Anulare act administrativ. Sentința nr. 5194/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5194/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 3645/111/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5194/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. U.
Grefier E. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pereclamant T. A. și pe pârâta C. JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BIHOR, având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că fondul cauzei s-a dezbătut la termenul din 18.09._ când părțile legal citate au pus concluzii, ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care:
INSTANȚA
Deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 26.03.2013 sub nr. dosar de mai sus reclamanta T. A. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BIHOR, a solicitata:
- anularea deciziilor de impunere nr. 897.1 și 897.3 /31.05.2012 privind obligațiile de plată la Fondul național unic de asigurări sociale în sumă de 1908 lei reprezentând contribuții majorări de întârziere și penalități stabilite ca obligații nelegale și necuvenite bugetului de asigurări de sănătate .
În motivarea acțiunii formulate arată că la data de 07.02.2013 a primit de la pârâtă o înștiințare cu plata contribuțiilor restante la bugetul asigurărilor de sănătate pe mai mulți ani în sumă totală de 1908 lei .
Urmare a demersurilor sale repetate i-a fost comunicat răspunsul cu nr._/13.03.2012, data poștei 15.03.2013, prin care se motivează necomunicarea deciziilor anuale datorită crizei CAS.
Apreciază ca fiind eronat modul de calcul deoarece se depășește termenul de cinci ani prevăzut de codul de procedură fiscală pentru recuperare a creanțelor ( n.r. excepția prescripției).
În drept invocă disp. art. 82/1991, OMF 2861/09.10.2009, OG nr. 92/2003 .
În dovedirea cererii anexează înscrisuri .
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesual a invocat excepția inadmisibilității pe motiv că nu s-a făcut contestație administrativă .
Pe fond susține că a emis deciziile de impunere nr. 897.1/2012 prin care s-a regularizat contribuția de sănătate pe anii 2008-2011 pe baza declarațiilor de impunere anuale pentru veniturile realizate la nivelul venitului minim pe economie conform disp. art. 257 al. 2 lit. b din Lege nr. 95/2006, având în vedere că venitul declarat al reclamantei este singurul venit, contribuția nu poate fi calculată sub nivelul salariului minim pe economie.
Prin decizia de impunere nr. 897.3/31.05.2012 au fost calculate accesorii în cuantum de 9 lei .
Temeiul legal al plății contribuției este dat de art. 215, 257, 261 din legea nr. 95/2006
Solicită a respingerea excepției prescripției, invocând că potrivit disp. art. 91 din OUG nr. 92/2003 termenul de prescripție începe să curgă din întâi ianuarie a anului următor celui în care s-a năsut creanța fiscală.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea excepției de inadmisibilitate deoarece la dosarul cauzei a depus răspunsul pârâtei la contestația administrativă depusă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Deliberând prioritate asupra excepțiilor conform disp. art. 248 NCPC instanța reține următoarele:
Conform art. 7 al. 1 din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Deciziile de impunere contestate fil. 8-10 au fost emise la data de 13.05.2012, iar decizia de impunere nr. 897.1/31.05.2012, fil 17, are înscrise două mențiuni, referitoare la R_ /2012 și_/07.02.2013, fapt ce permite a se prezuma că au existat două comunicări anterioare celei realizate prin poștă la data de 14.03.2013, conform plicului de la fil. 11 . Aceste rețineri coroborate cu adresa de răspuns referitoare la obligațiile contestate de la fil. nr. 6 conduc la concluzia că s-a formulat o sesizare administrativă prealabilă, astfel că instanța va respinge excepția invocată .
Cu referire la excepția prescripției instanța o va respinge reținând că, potrivit art. 91 din OUG nr. 92/2003 termenul de prescripție de cinci ani a început să curgă în ianuarie 2009, astfel încât decizia din 31.05 .2012 a fost emisă inclusiv cu referire la obligațiile aferente anului 2008 în termenul legal de prescripție.
Cu referire la fondul pretențiilor instanța reține următoarele:
În perioada fiscală în litigiu reclamanta a achitat contribuțiile de sănătate, raportându-se însă la veniturile realizate din activități de asociere cu obiect de activitate „facilități cazare vacanțe și per scurtă durată” astfel cum rezultă din declarațiile de impunere de la fil. 21-24.
Întrucât veniturile realizate de reclamantă se situau sub limita venitului minim pe economie, prin decizia nr. 897.1/2012 pârâta a recalculat contribuția de sănătate pe anii 2008-2011 raportându-se la venitul minim pe economie, toate contribuțiile contestate reprezentând în fapt „rectificări în plus”.
Art. 257 al. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 invocat de pârâtă ca temei al recalculării „ Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5%*), care se aplica asupra... veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar.
Însă, în raport de natura venitului declarat „venituri din asociere” și a activității desfășurate de reclamantă “facilități de cazare”, instanța apreciază că în speță aplicabil este art. 257 al. 2 lit. f care prevede calculul contribuției raportat la veniturile din “cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), alin. (2^1) și (2^2) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.”
Prin Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în M.O. nr. 355 din 23 mai 2011 a fost admisa excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 95/2006, așa cum au fost modificate de art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010, constatându-se ca acestea sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dividende și dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
În concluzie prevederile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 95/2006, ca temei pentru obligarea reclamantei la plata suplimentului la contribuția de asigurări, și-a încetat efectele la 08.07.2011, astfel încât reclamanta nu poate fi obligată la plata unei contribuții calculate la nivelul minimului pe economie în situația în care veniturile pe care le-a realizat se situează sub acest prag.
Faptul că reclamanta realizează venituri exclusiv din această activitate nu înseamnă că obligația de plată a CAS trebuie încadrată automat la art. 257 al. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006.
Distincția dintre veniturile din activități independente și activitățile din cedarea folosinței bunurilor este făcută chiar prin Codul fiscal aprobat prin legea nr. 571/2003 coroborat cu HG nr. 44/2004 .
Astfel art. 46 c.fiscal „ Definirea veniturilor din activități independente” prevede: „(1) Veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum și din practicarea unei meserii…”A
Art. 61 C. fiscal „ Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinței bunurilor” stipulează „(1) Veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt veniturile, în bani și/sau în natură, provenind din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, obținute de către proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal, altele decât veniturile din activități independente. (2) Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârșitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor califică aceste venituri în categoria venituri din activități independente și le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie. În aplicarea acestei reglementări se va emite ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.(3) Sunt considerate venituri din cedarea folosinței bunurilor și veniturile obținute de către proprietar din închirierea camerelor situate în locuințe proprietate personală, având o capacitate de cazare în scop turistic cuprinsă între una și 5 camere inclusiv.(4) În categoria venituri din cedarea folosinței bunurilor se cuprind și cele realizate de contribuabilii prevăzuți la alin. (3) care, în cursul anului fiscal, obțin venituri din închirierea în scop turistic a unui număr mai mare de 5 camere de închiriat, situate în locuințe proprietate personală. De la data producerii evenimentului, respectiv de la data depășirii numărului de 5 camere de închiriat, și până la sfârșitul anului fiscal, determinarea venitului net se realizează în sistem real potrivit regulilor de stabilire prevăzute în categoria venituri din activități independente. (5) Veniturile obținute din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuințe proprietate personală, având o capacitate de cazare mai mare de 5 camere de închiriat, sunt calificate ca venituri din activități independente ..”
În speță nu s-a dovedit încadrarea veniturilor reclamantei obținute din cedarea folosinței în categoria veniturilor din activități independente conform criteriilor anterior enunțate, astfel încât aceasta nu poate fi obligată la plata unei contribuții de asigurări sociale în temeiul disp. a t. 257 al. 2 lit b din legea nr. 95/2006 ci doar în temeiul disp. art. 257 al. 2 lit. f, contribuții ce au fost deja achitate de reclamantă.
Față de considerentele ce preced în temeiul disp. art. 10 și 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la disp. art. 257 al. 2 lit. F din Legea nr. 95/2006 instanța va admite acțiunea formulată .
Cheltuieli de judecată nu se vor acorda nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BIHOR.
Respinge excepția prescripției invocate de reclamanta T. A..
Admite acțiunea formulată de reclamanta T. A., CNP_ cu domiciliul în loc. Bărdet, ., jud. bihor în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BIHOR, cu sediul în Oradea, Șoseaua Borșului, km 4, jud. Bihor și în consecință:
Anulează deciziile de impunere nr. 897.1 și 897.3/31.05.2013 emise de pârâtă privind stabilirea unor obligații suplimentare de plată a contribuției de sănătate.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Președinte, O. M. U. | ||
Grefier, E. S. |
Red. O.U. M.25.10. 2013, 4 ex
Emis 2 comunicări:
Cu reclamanta T. A.
Cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BIHOR,
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4966/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 732/2013.... → |
|---|
