilor lipsa in gestiune astfel incat obligatiile suplimentare de plata si accesoriile lor sunt nelegale. In plus, reclamanta a sustinut ca organul fiscal nu a soicitat informatii nici de la organele fiscale ale presupusului furnizor si nici de la organele vamale desi reclamanta i-a comunicat adresa emisa de furnizor in care acesta confirma ca lirarea nu a avut loc, fiind emisa doar o factura proforma care are doar valoarea unei oferte de vanzare.
În drept, reclamanta a invocat art. 218 alin 2 C.proc.fis., art. 1,8, 18 din Legea 554/2004, art. 14 si 126-131 C.fiscal.
În probațiune, reclamantul a depus la dosar decizia de impunere nr. 633/27.05.2011 (f. 13-14), decizia nr. 737/18.08.2011 (f. 3-7), contestatie (f. 8), adresa (f. 9), dispozitie privind masurile (f.10), raport de inspecție fiscală nr. 518/27.05.2011 (f.11-13).
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la instanță în vederea susținerii poziției sale procesuale.
În probațiune, pârâta a anexat documentația care a stat la baza emiterii actelor administrativ - fiscale atacate (f. 31-56).
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 518/27.05.2011 (f.11-13) s-a stabilit ca reclamanta a efectuat o achizitie intracomunitara de bunuri, respectiv a unui autovehicul de ocazie din Franta, pentru suma de 4800 euro, adica_ lei, care nu este inregistrata in evidenta fiscala si contabila, fiind asimilata bunurilor lipsa in gestiune. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, parata a constatat ca aceasta achizitie figureaza in raportul VIES. In urma intocmirii raportului de inspecție fiscală, s-a emis si decizia de impunere nr. 633/27.05.2011 (f. 13-14) prin care s-au stabilit in sarcina reclamantei obligatii suplimentare de plata in cuantum de 372 lei reprezentand impozit pe profit, 88 lei majorari de intarziere aferente, 5450 lei TVA si 1435 lei majorari de intarziere. Reclamanta a formulat contestație (f. 8) împotriva acestor acte administrativ fiscale însă prin decizia nr. 42/17.01.2012 737/18.08.2011 (f. 3-7) pârâta a respins contestația.
Conform art. 126 din Legea 571/2003, din punct de vedere al taxei sunt operatiuni impozabile in Romania cele care indeplinesc cumuativ urmatoarele conditii: a) operatiunile care, in sensul art. 128 – 130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, in sfera taxei, efectuate cu plata.
Potrivit art. 128 alin. 4 din acelasi act normativ, sunt asimilate livarilor de bunuri efectuate cu plata urmatoarele operatiuni: d) bunurile constatate lipsa in gestiune, cu exceptia celor la care se face referire la alin. 8 lit. a-c.
Art. 128 alin. 1 din Legea 571/2003 statueaza ca este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar iar alin. 9, al aceluiași articol, stabileste ca livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri, în înțelesul alin. (1), care sunt expediate sau transportate dintr-un stat
membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.
Instanța reține că pentru a fi valid, orice act administrativ trebuie să fie adoptat de o autoritate publică competentă, cu respectarea formei și procedurii prevăzute de lege și să fie în conformitate cu conținutul legii.
În speță, instanța reține că reclamanta nu contestă competența autorității publice emitente de a adopta astfel de acte și nici forma și procedura cu care acestea au fost adoptate. De altfel, analizând din oficiu aceste aspecte, instanța constată că au fost respectate condițiile de competență și formă și procedură cu privire la actele administrative atacate.
În ceea ce privește legalitatea actelor administrative atacate, instata constată că, din jurisprudenta CJUE in materie ( cauza C-146/05 A. Colle) rezulta ca statele membre prin organele lor fiscale abilitate trebuie sa acorde prevalenta realitatii faptice a operatiunilor efectuate, in masura in care aceasta poate fi stabilita cu certitudine, chiar daca din documentele prezentate s-ar contura o situatie distincta.
In speta, instanta constata ca autovehiculul a carui achizitie se pretinde ca a avut loc nu a fost identificat in patrimoniul reclamantei de organele fiscale nefiind nici inregistrat in evidentele fiscale sau contabile. Mai mult, din adresa de la fila 9 din dosar rezulta ca furnizorul autoturismului confirma faptul ca livrarea intracomunitara efectiva nu a avut loc, emitandu-se doar o factura proforma care a fost evidentiata in raportul VIES. Or, o astfel de factura fiscala emisa de o persoana fara a fi acceptata de destinatar pentru a se realiza acordul de vointa si fara ca predarea efectiva a bunului sa aiba loc nu poate face dovada unei livrari intracomunitare de bunuri. Nici mentiunile din raportul VIES nu sunt de natura sa infirme aceasta concluzie avand in vedere ca nu sunt confirmate de realitatea faptica.
In aceste conditii, instanta retine ca livrarea intracomunitara mentionata in raportul VIES nu a avut loc efectiv astfel incat bunul care ar fi format obiectul acestei livrari nu poate fi asimilat celor lipsa in gestiune.
Prin urmare, in mod nelegal a stabilit parata obligatii fiscale suplimentare constand in 5450 lei TVA si 1435 lei majorari de intarziere aferente.
Referitor la obligatiile fiscale suplimentare constand in impozitul pe profit si majorarile de intarziere aferente, instanta consta ca potrivit art. 19 din Legea 571/2003 profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile.
Art. 34 lit. b din acelasi act normativ staileste in sarcina contribuabililor obligatia de a calcula si plati impozitul pe profit.
In speta, avand in vedere ca din probele de la dosar rezulta ca achizitia intracomunitara mentionata in raportul VIES nu a avut loc, instanta retine ca in mod gresit a procedat parata la calcularea impozitului pe profit si a majorarilor de intarziere aferente pentru aceasta operatiune.
Pe cale de consecință, instanța constată că actele administrative atacate nu respectă condiția de validitate a conformității conținutului lor cu prevederile legii, motiv pentru care va admite acțiunea si va anula decizia nr. 737/18.08.2011, raportul de inspecție fiscală nr. 518/27.05.2011 și decizia de impunere nr. 633/27.05.2011 emise de pârâtă, exonerand-o pe reclamanta de obligatiile fiscale suplimentare stabilite prin aceste acte administrativ fiscale.
Conform art. 274 alin. 1 C.proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, pârâta este cea care a căzut în pretenții existând și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, instanța va admite cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și o va obliga pe pârâtă la plata către reclamanta a sumei de 262,6 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial dovedit cu chitanță (f.57).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. P. S.R.L. cu sediul în Oradea, ., .. 10, județul Bihor în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor ambele cu sediul în Oradea, .. 2, județul Bihor.
Anulează decizia nr. 737/18.08.2011, raportul de inspecție fiscală nr. 518/27.05.2011 și decizia de impunere nr. 633/27.05.2011 emise de pârâtă.
Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 262,6 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2013.
Președinte, Grefier,
V. A. M. D.
Red. Jud. V.A.
Dact. Gref. M.d./4 ex./20.02.2013
Emis 2 comunicări cu:
reclamanta S.C. A. P. S.R.L. cu sediul în Oradea, ., .. 10, județul Bihor
pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor ambele cu sediul în Oradea, .. 2, județul Bihor.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1466/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1460/2013.... → |
|---|
