Anulare act administrativ. Sentința nr. 6163/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6163/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 1557/111/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 6163/CA/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. T.
Grefier D. M.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei de C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta B. V., în contradictoriu cu pârâtele C. B. și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect anulare act administrativ.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, fondul asupra cererii s-a dezbătut la data de 13.11.2013 când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre pentru când s-a amânat pronunțarea la data de 20.11.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 16.02.2012, reclamanta B. V., a solicitat instanței, în contradictoriu cu C.A.S. B. anularea Deciziei nr. 3872/2011.
În motivarea acțiunii a arătat că la data de 15.11.2011 a primit decizia de impunere pentru suma de 1946 lei reprezentând contribuție datorată la C. și penalități de întârziere, calculate pentru perioada 2006 – 2011.
A mai susținut că titlu de creanță fiscală trebuia comunicat anual de către pârâtă, potrivit art 28 al 5 și 6 din OG nr. 92/2003, lucru care nu a fost realizat, fiind aplicabile în speță dispozițiile art. 45 al 2 din OG nr. 92/2003 potrivit căruia actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
Un alt motiv de netemeinicie ar fi că pentru anul 2008 i-au fost calculate de două ori aceleași venituri.
În probațiune reclamanta a depus: răspunsul la procedura prealabilă (f 21), decizia de impunere nr. 3872/2011 (f 3), somația nr._ din 15.12.2011 (f 4), titlul executoriu (f 5) și contestația (f 6), certificat de expertiză medicală a persoanelor cu handicap care necesită protecție specială nr. 879 din 05.12.2000 (f 31), decizia nr._ din 07.12.2011 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă ți anexa (f 32, 33), cupon de pensie (f 34), și decizie nr. 46338din 31.01.2001 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă (f 35).
În drept a invocat art. 45 al 2 din OG nr. 92/2003, art. 28 al 5 și 6 din OG nr. 92/2003.
Acțiunea a fost timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Pârâta C. B. a depus note de ședință prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive deoarece potrivit art. V pct 10 din OUG nr. 125/2011 a intervenit subrogarea ANAF.
Pârâta C. B. a depus și întâmpinare la dosar și a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe fond ca neîntemeiată. A arătat că potrivit art. 257 și art. 261 din Legea nr. 95/2006 reclamantul în calitate de realizator de venituri din activități independente are obligația achitării contribuției de asigurări sociale de sănătate până în data de 15 a ultimei luni din trimestru, inclusiv la plata majorărilor de întârziere dacă contribuțiile sunt achitate la alte termene decât cele prevăzute de lege în baza prevederilor art. 261 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 coroborat cu art. 120 indice 1 din OG 92/2003.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că reclamanta nu a depus declarațiile cu venitul efectiv realizat Astfel, având în vedere datele transmise prin fișierul ANAF a veniturilor efectiv realizate pe perioada 2006 - 2011 a fost emisă decizia de impunere contestată. Cu privire la anul 2008 a arătat că pentru perioada 01.01.2008 - 30.06.2008 cota de contribuție a fost de 6,5 % iar începând cu 01.07.2008 a fost de 5,5 %.
În probațiune a depus decizia de impunere, dovada comunicării și răspunsul la procedura prealabilă, și extras fișier ANAF privind PFA B. V. pentru anii 2006 - 2011 (f 21 – 23, f 45).
În drept, a invocat Legea nr. 95/2006, Ordinul 617/2007, OG nr. 92/2003 și Legea 554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele :
În fapt, petenta a realizat venituri din profesii liberale în perioada 2006-2011, în cuantum de 800 lei, 1898 lei, 1898 lei, 4396 lei, 7.484 lei, respectiv 5613 lei.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că reclamanta nu a depus declarațiile cu venitul efectiv realizat Astfel, având în vedere datele transmise prin fișierul ANAF a veniturilor efectiv realizate pe perioada 2006 - 2011 a fost emisă decizia de impunere nr. 3872/2011. Cu privire la anul 2008 pentru perioada 01.01.2008 - 30.06.2008 cota de contribuție a fost de 6,5 % iar începând cu 01.07.2008 a fost de 5,5 %.
Petenta a formulat contestație împotriva deciziei care a fost respinsă prin adresa nr._ din 30.01.2012 ( f. 23).
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că reclamanta nu a depus declarațiile cu venitul efectiv realizat pentru perioada 2006 – 2011.
În drept, conform criteriilor prevăzute de art. 137 C. pr. civ. instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. B., urmând ca apoi să analizeze excepția prescripției de a stabili creanța fiscală.
Conform art. V al 2 din OUG 125/2011:
„Competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei 1 ianuarie - 30 iunie 2012 cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și, totodată, pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade,
…..
(10) Pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență, aferente creanțelor prevăzute la alin. (4), Agenția Națională de Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
Se reține că raportat la obiectul litigiului respectiv anulare act administrativ fiscal nu este incidentă subrogarea legală de drept prevăzută de alineatul 10 din articolul menționat mai sus.
În dreptul administrativ calitatea procesuală pasivă presupune de regulă identitatea între autoritatea publică emitentă a actului contestat și pârâtă.
Având în vedere că actul administrativ a cărui anulare se solicită a fost emis de către C. B., aceasta își justifică calitatea de procesuală de pârâtă în cadrul prezentului proces, excepția lipsei calității procesuale urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește excepția prescripției de a stabili creanța fiscală potrivit art. 91 din OG nr. 92/2003 privind obiectul, termenul și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale:
“(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel”.
Raportat la acest text de lege dreptul de a stabili creanța fiscală pentru obligații din anul 2006, s-ar fi prescris la începutul anului 2012. Decizia de impunere fiind emisă în 2011, termenul de 5 ani nu s-a împlinit motiv pentru care excepția prescripției urmează a fi respinsă.
Cu privire la fondul cauzei potrivit art. 256 al. 2 din Legea 95/2006 ,, Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, se efectuează de către casele de asigurări.,, și art. 35 din Ordinul 617/2007 ,, În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al C., precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al C. și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF,, .
Din înscrisurile depuse de către reclamantă nu rezultă că decizia de impunere este nelegală și nu au fost depuse nici înscrisuri care să ateste că și-a achitat contribuțiile astfel stabilite.
Cu privire la obligația de comunicare anuală a titlurilor de creanță fiscale invocată de către reclamantă aceasta trebuie interpretată în strânsă legătură cu obligația contribuabilului de depunere a declarațiilor privind veniturile realizate, care în cazul de față nu a fost îndeplinită. Prin urmare această împrejurare nu poate constitui un motiv de exonerare a reclamantei de la plata contribuțiilor către C.. În ceea ce privește contribuțiile pentru anul 2008 nu este incidentă dubla impunere fiscală, fiind aplicate doar cotele diferite astfel cum au fost modificate de la jumătatea anului.
Față de cele ce preced, în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondată acțiunea exercitată de către B. V..
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a C. B. invocată de către aceasta.
În baza art. 91 din OG nr. 92/2003 respinge excepția prescripției de a stabili creanța fiscală invocată de către reclamantă.
În baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 respinge ca nefondată acțiunea exercitată de către B. V. cu dom. în Beiuș, ., ., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în Oradea, ., jud. B. și Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, ., Sector 5 București, privind anularea deciziei de impunere nr. 3872/2011 emisă de către Casa de Asigurări de Sănătate B..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2013.
Președinte, N. C. T. | ||
Grefier, D. M. |
Red. Jud.
Dact. Gref. MD./5 ex./13.12.2013
Emis 3 comunicări cu:
reclamanta B. V.,
pârâtele C. B.
AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1853/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 209/2013.... → |
|---|
