Anulare act administrativ. Sentința nr. 3802/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3802/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 7310/111/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI C. ADMINISTRATIV
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 3802/CA/2013.
Ședința publică din 16 mai 2013.
PREȘEDINTE: D. R.
GREFIER: L. S.
Pe rol fiind pentru azi, pronunțarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta . P., cu sediul în A., .. 19, ., în contradictoriu cu pârâta A.-D. BIHOR- ACTIVITATE DE INSPECȚIE FISCALĂ cu sediul în Oradea .. 2B, jud.Bihor, având ca obiect: anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederând instanței că acțiunea este legal timbrată, se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 29 aprilie 2013, unde părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei pentru data de 30.04.2013, 07.05.2013, 13.05.2013 și 16.05.2013, când s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
Instanța, constată lămurită cauza și rămâne în pronunțare pe fond.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND ,
Prin acțiunea înregistrata la instanța in data de 06.06.2011 legal timbrata, reclamanta . a solicitat in contradictoriu cu Direcția de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala - Direcția Generala a Finanțelor Publice, anularea deciziei nr. 506 din 05.05.2011, anularea deciziei de impunere având nr. de înregistrare F-BH 172 din 17.02.2011, privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala, precum si a actelor precedente, respectiv a raportului de inspecție fiscala din 16.02.2011 si a dispoziției privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr. 164 din 16.02.2011.
In motivare, arata ca in perioada 01.02._10 a achiziționat componente electronice in suma totala de 4.418.020 lei de la . SRL din A., societate care a fost declarata contribuabil inactiv începând cu data de 01.02.2010 conform Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 20/08.01.2010, publicat pe pagina de internet a A. in lista contribuabililor declarați inactivi, fiind scoasa si din evidenta plătitorilor de TVA începând cu aceeași data.
Organele de inspecție fiscala au stabilit prin Decizia de impunere nr. 172/17.02.2011 ca are de plata la bugetul de stat un impozit pe profit in suma de 682.288 lei. Prin aceasta Decizie, Organele de inspecție fiscala au stabilit ca cheltuielile înregistrate in evidenta contabila cu achiziție de componente electronice efectuate in februarie si martie 2010 in suma totala de 4.418.020
lei sunt nedeductibile fiscal si au recalculat impozitul pe profit pe trimestrul I din anul 2010 in suma de 687.788 lei, din care societatea a declarat doar un impozit minim in suma de 5.500 lei, rezultând de plata un impozit pe profit suplimentar in suma de 682.288 lei.
In drept, arata reclamanta, Organul fiscal si-a fundamentat Decizia pe prevederile art. 19 al. (1), art. 21 al. (4) lit. r) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
Parata a reținut ca, cheltuielile înregistrate in evidenta contabila in perioada 01.02._10 cu componentele electronice, in suma totala de 4.418.020 lei, achiziționate de la . SRL sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil, deoarece societatea furnizoare a fost declarata contribuabil inactiv începând cu data de 01.02.2010 conform Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 20/08.01.2010 si a fost scoasa din evidenta ca plătitor de TVA.
Prin aceeași Decizie, parata a stabilit in sarcina sa si majorări de întârziere si dobânzi in suma de 114.078 lei aferente impozitului pe profit.
In ce privește operațiunile economice desfășurate, arata ca au fost derulate cu respectarea tuturor reglementarilor fiscale aplicabile in speța: operațiunile au fost corect înregistrate in evidentele contabile ale celor doua societăți; societățile au achitat corect si la timp impozitele si taxele aferente, inclusiv cele aferente perioadei 01.02._10, conform evidentelor contabile.
In ce privește buna credința învederează ca societatea .>
TRADE SRL - A., a informat ca, deși a apărut la un moment dat pe lista contribuabililor inactivi acest lucru a fost consecința unor erori. Presupunând ca înscrierea pe aceasta lista s-a datorat, probabil nedepunerii obligațiilor fiscale aferente pe Trimestrul IV 2009, societatea a arătat ca aceste declarații au fost trimise prin posta, iar in data de 18.02.2010 au întocmit si înregistrat la Registratura Finanțelor Publice A. o cerere cu nr._ prin care au solicitat sa fie ridicata starea de inactivitate. Întrucât Administrația Finanțelor Publice A. nu a răspuns in termenul de 30 de zile, au considerat ca sa afla in situația unei acceptări tacite. Întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, a fost promovata o acțiune injustiție pentru reglementarea acestei împrejurări.
Arata ca in toata aceasta perioada au avut loc controale de la Organele fiscale, care nu au constatat si luat in considerare vreo situație de inactivitate fiscala a partenerului contractant . SRL.
Parata prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii și menținerea ca legale și temeinice a actelor atacate, pentru următoarele
Combate susținerile reclamantei, arătând ca potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Conform prevederilor art.21, alin.4 lit. r, din Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare "cheltuielile înregistrate în evidența contabilă care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza OPANAF sunt considerate cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal".
Aceste dispoziții legale se coroborează cu cele ale art. 11 alin.1 care prevăd în mod expres că nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită.
Având în vedere prevederile legale menționate, pe baza informațiilor publicate pe site-ul A., potrivit cărora . a fost declarat inactiv începând cu 01.02.2010, conform Ordinului președintelui A. nr. 20/08.01.2010 și a fost scoasă din evidență ca plătitor de TVA, stare care se menține, cu influențe fiscale în ce privește impozitul pe profit, în mod corect
s-a constatat de către organele de inspecție fiscală că în ce privește cheltuielile înregistrate în evidența contabilă de reclamantă în perioada 01.02._10 cu componentele electronice achiziționate de la ." SRL A., acestea sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil.
Prin urmare, s-a procedat la recalcularea profitului impozabil si a impozitului pe profit pe anul 2010, rezultând un impozit pe profit suplimentar în sumă de 682.288 lei.
Pentru neachitarea în termen a impozitului pe profit datorat, stabilit suplimentar, s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 114.078 lei și penalități de întârâziere în sumă de 102.343 lei, pentru perioada 26.04._11, în conformitate cu prevederile art. 119 alin.1 si 120 alin.1 din OG 92/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Societatea reclamantă a fost supusă unui control efectuat de către pârâtă în baza Legii nr. 571/2003, perioada verificată fiind cuprinsă între 22.08.2008 – 30.09.2010.
S-a procedat la analiza respectării prevederilor legislației în vigoare cu privire la modul de înregistrare a veniturilor și deducere a cheltuielilor potrivit Titlului II, impozitului pe profit, din Legea nr. 571/2003.
In urma verificării efectuate s-a constatat că, în luna februarie și martie 2010, reclamanta a efectuat achiziții interne de bunuri- componente electronice de la . SRL A., societate care a fost declarată de organele de inspecție fiscală A., contribuabil inactiv începând cu data de 01.02.2010, confom Ordinului Președintelui A. nr. 20/08.01.2010 și publicat pe pagina de internet A. în lista contribuabililor declarați inactivi.
S-a constatat că reclamanta înregistrează în evidența contabilă cheltuieli cu achiziții interne de bunuri – componente electronice de la . SRL A. în perioada 01.02.2010 – 31.03.2010 în sumă totală de 4.418.020 lei, care potrivit prev. art. 21 alin. 4 lit.”r” din Legea nr. 571/2003, sunt considerate cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal.
Prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F – BH 172/17.02.2011, s-a stabilit că reclamanta are obligația de a achita către stat impozitul pe profit aferent perioadei 22.08.2008 – 30.09.2010 în cuantum de 682.288 lei și majorări de întârziere calculate de la data de 26.04.2010 până în data de 15.02.2011 în cuantum de 216.421 lei, pentru motivele arătate în Raportul de inspecție fiscală.
Împotriva acestei Decizii reclamanta a formulat contestație, respinsă de către pârâtă prin Decizia nr. 506/05.05.2011.
În cauza s-a administrat proba cu expertiza fiscal contabila.
Expertul, conform mențiunilor cuprinse în raportul de expertiză efectuat, a constatat ca operațiunile comerciale între . SRL și . au la bază un contract comercial.
A reținut că pentru mărfurile livrate de către . SRL către ., au fost emise avize de însoțire a mărfii și facturi fiscale, întocmite conform reglementărilor în vigoare care au fost înregistrate în contabilitatea celor două societăți.
Arată că întreaga cantitate achiziționată a făcut obiectul unor operațiuni impozabile din punct de vedere al TVA, aceasta fiind cuprinsă în facturile de livrare ale societății, neînregistrându-se diferențe de natura lipsei în gestiune, bunuri pe stoc neidentificate la inventariere sau alte cauze care să atragă nedeductibilitatea TVA achitată furnizorilor. Facturile emise de . SRL au fost achitate de beneficiarul mărfurilor .. În ce privește livrările de bunuri, acestea au fost livrate în totalitate clientului Kutai SRO, pa bază de factură fiscală și aviz de însoțire a mărfii. Transportul bunurilor s-a realizat cu diverși transportatori, dovada transportului fiind materializată prin prezentarea CMR vizat de beneficiarul final și completat conform reglementărilor în materie.
Raportat la modul in care se coroborează evenimentele economice, respectiv achiziția de bunuri si transportul cu livrarea acestora partenerului extern si plata de către acesta a bunurilor achiziționate, expertul arată că aceste bunuri au fost achiziționate si transportate in cadrul Uniunii Europene.
Facturile fiscale semnate si stampilate de emitent, la fel ca orice alt document care emana de la o entitate si însușita de aceasta prin aplicarea ștampilei si semnare, se bucura de prezumția de legalitate, acestea fiind producătoare de consecințe juridice, iar autenticitatea sau veridicitatea acestor înscrisuri si adevărul pe care acestea îl exprima fiind asumate de persoana de la care acestea emana.
Expertul a apreciat luând seama de starea de fapt existenta si anume modul de derulare al operațiunilor economice; de modul in care agentul economic . a înregistrat aceste operațiuni in evidentele contabile, de faptul ca toate aceste operațiuni s-au desfășurat in contextul si in spiritul legalității si a bunei credințe pe parcursul raporturilor comerciale si anume: existenta unui contract comercial, livrările s-au făcut pe baza de Avize de expediție si facturi fiscale, documentele au fost corect întocmite si înregistrate in contabilitate in conformitate cu reglementările contabile in vigoare, stabilirea obligațiilor fata de Bugetul statului au fost făcute corect si achitate la termen prevăzute de legislația fiscala .
In ce privește legalitatea si corectitudinea a considerat că operațiunile economice au fost derulate cu respectarea tuturor reglementarilor fiscale aplicabile in perioada respectiva.
Opinia expertului este ca agentul economic poate sa isi deducă cheltuielile cu marfa si sa aibă drept de restituire a TVA-ului.
Potrivit art. 21 alin 4 litere (r) din Legea 571/2003 - Codul fiscal, „Cheltuielile înregistrate in evidenta contabila, care au la baza un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscala a fost suspendat in baza ordinului președintelui A., sunt considerate cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal „.
Art. 11 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal stabilește: "La stabilirea unui impozit sau a unei taxe in înțelesul prezentului cod autoritățile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției"
Instanța reține că principiile deductibilității si modul in care acestea trebuie aplicate sunt amplu reglementate atât in legislația din România, cat si in cea din Uniunea Europeana. Principiul realității nu trebuie sa fie singurul care sta la baza unei inspecții fiscale ce are ca obiect dreptul de deducere a TVA. Principiul realității nu numai ca ar trebui coroborat cu principiul neutralității dreptului de deducere atât a TVA cat si a cheltuielilor efectuate in scopul obținerii veniturilor, dar ar trebui interpretat ca reprezentând obligația organelor fiscale de a caută realitatea economica a tranzacțiilor si nu de a se limita la aspectele pur juridice sau contabile ale acesteia. In al doilea rând, principiul realității trebuie interpretat din perspective supremației dreptului comunitar asupra dreptului național, supremație reflectata in special in jurisprudența CJUE.
Dreptul de deducere este recunoscut la nivel comunitar pentru orice persoana impozabila care face dovada achitării acestor sume printr-o factura fiscala.
In legătura cu dreptul de apreciere al organelor fiscale trebuie menționate prevederile legale care stabilesc ca raporturile dintre contribuabili si organele fiscale trebuie sa fie fundamentate pe buna-credința (principiul bunei credințe in raporturile de drept fiscal), in sensul ca acestea din urma trebuie sa dovedească in mod temeinic reaua-credinta a contribuabilului.
Practica Curții Europene de Justiție este constanta, subliniind in mod repetat ca"dreptul de deducere face parte integranta din mecanismul TVA-ului si nu poate fi limitat. In special, acest drept se exercita imediat pentru totalitatea taxelor aplicate operațiunilor aferente intrărilor.
În cauza Axei Kittel v Etat belge si Etat belge v Recolta recycling SPRL, Decizia 439/2004, CEJ precizează ca" încazul in care beneficiarul unei livrări de bunuri este o persoana impozabila care„ nu a știut si nu putea sa cunoască faptul ca operațiunea respectiva a fost legata de o frauda comisa de vânzător (...) trebuie interpretat in sensul ca se opune unei prevederi interne prin care cumpărătorul pierde dreptul de deducere a TVA achitate. Nu are importanta faptul ca nulitatea contractului se datorează evaziunii frauduloase a TVA sau altor fraude".
Practica Curții Europene de Justiție conferă dreptului contribuabilului de a-si deduce TVA-ul achitat in amonte o importanta deosebita, acest fapt având înrâurire si asupra securității juridice de care se bucura operatorii economici, CEJ acordând drept de deducere inclusiv in situația in care furnizorul de mărfuri a comis o frauda.
Instanța apreciază că interpretarea legii, a normelor sale de aplicare, trebuie făcuta in sensul pe care 1-a avut in vedere legiuitorul la data elaborării acesteia.
Cum în cazul de față, toate operațiunile economice s-au realizat legal și singurul impediment în deducerea taxei îl prezintă faptul că la data achiziționării mărfurilor, furnizorul era pe lista contribuabililor inactivi, aspect necunoscut de reclamantă. Instanța apreciază față de starea de fapt existentă că nu această situația de bună credință din partea reclamantei a fost avută în vedere de legiuitor la edictarea legii.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța, în temeiul art. 18 din legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, va admite acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea formulată de reclamanta . P., cu sediul în A., .. 19, ., în contradictoriu cu pârâta A.-D. BIHOR- ACTIVITATE DE INSPECȚIE FISCALĂ cu sediul în Oradea .. 2B, jud.Bihor.
Anulează Decizia nr. 506/05.05.2011, Decizia de impunere nr. F-BH nr. 172/17.02.2011, Raportul de inspecție fiscală din data de 16.02.2011 și Dispoziția privind măsurile stabilite nr. 164/16.02.2011, toate emise de pârâtă.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 22.274,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.05.2013.
PREȘEDINTE: GREFIER:
D. R. L. S.
Red. D.R.
17.06.2013/4 ex. pt. conf. 2 .
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2865/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3956/2013.... → |
|---|
