Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 801/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 801/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 114/177/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ NR. 801/R/CA/2013
Ședința publică de la 07 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. T.
Judecător D. B.
Judecător A. R. P.
Grefier A. F. S.
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul A. G. cu dom. în Cluj-N., ., . în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B. cu sediul în Oradea, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 1543 din data de 02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție pl. contrav. OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatului, cons. jur. Alb N. potrivit delegației depusă la dosar, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru. Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată în baza art.150 Cod procedură civilă, socotește cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1543 din data de 02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd s-a respins plângerea formulată de petentul A. G., domiciliat în mun. Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în mun. Oradea, .. 18, jud. B., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.01.2012 de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B.- Serviciul Rutier.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . CP nr._ încheiat la data de 03.01.2012, dresat de intimatul I. B. pe seama petentului A. G., s-a reținut în sarcina acestuia din urma că la data de 03.01.2012 ora 08,23 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1 în loc. Uileacu de Criș, cu o viteză de 79 km/h, pe un sector de drum cu limita de viteză de 50 km/h, fiind depistat radar și nu a avut asupra sa polița de asigurare obligatorie și rovinieta, contravenții prevăzute de art.121 alin.1 din HG 1391/2006 și sancționată de art.100 alin. 2 din OUG 195/2002 și art.147 alin.1 din HG 1391/2006 și sancționată de art.101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002, fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 700 lei (280+420 lei).
Instanța de fond, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, a constatat că plângerea a fost înregistrată la instanța de fond (23.01.2012 – data poștei) în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal contestat (12.01.2012 - fila 40 dosar).
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor articolelor 16 și 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese.
Astfel, referitor la apărarea invocată de petent, în sensul că agentul constatator a refuzat să consemneze în procesul verbal la rubrica “Alte mențiuni” toate obiecțiunile formulate de petent, încălcând dreptul său de a face obiecțiuni, instanța de fond a reținut că art.16 al.7 din OG 2/2001 prevede că “în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.”
Analizând procesul-verbal de contravenție raportat la dispozițiile art.17 și art.16 al.7 din OG 2/2001, instanța de fond a constatat că acesta a întrunit elementele prevăzute de textul legal. Astfel, referitor la obligația agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, instanța de fond a reținut că în procesul-verbal au apărut inserate obiecțiunile formulate de contravenient la data întocmirii procesului-verbal de contravenție, și anume că “Nu sunt”. Raportat la acest aspect, apărarea invocată de petent apare ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește apărarea petentului în sensul că pe procesul verbal nu apare semnătura unui martor, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor prevăd obligativitatea semnarii procesului-verbal de către contravenient, iar în cazul în care acesta nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel putin un martor. In această situație, procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnatura acestuia. In lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Din analiza procesului verbal a rezultat că acesta nu a fost semnat de către contravenient, făcându-se de către agentul constatator mențiunea că acesta refuză să semneze, fapt ce nu a fost confirmat de nici un martor și nici nu s-a indicat motivul pentru care procesul verbal a fost încheiat în acest mod.
Nerespectarea dispozițiilor mai sus amintite atrage nulitatea relativă a procesului verbal, petentului revenindu-i sarcina, conform art. 105 aliniat 2 din Codul de procedură civilă, de a face dovada vătămării pricinuite prin lipsa mențiunii mai sus indicate, vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului verbal.
Câtă vreme petentul nu face dovada vreunei vătămări cauzate de întocmirea procesului verbal în acest mod instanța de fond a considerat apărarea petentului ca fiind neîntemeiată sub acest aspect.
Instanța de fond a reținut că petentului i-au fost recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de par. 2 al art. 6 din CEDO. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, a condus la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cazul plângerilor contravenționale trebuie urmărită asigurarea unui echilibru între prezumția creată de art. 1171 C. civ. și posibilitatea pentru petent de a face dovada unei situații de fapt diferite, în favoarea petentului operând prezumția de nevinovăție, astfel cum s-a reținut și în cauza A. contra României.
Sub aspectul analizării temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a apreciat că s-aimpus angajarea răspunderii contravenționale a petentului, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
În concretizarea acestei dispoziții legale, art. 121 alin.1 din HG nr. 1391/2006 arată că „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.,, De asemenea, art. 147 HG nr. 1391/2006 prevede că conducatorul de autovehicul este obligat “să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare si, dupa caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevazute de legislatia in vigoare”.
Din fotografiile radar depuse de intimat, a rezultat cu claritate viteza cu care petentul circula precum și numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, acesta fiind înregistrat cu viteza de 79 km/h în zonă de limitare a vitezei la 50 km/h.
Mai mult, instanța de fond a constatat că nu a fost susținută apărarea petentului, care a arătat că la momentul respectiv în raza de acțiune a radarului se deplasau simultan mai multe autovehicule, motiv pentru care a considerat neîntemeiată plângerea petentului și sub acest aspect.
Potrivit buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 03.02.2011 emis de Institutul Național de Metrologie, aparatul pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor montat pe Dacia L. MCV nr._ ce măsoară în regim staționar și în regim de deplasare a fost verificat metrologic la data de 03.02.2011, durata valabilității acestei verificări fiind de 1 an.
De asemenea, la dosar s-a depus de către intimată în probațiune și certificatul aprobare de model pentru aparatul de măsurare a vitezei de circulație a autovehiculelor și atestatul operator autovizion pe numele ag. O. O. M..
Sub aspectul elementelor constitutive ale contravenției prev. de art.1 al.1 OUG 2/2001, constând în existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, prevederea și incriminarea legală a faptei săvârșite, instanța de fond a reținut că în cauză au fost întrunite în mod cumulativ aceste elemente, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa în procesul verbal de contravenție.
Față de probele administrate în cauză, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului, având în vedere starea de fapt reținută în procesul verbal atacat, susținută și de probele analizate în condițiile arătate mai sus și necontestate de petent, instanța de fond în baza art. 34 din OG 2/2001 republicată, găsind neîntemeiată plângerea formulată de petent, a respins-o.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de fond a constatat că acestea nu au fost solicitate în cauză.
Împotriva hotărârii a declarat recurs petentul A. G. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii sale formulate împotriva procesului verbal de contravenție, cu consecința, anulării procesului verbal de contravenție.
În motivarea recursului s-a relevat faptul că pronunțarea sentinței primei instanțe este rezultatul interpretării eronate a probelor administrate în fața sa. Astfel, petentul arată că la data de 03.01.2012, se deplasa cu autovehiculul marca VW, nr. de înmatriculare_, în raza localitatea Uileacu de Cris, jud. B.. Trecând prin această localitate, a observat un agent făcând cu mână, moment în care din dorința de a ajuta organele de poliție și de a-și îndeplini obligațiile cetățenești, a oprit mașina.
În acel moment însă s-a lovit de atitudinea necorespunzătoare a respectivului agent, care nu făcuse cu mână pentru că avea nevoie de ajutor, ci după spusele acestuia datorită faptului că ar fi încălcat viteza legală prevăzută pe acel sector de drum, circulând cu o viteză de peste 50 km/h.
Menționează faptul că circula cu o viteza cuprinsă în interiorul limitelor legale prevăzute pe respectivul sector de drum, viteză care i-a permis să observe semnul făcut cu mâna de către agentul constatator, motiv pentru care a și oprit. De altfel, drumul în acea localitate nici nu permite conducerea unui autoturism cu o viteză de peste 50 km/h, cum susține agentul constatator, datorită unor motive obiective: aglomerația existentă pe acel segment de drum, numeroasele curbe care te obligă să circuli cu o viteză redusă, condițiile meteo afectau traficul, etc.
Un prim motiv de nulitate a procesului verbal, ar fi, în opinia recurentului, faptul că agentul constatator în mod deliberat a încălcat rubricile formularului tipizat destinate consemnării obiecțiunilor contravenientului, pentru a nu-i permite completarea obiecțiunilor pe care le-a formulat. Acționând de o asemenea manieră, agentul constator a încălcat obligațiile legale, care impuneau expres să consemneze distinct în procesul verbal obiecțiunile formulate de acesta.
Potrivit prevederilor art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, neîndeplinirea obligației de a consemna în procesul verbal distinct obiecțiunile formulate în cadrul rubricii „Alte mențiuni" atrage sancțiunea nulității procesului verbal de constatare a contravenției, sancțiune care este atrasă și în cazul procesului verbal atacat prin plângere.
În continuare, precizează că agentul constatator, potrivit art. 16, alin. 1, din OUG nr. 2/2001, avea obligația de a cuprinde în procesul - verbal încheiat, descrierea faptei cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității acesteia. Or, în cazul acestuia, se menționează faptul că a fost înregistrat de aparatul radar, dar nu se menționează locul în care era amplasat aparatul radar. În acest sens, precizează că în conținutul procesului - verbal se arată doar că locul săvârșirii contravenției este loc. Acățari, fără a se indica locul exact al săvârșirii contravenției, nici locul unde a fost amplasat aparatul radar. Lipsa mențiunii locului săvârșirii contravenției pentru comiterea căreia a fost sancționat, este de natură a pune onorata instanță în imposibilitatea de a verifica cu exactitate dacă limita de viteză precizată de către agentul constatator în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției este corectă sau nu.
Asta cu atât mai mult, cu cât potrivit normelor legale în vigoare, cu toate că în cuprinsul localităților limita de viteză este de 50 km/h, pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoria A și B, și limite de viteză superioare, motiv pentru care locul săvârșirii presupusei fapte trebuie cuprinsă în procesul verbal.
De asemenea, având în vedere specificul contravenției, proba contrară nu poate fi făcută de acesta, întrucât nu se poate adeveri cu martori o situație de fapt (viteza de circulație) ce poate fi constatată cu certitudine doar printr-un mijloc tehnic.
În ceea ce privește mijloacele de probă, cu care se pot dovedi astfel de fapte, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește plângerile formulate în legătură cu încălcarea de către instanțele naționale a art. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text, cu privire la "acuzațiile în materie penală", care cunoaște o orientare în sensul că în ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Ziliberberg împotriva Moldovei, din 1.02.2005).
Prima instanță, fiind investită cu soluționarea plângerii contravenționale a solicitat recurentului-petent să răstoarne prezumția de temeinicie și legalitate a procesului verbal, instanța bazându-se, așadar, pe dispozițiile art. 1169 C. civ., modalitate care, din start, încalcă cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui care acuză. În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, considerăm că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Așadar, consideră că acuzația ce i se aduce reprezintă o acuzație penală, în sensul Convenției, astfel că înțelege să se prevaleze de prezumția de nevinovăție instituită în favoarea sa, și prin urmare se impune ca sarcina probei să revină în primul rând organului constatator, care are sarcina de a proba atât faptul că limita de viteză legală pe sectorul de drum pe care se deplasa este de 50 de Km/h, cât și a faptului că această limită legală a fost încălcată de petent. În lipsa probelor în acest sens petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, astfel cum acesta este ocrotită atât de prevederile legale în materie cât și de prevederile Convenției.
Astfel, potrivit prevederilor art. 109, alin. 2 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul - verbal de constatare a contravenției, iar potrivit prevederilor art. 121, alin. 2, din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit prevederilor art. 181, alin. 1 din OG nr. 195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic care să îndeplinească condițiile de mai sus, polițistul rutier încheie un proces - verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Astfel, cu ocazia întocmirii procesului - verbal, agentul constatator nu
i-a prezentat nici înregistrarea radar și nici înscrisurile prevăzute de Norma de metrologie legală NML 021-05 (aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor), aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, modificată prin Ordinul nr. 153/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 1102 bis din 07.02.2005 și anume: certificatul de omologare a aparatului radar de către Biroul Român de Metrologie Legală, buletinul de verificare metrologică în termen de valabilitate, respectiv 12 luni de la data verificării și autorizația de operator radar pentru cel care a încheiat procesul - verbal. Nerespectarea acestor cerințe duce la nulitatea absolută a procesului - verbal de contravenție.
Nu în ultimul rând, potrivit prevederilor pct. 4.2 din NML, măsurătorile și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați (atestați metrologic).
Potrivit pct. 4.3 cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate și sunt însoțite de buletine de verificare metrological, în termen de valabilitate.
Conform pct. 4.4 măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe dacă nu sunt respectate condițiile de mai sus, precum si dacă:"...- cinemometrul este destinat numai ultilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare; - dacă în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule...".Or, în situația de față, în imediata apropiere a autovehiculului său se deplasau mai multe autoturisme.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 al.7 și 9 C.pr.civ, art. OG nr. 2/2001; OUG nr. 195/2002; NML 021-05 aprobată prin Ordinul BRML nr. 301 din 2005, modificată prin Ordinul BRML nr. 153/2007.
Intimatul, prin reprezentanții săi legali, pe cale de întâmpinare, s-a opus admiterii recursului, solicitând menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată, instanța reține următoarele:
Contravenția reținută în sarcina recurentului întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO întrucât câmpul de aplicare al Regulamentului de punere în aplicare al HG 1391/2006 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter represiv și preventiv.
Pe cale de consecință, în speță, recurentului îi sunt recunoscute garanțiile procedurale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de paragraful 2 al art.6 din CEDO.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cadrul plângerilor contravenționale sarcina probei este împărțită, organul constatator fiind, la rândul său obligat să dovedească, în situații concrete, vinovăția persoanei sancționate contravențional.
Potrivit dispozițiilor art.121 al.2 din HG 1391/2006, „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”. Din probele administrate nu rezultă cu certitudine săvârșirea de către recurent a contravenției reglementate de dispozițiile art.121 al.1 din HG 1391/2006 constând în depășirea limitei vitezei legale cu peste 50 km/h, întrucât din fotografiile depuse de intimat la dosarul cauzei este imposibil de identificat atât numărul de înmatriculare al autoturismului surprins circulând cu viteza de 78 km/h, cât și marca acestuia, acest dubiu profitând recurentului, tocmai în considerarea prezumției de nevinovăție care funcționează în sarcina sa.
De altfel, în cauza N. împotriva României, Curtea Europenă a subliniat încă o dată, că în materia plângerilor contravenționale, instanțele investite nu trebuie să pornească de la idei preconcepute cu privire la vinovăția persoanei sancționate. Sarcina probei revine acuzării iar dubiul profită persoanei acuzate.
Sub aspectul săvârșirii de către recurent a celei de-a doua fapte reținute în sarcina sa, aceea de nu avea asupra lui asigurarea obligatorie și rovineta valabilă a autoturismului, având în vedere că recurentul nu a contestat această faptă nici prin plângerea contravențională, nici prin cererea de recurs, iar motivele de nelegalitate invocate de recurent nu sunt în măsură să atragă nulitatea procesului verbal de contravenție, instanța va menține procesul verbal de contravenție pentru această faptă contravențională și pentru sancțiunea aplicată.
În considerarea acestor aspecte, instanța de control apreciază că pronunțarea sentinței recurate este rezultatul interpretării eronate a probelor administrate, din perspectiva legislației și a jurisprudenței CEDO, astfel că în temeiul art.304 și 312 C.pr.civ va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul că va admite plângerea contravențională și în consecință, va dispune anularea în parte a procesului verbal de contravenție sub aspectul săvârșirii de către petent a contravenției prevăzute de art. 121 al 1din HG 1391/2006, îl exonerează pe acesta de plata amenzii de 280 lei și înlătură punctele de penalizare.
Va constata că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul introdus de recurentul A. G. cu dom. în Cluj-N., ., . în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B. cu sediul în Oradea, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 1543 din data de 02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd pe care o modifică în sensul că admite plângeera contravențională formulată de petentul A. G. și în consecință anulează în parte procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.01.2012 sub aspectul săvârșirii de către petent a contravenției prevăzute de art. 121 al 1din HG 1391/2006, îl exonerează pe acesta de plata amenzii de 280 lei și înlătură punctele de penalizare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2013.
Președinte, A. T. | Judecător, D. B. | Judecător, A. R. P. |
Grefier, A. F. S. |
Red.Jud. T.A./01.11.2013
Red.jud.fond. A.C.
Tehn.red. A.S./2 ex
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 745/2013.... | Pretentii. Încheierea nr. 994/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
