Anulare act administrativ. Sentința nr. 763/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 763/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 5895/111/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 763/CA/2013
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. O.
Grefier E. S.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul O. G. D. cu sediul cabinetului de avocat în Oradea, ., nr.57, ..11, județul B. în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. B. cu sediul în Oradea, ..2b, județul B., cod poștal_, pârât A. F. PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA cu sediul în Oradea, ..2b, județul B., cod poștal_ și D. M. cu domiciliul procedural ales locul de muncă din Oradea, ..2b, județul B., cod poștal_, având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în data de 23.01.2013 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 30.01.2013, când s-a pronunțat hotărârea.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B., la data de 03.05.2011, ulterior precizată (fila 50), sub nr. de mai sus, reclamantul Avocat O. G. D. a chemat în judecată pe pârâții D. B., Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea și D. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună modificarea în întregime a Deciziei D. B. nr. 479/03.11.2010 și pe cale de consecință, anularea Deciziei de impunere prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale suplimentare către bugetul de stat, pe perioada 01.01.2009 – 31.12.2009, în sumă totală de 32.156 lei, reprezentând TVA și majorări de întârziere, precum și anularea în parte a constatărilor cuprinse în Raportul de inspecție fiscală nr._/09.08.2010, în limita și pentru sumele arătate. Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtelor în solidar la restituirea sumei de 32.156 lei, precum și dobânda fiscală, stabilită potrivit art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală (4.373 lei plus dobânda fiscală calculată de la data de 06.12.2011, când a fost achitată suma stabilită în decizia de impunere, până la data restituirii efective), de la data de 07.12.2010 și până la data restituirii efective, precum și obligarea pârâtelor la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 lei. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 15.03.2010 – 17.08.2010, cabinetul de avocatură a făcut obiectul unui control fiscal general, reținându-se de către organele fiscale în sarcina sa a două categorii de obligații fiscale suplimentare: un impozit pe venit suplimentar de 256 lei și majorări de întârziere și TVA aferent anului 2009 în sumă de 26.554 lei la care se adaugă majorări de întârziere.
Reclamantul contestă TVA-ul stabilit suplimentar și majorările de întârziere, arătând că organul de control a reținut că plafonul pentru înregistrarea ca plătitor de TVA a fost atins la 18.11.2008, considerându-se că onorariile cedate stagiarilor din cadrul cabinetului nu trebuiau înregistrate cu minus la rubrica de încasări,, ci la cheltuieli, având în vedere că pentru aceste onorarii stagiarii au emis chitanțe.
Se arată că avocații stagiari îți desfășoară activitatea sub îndrumarea unui avocat definitiv, în baza unui contract de colaborare, în baza căruia avocatul stagiar intră în relații directe cu, și prestează muncă pentru clienți, sub supravegherea avocatului îndrumător. Pentru serviciile prestate clienților, avocatul stagiar are dreptul la un onorariu plătit de aceștia și nu de avocatul îndrumător. Sub aspect fiscal, contractele de asistență juridică se încheie de avocatul îndrumător, pentru a se asigura supravegherea activității avocaților stagiari. Pe cale de consecință, onorariile avocaților stagiari se încasează prin intermediul avocatului îndrumător, după care sunt transferate acestora sub formă de onorarii retrocedate. Onorariile retrocedate nu reprezintă astfel o cheltuială, ci o simplă transmitere către stagiari a veniturilor realizate de ei din activitatea proprie desfășurată în beneficiul clinților.
Onorariile retrocedate nu constituie o plată efectuată în schimbul unei livrări de bunuri sau prestări de servicii, în sensul art. 126 alin. 1 Cod fiscal, iar în baza de impozitare nu se includ sumele încasate în numele și în contul unei alte persoane, potrivit art. 137 alin. 3 lit. e din Legea nr. 571/2003. contractul de colaborare creează în fapt o situație asimilabilă unei asocieri în participație și nu unei livrări de bunuri și servicii.
Cu referire la derularea evenimentelor, reclamantul precizează că la 15 martie a început controlul, iar după circa o săptămână i s-a adus la cunoștință constatarea că plafonul de înregistrare ca plătitor de TVA a fost depășit, bazată pe modul de înregistrare a veniturilor stagiarilor. Reclamantul a solicitat punctul de vedere al unui consultant fiscal, după care organele fiscale au trecut la o a doua abordare bazată pe valoarea facturilor emise și i s-a comunicat o notă explicativă pentru a răspunde la ea. Ca o consecință a explicațiilor furnizate s-a revenit la prima motivare, consemnată și în raportul de control. și determinarea cuantumului TVA-ului s-a făcut greșit, organul de control luând în considerare strict valoarea facturilor emise în cursul anului 2009, scăpându-se din vedere că din TVA-ul astfel determinat trebuia scăzut TVA-ul aferent facturilor de cheltuieli efectuate în aceeași perioadă.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 din OG nr. 92/2003.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Oradea a depus întâmpinare la dosar prin care a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive având în vedere că actele administrativ fiscale sunt emise de D. B., respectiv Activitatea de Inspecție Fiscală și Serviciu de Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2.
Pârâta D. M. a depus întâmpinare prin care a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în conformitate cu prevederile Legii nr. 324/2009 pentru aprobarea OUG nr. 46/2009, arătând că nu poate răspunde civil sau penal decât dacă instanțele judecătorești constată îndeplinirea ori omisiunea îndeplinirii cu vinovăție, a oricărui act ori fapt în legătură cu exercitarea, în condițiile legii a atribuțiilor ce le revin. În speță, nu poate fi stabilită nici o culpă personală în sarcina sa.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că reclamantul nu arată prejudiciul suferit, ori în lipsa unui prejudiciu nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală. În ceea ce privește fapta ilicită, pârâta consideră că atât controlul efectuat la cabinetul medical cât și sumele stabilite din oficiu au fost făcute cu respectarea în totalitate a legislației fiscale. Cu referire la înregistrările veniturilor stagiarilor, pârâta a arătat că reclamantul a înregistrat corect aceste venituri în cursul anului 2007, iar din anul 2008 aceste venituri au fost înregistrate la rubrica „încasări” cu semnul „minus”, denaturând situația veniturilor realizate. Având în vedere verificările efectuate pe anul 2008, contribuabilul avea obligația să se declare ca plătitor de TVA din proprie inițiativă începând cu data de 01.01.2009, astfel că până la data de 01.12.2009, când s-a declara ca plătitor de TVA din proprie inițiativă, avea obligația să colecteze TVA pentru veniturile obținute din desfășurarea activității. Deoarece reclamantul nu a procedat astfel, pârâta a procedat la recalcularea obligației de plată a TVA aferentă perioadei 01.01.2009 – 01.12.2009. La stabilirea bazei de calcul pentru TVA s-au avut în vedere veniturile încasate, iar după data la care contribuabilul avea obligația înregistrării ca plătitor de TVA, s-au avut în vedere veniturile încasate și facturile emise. Referitor la faptul că nu s-ar fi ținut cont de TVA deductibilă aferente perioadei verificate, pârâta arată că potrivit art. 152 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 și pct. 62 alin. 2 lit. b din HG nr. 44/2004, în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 113 din Codul fiscal, organele de control vor solicita plata TVA pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de TVA, iar conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de TVA dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege și data la care a fost înregistrată. În timpul inspecției fiscale au fost avute în vedere aceste prevederi și nu s-a acordat drept de deducere pentru bunurile cu TVA achiziționate în perioada până la data ca plătitor de TVA.
Pârâta D. B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că reclamantul Cabinet Avocațial Individual O. G. D. se încadrează în categoria plătitorilor de TVA, conform prevederilor legale, de la data de 01.01.2009, depășind plafonul de TVA în cursul anului 2008, la 18.11.2008, încasările la acea dată fiind de 121.627 lei. Reclamantul nu s-a declarat ca plătitor de TVA abia la data de 01.01.2009.
Cu referire la înregistrările veniturilor stagiarilor, pârâta a arătat că reclamantul a înregistrat corect aceste venituri în cursul anului 2007, iar din anul 2008 aceste venituri au fost înregistrate la rubrica „încasări” cu semnul „minus”, denaturând situația veniturilor realizate. Având în vedere verificările efectuate pe anul 2008, contribuabilul avea obligația să se declare ca plătitor de TVA din proprie inițiativă începând cu data de 01.01.2009, astfel că până la data de 01.12.2009, când s-a declara ca plătitor de TVA din proprie inițiativă, avea obligația să colecteze TVA pentru veniturile obținute din desfășurarea activității. Deoarece reclamantul nu a procedat astfel, pârâta a procedat la recalcularea obligației de plată a TVA aferentă perioadei 01.01.2009 – 01.12.2009. Reclamantul cu bună știință omite să justifice modul diferit de înregistrare a onorariilor cedate în anul 2007 față de acela din 2008.
La stabilirea sumei prin care s-a depășit plafonul legal de înregistrare ca plătitor de TVA s-au avut în vedere cheltuielile cu onorariile cedate avocaților stagiari, sume care în mod eronat au fost înregistrate în Registrul jurnal de încasări plăți la încasări prin storno, astfel denaturându-se conținutul economic al operațiunii contabile. Aceste onorarii cedate sunt reprezentate de sume achitate de contribuabil stagiarilor acestuia, documentul justificativ utilizat fiind chitanța.
Se mai arată că reclamantul nu precizează nici un act normativ care să cuprindă prevederi legale referitoare la stagiari și modul de tratare a onorariilor obținute de aceștia, iar în legislația fiscală nu a identificat nici o prevedere legală conform căreia veniturile încasate să fie retrocedate în forma prezentată de contribuabil. Dintr-o simplă lecturare a Raportului de inspecție fiscală rezultă în mod clar atât modul de desfășurare a controlului, cât și motivarea legală a concluziilor raportului de inspecție fiscală.
Referitor la faptul că nu s-ar fi ținut cont de TVA deductibilă aferente perioadei verificate, pârâta arată că potrivit art. 152 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 și pct. 62 alin. 2 lit. b din HG nr. 44/2004, în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 113 din Codul fiscal, organele de control vor solicita plata TVA pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de TVA, iar conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de TVA dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege și data la care a fost înregistrată. În timpul inspecției fiscale au fost avute în vedere aceste prevederi și nu s-a acordat drept de deducere pentru bunurile cu TVA achiziționate în perioada până la data ca plătitor de TVA.
În ceea ce privește daunele interese, pârâta a mai arătat că din acțiunea formulată nu rezultă prejudiciul suferit de reclamant, acesta nearătând prejudicviul material sau moral suferit, ci se limitează la a arăta că a plătit de bună voie sumele stabilite suplimentar, astfel că prejudiciul nu este cert.
La solicitarea reclamantului, instanța a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză, acesta fiind întocmit și atașat la dosar la filele 104 – 124.
La solicitarea instanței, pârâta D. B. a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate.
Examinând actele dosarului, sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților D. M. și AFP Oradea, instanța le apreciază ca neîntemeiate.
Astfel, întrucât reclamantul solicită obligarea funcționarului public pârâta D. M., care a întocmit unul din actele contestate – raportul de inspecție fiscală, în solidar cu autoritatea publică emitentă a actelor contestate la plata de despăgubiri, instanța constată că pârâta D. M. are calitate procesuală pasivă în temeiul art. 16 din Legea nr. 554/2004. Cererile în justiție pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă. Nu au relevanță în cauză argumentele de drept invocate de pârâtă.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a AFP Oradea, instanța apreciază că aceasta are calitate întrucât este cea care a încasat suma de bani achitată în temeiul deciziei de impunere contestate. Calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între persoana obligată în raportul juridic dedus judecății și pârât. Or, prin încasarea obligațiilor fiscale ale reclamantului, AFP Oradea poate fi obligată la restituirea sumelor astfel încasate, în cazul anulării Deciziei de impunere.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost supus inspecției fiscale, perioada verificată fiind cuprinsă între 01.01.2006 – 31.12.2008 pentru impozitul pe venit și 01.01.2006 – 31.12.2009 pentru alte venituri ale bugetului general consolidat.
În urma verificărilor efectuate asupra taxei pe valoare adăugate, acestea fiind singurele contestate de reclamant, s-a constatat că începând cu anul 2008, contribuabilul a înregistrat în registrul de încasări și plăți cu semnul „minus” la rubrica de „încasări” veniturile cedate stagiarilor, fapt ce denaturează situația acestor venituri. Potrivit sumelor înregistrate în Registrul de încasări și plăți, veniturile anului 2008 sunt de 137.462 lei, din care 20.000 lei provin din vânzarea autoturismului și 2.321 lei reprezintă restituire taxă de primă înmatriculare, veniturile din activitatea autorizată fiind de 115.141 lei, reclamantul neînregistrându-se ca plătitor de TVA considerând că nu a atins plafonul legal. Organele de inspecție fiscală însă au considerat că reclamantul trebuia să se înregistreze ca plătitor de TVA de la data de 01.01.2009, depășind plafonul legal în cursul anului 2008, la 18.11.2008, încasările la acea dată fiind de 121.627 lei. Ca urmare, organele de inspecție fiscală au procedat la recalcularea obligației de plată a TVA aferentă perioadei 01.01.2009 – 01.12.2009, dată la care reclamantul s-a înregistrat ca plătitor de TVA din proprie inițiativă.
La stabilirea sumei prin care s-a depășit plafonul legal de înregistrare ca plătitor de TVA s-au avut în vedere cheltuielile cu onorariile cedate stagiarilor în sumă de 20.970 lei, sume care, consideră organul fiscal, că în mod eronat au fost înregistrate în Registrul jurnal de încasări și plăți la încasări prin storno, astfel denaturându-se conținutul economic al operațiunii contabile.
Onorariile cedate sunt reprezentate de sume achitate de către reclamant stagiarilor săi, documentul justificativ de înregistrare în contabilitate folosit fiind chitanța.
În urma acestor constatări, organele de inspecție fiscală au majorat venitul brut cu suma de 20.970 lei reprezentând onorarii cedate, respectiv s-au majorat cheltuielile deductibile cu aceeași sumă, s-a constatat că reclamantul datorează TVA în sumă de 26.554 lei și majorări de întârziere de 5.602 lei.
În baza RIF nr._/09.08.2010, s-a emis Decizia de impunere nr._/09.08.2010, care au fost contestate pe cale administrativă de către reclamant, însă contestația sa a fost respinsă prin Decizia nr. 479/03.11.2010 de către D. B. – Serviciul Soluționare contestații.
Instanța reține că potrivit art. 153 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003, persoana impozabilă care este stabilită în România trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent dacă în cursului unui an calendaristic atinge sau depășește plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. 1 (35.000 euro), în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii în care a atins sau depășit acest plafon.
Problema care se pune în prezenta speță este dacă pot fi considerate venituri ale reclamantului acele onorarii cedate stagiarilor, și astfel aceste venituri să intre în calculul plafonului legal pentru înregistrare ca plătitor de TVA.
Examinând actele dosarului, instanța reține de asemenea că reclamantul a încheiat contracte de colaborare cu avocații stagiari, în vederea acordării de sprijin și informații profesionale stagiarului pentru a se putea gestiona cu profesionalism clientela/cazurile. Reclamantul avea obligația, potrivit art. 4.3 din contract, să retrocedeze lunar avocatului stagiar o cotă din onorariile încasate de el în cuantum minim de 800 lei brut.
În baza acestor contracte de colaborare, avocatul stagiar presta activitatea de consultanță și reprezentare judiciară pentru clienți, însă contractul de asistență juridică se încheia cu avocatul îndrumător – reclamantul, care elibera și chitanța de plată a onorariului direct către client. După aceasta, potrivit raportului de inspecție fiscală, necontestat sub acest aspect de reclamant, acesta elibera onorariul încasat avocatului stagiar, documentul contabil întocmit fiind o chitanță.
Aceste retrocedări ale onorariului avocațial își au temeiul de drept în prevederile contractuale, precum și în Legea nr. 51/1995 – anexa IX la Statutul profesiei de avocat.
Este de necontestat că retrocedarea onorariului către avocatul stagiar a fost efectuată în baza prevederilor legale, problema care trebuie soluționată este dacă modalitatea de punere în executare a prevederilor legale, aleasă de către reclamant, este corectă din punct de vedere fiscal.
Reclamantul susține că sumele astfel încasate nu intră în baza de calcul a TVA, în temeiul art. 137 alin. 3 lit e din Legea nr. 571/2003, ca sume încasate în numele și în contul altor persoane. Instanța constată că această situație este detaliată de HG nr. 44/2004, pct. 19 alin. 4, respectiv sumele încasate în numele și în contul altei persoane cuprind operațiuni precum: cotizații, onorarii, redevențe, alte plăți încasate în numele unei instituții publice, dacă aceasta nu este persoană impozabilă în sensul art. 127 Cod fiscal; sume încasate în contul altei persoane dacă factura este emisă de această altă persoană către un terț și sume facturate către terți și încasate în contul altei persoane, situație în care se aplică structura de comisionar, prevăzută la pct. 6 alin. 3 sau pct. 7 alin. 1, chiar dacă nu există contract de comision între părți. Pct. 6 alin. 3 sau pct. 7 alin. 1 presupun operațiuni de comision, însoțite de emiterea unor facturi între comisionar și comitent și între terța persoană și comisionar, nefiind aplicabile în speță, întrucât nu s-au emis astfel de facturi ori documente ce servesc drept factură.
Reclamantul nu se încadrează în nici una din ipotezele prevăzute la pct. 19 alin. 4 din HG nr. 44/2004, pentru explicitarea art. 137 alin. 3 lit e teza a II-a din Legea nr. 571/2003, pentru a nu include în baza de impozitare pentru TVA sumele încasate ca „onorarii cedate stagiarilor”.
Raportul de expertiză de expertiză întocmit în cauză menționează, la fila 6 a raportului, că avocatul stagiar este persoană impozabilă, înregistrată la Administrația Finanțelor Publice, iar pentru onorariile brute care i-au fost retrocedate de către avocatul titular, acesta achită impozitul pentru venituri din activități independente, potrivit pct. 231 din HG nr. 44/2004 privind aplicarea art. 46 din Codul fiscal, astfel că acesta nu poate fi asimilat salariatului cabinetului avocațial.
În lipsa unor reglementări legale privind modul de înregistrare și stornare a onorariilor cedate avocaților stagiari, expertul ajunge la concluzia că operațiunea de retrocedare a onorariilor brute nu este taxabilă și nu trebuie inclusă în cifra de faceri, pornind de la premisa că nu există o legătură directă între prestarea de servicii juridice de către avocații stagiari și contrapartida obținută de avocatul îndrumător, conform prevederilor Normelor metodologice de aplicare a art. 126 Cod fiscal.
Concluziile raportului de expertiză nu pot fi reținute însă deoarece, potrivit textelor normative invocate, o operațiune este impozabilă în condițiile în care această operațiune aduce un avantaj clientului, iar contrapartida obținută este aferentă avantajului primit.
Condiția referitoare la existența unui avantaj al clientului este îndeplinită în cauză, întrucât contractul de asistență juridică a fost încheiat de către reclamant, și nu de către avocatul stagiar, care nici nu a semnat contractul. Prin urmare, cel care și-a asumat față de client angajamentul de a presta serviciile juridice a fost reclamantul, și nu avocatul stagiar.
Este îndeplinită și condiția existenței unei legături între operațiune și contrapartida obținută, întrucât onorariul a fost încasat tot de către reclamant, și nu de către avocatul stagiar, pentru simplul motiv că nu exista nici un temei juridic pentru plata acestui onorariu către avocatul stagiar, în condițiile în care acordul de voință a fost încheiat cu avocatul îndrumător.
Din punct de vedere fiscal, situația este clară, reclamantul a încheiat un contract de asistență juridică, în baza căruia și-a asumat angajamentul prestării unor servicii specifice, în schimbul cărora a primit un onorariu.
Faptul că serviciile de asistență juridică au fost efectiv prestate de către avocatul stagiar, în baza contractului de colaborare, nu are relevanță asupra raporturilor juridice născute între reclamant și client în baza contractului de asistență juridică, și nici asupra raporturilor de drept fiscal ce iau naștere ca urmare a prestării acestor serviciilor juridice. De altfel, contractul de colaborare presupune supravegherea și îndrumarea avocatului stagiar, astfel că nu poate fi exclusă implicarea reclamantului în acordarea asistenței juridice, după cum susține acesta. Contractul de asistență juridică și modul de executare a lui nu-i este străin, reclamantul este cel care răspunde pentru îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor față de client, și nu avocatul stagiar, contractul nefiind încheiat direct cu stagiarul.
În consecință, onorariile fiind încasate de reclamant în baza angajamentului său propriu în furnizarea unor servicii determinate către client, prin contractul de asistență juridică, fiind îndeplinite condițiile art. 126 Cod fiscal, acestea trebuiau înregistrate în contabilitate drept încasări, și nu stornate.
După înregistrarea acestora în contabilitate drept încasări, reclamantul, în baza contractului de colaborare, trebuia să retrocedeze onorariul către avocatul stagiar, pentru serviciile prestate. Cedarea acestui onorariu trebuia înregistrată drept cheltuială, fiind efectuată în scopul realizării veniturilor, de altfel reclamantul întocmind chitanțe către stagiari la eliberarea sumelor de bani acestora.
Situația din speță este similară unei subcontractări permise de celălalt contractant.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că în lipsa unor dispoziții derogatorii, reclamantul trebuia să aplice dispozițiile Codului fiscal, în cauză fiind aplicabil art. 126 din Legea nr. 571/2003, contrar susținerilor reclamantului.
Constatând că în mod corect au procedat organele de inspecție fiscală la înregistrarea din oficiu a reclamantului ca plătitor de TVA, întrucât acesta a atins în cursul lunii noiembrie 2008 plafonul maxim de 35.000 euro, instanța apreciază ca temeinic și legal întocmit raportul de inspecție fiscală, precum și Decizia de impunere.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea formulată și precizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. M. și a pârâtei Administrația Finanțelor publice a Municipiului Oradea.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul O. G. D. cu sediul cabinetului de avocat în Oradea, ., nr.57, ..11, județul B. împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și A. F. PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, ambele cu sediul în Oradea, ..2b, județul B. și împotriva pârâtei D. M. cu domiciliul procedural ales locul de muncă din Oradea, ..2b, județul B..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Președinte, C. C. O. | ||
Grefier, E. S. |
Red. jud. O.C.C.
Ex.6/04.03.2013
Pt. conformitate se comunică azi .cu:
- reclamantul O. G. D. cu sediul cabinetului de avocat în Oradea, ., nr.57, ..11, județul B.
- pârâtele D.G.F.P. B. cu sediul în Oradea, ..2b, județul B., cod poștal_,
- pârât A. F. PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA cu sediul în Oradea, ..2b, județul B., cod poștal_
- și D. M. cu domiciliul procedural ales locul de muncă din Oradea, ..2b, județul B., cod poștal_
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 989/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1933/2013. Tribunalul... → |
|---|
