Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 950/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 950/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 896/187/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 950/R/CA/2013
Ședința publică de la 02 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. O.
Judecător I. V.
Judecător N. C. T.
Grefier A. F. S.
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul I. V. P. dom.în Căbești nr. 25G, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR - OFICIUL JURIDIC cu sediul în Oradea, .. 18, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 1271 din 11.09.2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 18.11.2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 25.11.2013 și 02.12.2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1271 din 11.09.2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a respins ca nefondată plângerea contravențională formulata de către petentul I. V. P. domiciliat în loc. Căbești. nr.25/G, judetul Bihor, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în Oradea, ..18, județul Bihor, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat la data de 23.04.2012 în Municipiul Beiuș, pe care îl menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției .,NR._ dresat de către intimat la data de 23.04.2012 în municipiul Beiuș, petentul a fost sancționat cu amenda în valoare de 280 lei echivalentul a patru puncte penalizare și cu sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 08.05.2012.
S-a menționat în actul de constatare și sancționare că în data de 31.03.2012, ora 22.50, petentul conducând autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ pe DN 764-Căbești, nu a oprit la semnalul regulamentar făcut cu lanterna și bastonul reflectorizant, de către organele de poliție, a virat pe o stradă laterală și s-a refugiat în curtea imobilului de la nr. administrativ 202 –Căbești, fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art.31 lit.”a” din OUG 195/2002, republicată și i s-a aplicat sancțiunea amenzii potrivit art.100 alin.3 lit.”f” din OUG 195/2002, republicată și sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, reținându-i-se permisul de conducere potrivit art.111 alin.1 lit.”c” din OUG 195/2002,republicată.
Instanța de fond a constatat potrivit articolului 34 din O.G. 2/2001 faptul că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul legal, procesul verbal ..nr._ fiind dresat la data de 23.04.2012 și semnat de către petent, iar plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș la data de 23.04.2012 instanța fiind astfel legal sesizată și investită.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și a art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță, precum și mențiunile prevăzute de art.16 din O.G. nr.2/2001, care pot duce la anularea actului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, s-a reținut că agentul constatator a aplicat petentului amenda în valoare de 280 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute art.31 lit.”a” din OUG 195/2002,republicată,potrivit căruia:
“Participantii la trafic trebuie sa respecte regulile de circulatie, semnalele, indicatiile si dispozitiile politistului rutier, precum si semnificatia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutiera, in urmatoarea ordine de prioritate:
a) semnalele, indicatiile si dispozitiile politistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu;”
Din declarația martorei F. F.-R. - fila 25 dosar instanța de fond a reținut că:în seara zilei de 31 martie 2012, acesta se deplasa cu petentul, cu autoturismul proprietatea sa, de la locuința lui până la locuința cumnatului acestuia, iar pe acest traseu nu au observat mașina poliției și nici un agent de poliție, care să fi semnalizat oprirea lor în trafic, motiv pentru care și-au continuat drumul până la destinație, iar acolo, petentul a intrat în incinta imobilului, iar ea și fiica sa au rămas în mașină. După aproximativ 5 minute, a parcat lângă ei mașina poliției, care le-a solicitat identificarea, astfel că au încercat să iasă din mașină dar nu au reușit, deoarece ușile acesteia s-au blocat.
Din declarația martorului M. T.-V. - fila 31 dosar instanța de fond a reținut că:acesta se afla la sfârșitul lunii martie în localitatea Căbești, la nr. administrativ 202, iar în urma unor zgomote auzite la poarta casei, a ieșit în stradă și a observat, în fața locuinței, doi polițiști care s-au prezentat și l-au întrebat despre mașina ce se afla parcată în fața casei și despre identitatea proprietarului vehiculului. A arătat că a recunoscut autoturismul,cu nr. de înmatriculare_ ,ca fiind autoturismul unchiului său,numitul I. V. –P.,iar echipajul de poliție i-a solicitat să-l cheme pe acesta, moment în care, a intrat în interiorul locuinței unde l-a găsit pe petent și căruia i-a transmis mesajul polițiștilor, iar acesta i-a spus că nu iese deoarece polițiștii vor motorină, iar imediat, petentul a părăsit acest imobil pe o intrare secundară, fără a se întâlni cu echipajul de poliție.”
Coroborând probele existente la dosar, instanța de fond a apreciat că situația reținută prin procesul verbal de constatare a contravenției a fost reală iar petentul nu a reușit să răstoarne prezumția relativă de legalitate și adevăr de care se bucură procesul verbal. Din probațiunea administrată nu s-a conturat existența unei alte stări de fapt, contrară celei reținute prin actul constatator, astfel încât raportat și la conduita petentului rezultată din depoziția martorilor, instanța va reține că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, antrenându-se astfel răspunderea contravențională.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Salabiaku c. Franța), în situația stabilirii unor prezumții legale, revine ambelor părți sarcina de a proba situația de fapt, cu respectarea dreptului la apărare și a celorlalte drepturi garantate de art.6 din CEDO, drepturi și garanții asigurate petentului pe parcursul procesului. Instanța de fond a considerat că s-a menținut un raport de proporționalitate între scopul legitim urmărit, prin instituirea unor prezumții de legalitate si veridicitate ale procesului-verbal (prezumții ce nu încalcă dispozițiile articolului 6 paragraful 2 al Convenției) si mijloacele utilizate, întrucât petentului i s-a asigurat exercitarea efectiva a dreptului la apărare, acordându-i-se totodată posibilitatea reală de a răsturna aceste prezumții relative.
Referitor la sancțiunea aplicată prin actul sancționator, instanța constată că petentul a fost sancționat cu patru puncte amendă în valoare de 280 lei, potrivit art.100 alin.3 lit.”f” din OUG 195/2002, republicată, și cu sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, reținându-i-se permisul de conducere potrivit art. 111 alin.1 lit.”c” din OUG 195/2002, republicată.
A reținut instanța de fond următoarele texte de lege din OUG 195/2002, republicată:
„ART. 98
(1) Amenzile contraventionale se stabilesc in cuantumul determinat de valoarea numarului punctelor-amenda aplicate.
(2) Un punct-amenda reprezinta valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotarare a Guvernului.
(3) Contraventiilor prevazute in prezenta ordonanta de urgenta li se stabilesc clase de sanctiuni carora le corespunde un numar de puncte-amenda, in functie de gravitatea faptelor si de pericolul social pe care acestea il prezinta.
(4) Clasele de sanctiuni sunt urmatoarele:
a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amenda;
b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amenda
ART. 100
(1) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni urmatoarele fapte savarsite de persoane fizice:
(3) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor
f) nerespectarea semnalelor, indicatiilor si dispozitiilor politistului rutier aflat in exercitarea atributiilor de serviciu.”
ART. 111
(1) Permisul de conducere sau dovada inlocuitoare a acestuia se retine in urmatoarele cazuri:
c) la savarsirea uneia dintre contraventiile prevazute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) si in situatia prevazuta la art. 115 alin. (1).”
Cu privire la severitatea sancțiunii aplicate, în fiecare caz concret, este necesară respectarea unei proporționalități între fapta comisă și consecințele comiterii ei, respectiv sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența CEDO în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi.
Analizând circumstanțele săvârșii faptei reținute în sarcina petentului, instanța de fond a apreciat că sancțiunea contravențională a fost în mod corect individualizată, prin fapta săvârșită petentul eludând dispozițiile legale în materie, sancțiunea fiind aplicată potrivit criteriilor prevăzute de articolul 21 din O.G. nr. 2/2001.
Față de cele ce preced, instanța de fond a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petent și a menținut în totalitate, ca legal și temeinic procesul verbal de contravenției . nr._ / 23.04.2012, cât și măsurile dispuse prin acesta.
Față de soluția pronunțată, în cauză nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termen legal recurentul I. V. P. solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și rejudecând, admiterea plângerii contravenționale formulate împotriva procesului verbal de contravenție iar în principal, constatarea nulității absolute a procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar, anularea procesului verbal și a măsurilor dispuse prin acesta.
Critică hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală deoarece martorul audiat în cauză a infirmat starea de fapt descrisă în actul de constatare, respectiv faptul că agentul constatator nu a semnalizat cu bastonul reflectorizant intenția agentului constatator de a opri în trafic autoturismul condus de către petent.
În ceea ce priveste nulitatea procesului verbal de contravenție pe care o invocă susține ca actul de constatare nu este semnat de un martor asistent și deși a invocat la instanța de fond aceste aspect instanța limitându-se doar la termeni generali, concluzionează ca actul de constatare a fost întocmit cu respectarea art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
Prin întâmpinare scrisă, intimata solicită respingerea recursului și păstrarea în totalitate a sentinței recurate, învederând faptul că aspectele sancțiunii contravenționale au fost analizate în mod obiectiv de instanța de fond.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța reține că prin procesul verbal de constatare încheiat la data de 23.04.2012 în loc. Beiuș, petentul a fost sancționat în baza art. 31 lit. a din OG nr. 195/2002 cu amendă în suma de 280 lei precum și sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere, întrucât a condus autoturismul marca V W cu nr. de înmatriculare_ pe DN 764 Căbești și nu a oprit la semnalul regulamentar făcut cu lanterna și bastonul reflectorizant și a virat pe o stradă laterală refugiindu-se în curtea imobilului cu nr. administrativ 202 Căbești.
Sub aspectul stării de fapt, instanța reține că martora F. F. aflându-se în autoturismul condus de petent, nu a observat că nici un agent constatator care să fi semnalizat oprirea în trafic a autoturismului, iar martorul M. T. V. în urma unor zgomote auzite la poarta casei a ieșit în stradă și a observat în fața locuinței 2 agenți constatatori și a recunoscut autoturismul condus de petent, iar când i-a transmis acestuia mesajul de a se prezenta, petentul a părăsit imobilul pe o intrare secundară fără a se întâlni cu echipajul de poliție.
În ceea ce privește excepția nulității absolute a actului constatator invocat de către petent, instanța constată că aceasta a semnat actul de constatare și prin urmare nu era necesară atestarea stării de fapt de către un martor asistent și ca atare, instanța față de dispoz. art. 137 Cod de proced. civilă, va respinge ca nefondată excepția nulității actului de constatare invocat de către recurent.
În ceea ce privește examinarea pe fond a recursului, instanța de recurs reține că din coroborarea tuturor probelor administrare în cauză, respectiv cea a nepotului petentului M. T. V. și în locuința căruia s-a refugiat petentul, având în vedere că acesta a evitat inițial să se prezinte în fața agentului constatator, și mai mult s-a refugiat în locuință în mod fraudulos, instanța de recurs constată că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute și sancționare de art. 31 lit. a din OG nr. 165/2002 în sensul că nu a respectat regulile de circulație și semnalizare ale polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aspecte față de care, având în vedere că au fost respectate principiile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 23 din OG nr. 2/2001, instanța de recurs va respinge ca nefondat recursul declarat de petent și va păstra în totalitate sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurentul I. V. P. dom.în Căbești nr. 25G, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR - OFICIUL JURIDIC cu sediul în Oradea, .. 18, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 1271 din 11.09.2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o menține în totalitate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 02.12.2013.
Președinte, I. O. | Judecător, I. V. | Judecător, N. C. T. |
Grefier, A. F. S. |
Red.Jud.O.I./19.12.2013
Red.jud.fond. M.C.
Tehn.red.A.S./2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2434/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3571/2013.... → |
|---|
