Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 75/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 4001/271/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 75/A/CA/2013
Ședința publică de la 09 decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. T.
JUDECĂTOR A. R. P.
GREFIER C. A. H.
Pe rol fiind judecarea apelului contencios administrativ înaintat de apelantul D. F., cu domiciliul în Oradea, .. 1, . 1, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BIHOR, cu sediul în Oradea, Parcul T. nr. 18, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 8771/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, în cauza având ca obiect plângere contravențională.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că, dezbaterea apelului a avut loc la data de 02 decembrie 2013, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 09 decembrie 2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8771/25.06.2013 Judecătoria Oradea a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. F., cu domiciliul procesual ales în Oradea, .. 1, .. 4, județul Bihor, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 18, județul Bihor și în consecință:
A anulat în parte, ca netemeinic, procesul verbal de stabilire și constatare a contravenției . nr._/11.02.2013 întocmit de Serviciul Poliției Rutiere Bihor, cu privire la sancțiunea ,,avertismentului’’ aplicată pentru contravenția prevăzută și sancționată de art. 147, alin. 1, pct. 1 din HG nr. 1391/2006 raportat la art. 101, alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
A menținut ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.02.2013 cu privire la amenda în cuantum de 300 lei și măsura suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 30 zile, care i-au fost aplicate petentului pentru contravenția prevăzută și sancționată de art. 135 alin. 1 lit h) din HG nr. 1391/2006 raportat la art. 100, alin. 3, lit. b) din OUG nr. 195/2002.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.02.2013 întocmit de Serviciul Poliției Rutiere Bihor, petentul D. F. a fost sancționat contravențional de intimat cu amenda în cuantum de 300 lei reprezentând echivalentul a 4 puncte-amendă și suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 30 zile, în baza art. 135 alin. 1 lit h) din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 raportat la art. 100, alin. 3, lit. b) din OUG nr. 195/2002, precum și cu ,,avertisment’’, în baza art. 147, alin. 1, pct. 1 din HG nr. 1391/2006 raportat la art. 101, alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut în sarcina petentului că, pe data de 11.02.2013, a fost depistat conducând autoturismul marca Porsche cu nr. de înmatriculare_ pe . din direcția Nufărul, iar la trecerea de pietoni situată în dreptul băncii Bancpost, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea părții carosabile prin loc marcat regulamentar. De asemenea, s-a mai reținut că nu avea asupra sa niciun document.
Instanța de fond a constatat că plângerea contravențională este introdusă în termenul legal de 15 zile consacrat de prevederile art. 31, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, prima instanța a constatat că acesta a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și art. 19 din OG nr. 2/2001, iar în urma coroborării materialului probator existent la dosarul cauzei, nu a constatat existența unor indicii de natură să răstoarne prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta.
Privitor la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prima faptă reținută în sarcina petentului îmbracă forma contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, care prevede că este ,,contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul a urmatoarei fapte: b) neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului’’.
Pe de altă parte, art. 135, alin. 1 lit h) din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, statuează: ,,conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului’’.
Raportat la aceste texte de lege, instanța de fond a reținut că, pentru a exista contravenția prevăzută de art. 100, alin. 3, lit. b) din OUG nr. 195/2002, este necesar ca pietonii să se afle angajați în traversare pe sensul de mers al autovehiculului aflat în deplasare.
Verificând fotografiile radar depuse în probațiune de intimat la filele 15-20 din dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că doi pietoni se aflau angajați în traversarea străzii la momentul în care autoturismul condus de petent s-a aflat în apropierea trecerii de pietoni, pe sensul de deplasare al autoturismului petentului. Fotografiile depuse la dosar se coroborează cu starea de fapt consemnată în procesul-verbal de contravenție.
Instanța de fond a avut în vedere că, în dreptul român este unanim acceptat că actul administrativ legal încheiat are forță probantă asupra celor consemnate si constate personal de agentul care l-a instrumentat, ceea ce face ca în favoarea procesului-verbal sa opereze o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Instanța de fond a apreciat că o astfel de prezumție este rezonabilă si legitimă, ocrotind încrederea de care trebuie sa se bucure actul autorității. Punând în balanță prezumțiile care operează în cauză, și anume prezumția de nevinovăție a petentei si prezumția de bună-credință a agentului constatator, hotărâtor asupra pricinii este faptul ca actul a fost întocmit la momentul constatării faptei în mod nemijlocit de agentul constatator, fiind constatat și în planșele foto depuse în probațiune de intimat la dosar.
Pentru toate aceste argumente, prima instanță a considerat că fapta săvârșită de petent întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100, alin. 3, lit. b) din OUG nr. 195/2002.
Instanța de fond a apreciat că în speță s-a respectat voința legiuitorului de a se aplica o sancțiune care să respecte principiul proporționalității, iar aplicarea sancțiunii avertismentului pentru o astfel de faptă ar însemna a minimaliza importanța respectării obligației de a circula pe drumurile publice fără a pune în primejdie siguranța celorlalți participanți la trafic, inclusiv a pietonilor.
În consecință, instanța de fond a menținut amenda în cuantum de 300 lei și măsura suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 30 zile, care i-au fost aplicate petentului pentru contravenția prevăzută și sancționată de art. 135 alin. 1 lit h) din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 raportat la art. 100, alin. 3, lit. b) din OUG nr. 195/2002.
Privitor la cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului, prima instanță a reținut că, potrivit art. 147, alin. 1, pct. 1 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ,, conducatorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. sa aiba asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare si, dupa caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevazute de legislatia în vigoare’’.
Potrivit art. 101, alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, ,,Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni urmatoarele fapte savarsite de persoane fizice: (…) pct. 18. nerespectarea obligatiei conducatorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevazute la art. 35 alin. (2)’’, și anume: documentul de identitate sau, dupa caz, permisul de conducere, documentul de inmatriculare ori de inregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte documente prevazute de lege.
Privitor la această contravenție, instanța de fond a reținut, din întâmpinarea depusă la dosar la intimat pe data de 28.03.2013, că în data de 22.01.2013, petentul a mai fost sancționat contravențional, iar în timp ce agentul constatator îi întocmea proces-verbal, acesta a plecat de la fața locului, abandonând actele personale și ale autoturismului. În această situație, agentul a înaintat actele la serviciile de specialitate, de unde petentul are posibilitatea să le ridice.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a considerat că petentul s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a prezenta vreun document agentului de poliție care i-a întocmit procesul-verbal de contravenție contestat în prezentul dosar, drept pentru care instanța de fond a admis în parte plângerea și a anulat în parte, ca netemeinic, procesul verbal de stabilire și constatare a contravenției . nr._/11.02.2013 întocmit de Serviciul Poliției Rutiere Bihor, cu privire la sancțiunea ,,avertismentului’’ aplicată pentru contravenția prevăzută și sancționată de art. 147, alin. 1, pct. 1 din HG nr. 1391/2006 raportat la art. 101, alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal petentul D. F., solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că în mod nelegal și netemeinic a apreciat prima instanță că a săvârșit contravenția prevăzută de art. 100, alin. 3, lit. b) din OUG nr. 195/2002.
Arată apelantul că există dubii în ceea ce privește existența faptei reținute în sarcina sa, astfel că se impune aplicarea principiului in dubio pro reo.
Totodată, apelantul arată că nu a săvârșit fapta cu vinovăție, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 2/2001 pentru sancționarea sa contravențională. Acesta consideră că pietonul prezentat în fotografiile depuse la dosar s-a oprit, fiind nehotărât, refuzând să se angajeze în trecerea drumului, motiv pentru care apelantul arată că și-a continuat deplasarea. Totodată, arată că era vorba de un singur pieton, iar nu doi, astfel cum a reținut instanța de fond.
Apelantul invocă și existența stării de necesitate, care l-a determinat să își continue deplasarea.
Mai mult, arată apelantul, din fotografiile depuse la dosar nu reiese în mod clar că ar fi vorba de o trecere de pietoni semnalizată.
Pentru aceste considerente, apelantul a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
În drept apelantul a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001.
Apelantul nu a formulat cereri de probațiune.
La data de 16.10.2013, prin registratura instanței s-a depus întâmpinare de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR (fila 10), prin care a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea sentinței primei instanțe.
Arată intimatul că procesul-verbal de contravenție este legal întocmit, iar în baza probelor administrate s-a reținut vinovăția petentului în ceea ce privește săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Totodată, intimatul arată că sancțiunea aplicată reflectă gradul de pericol deosebit al faptei săvârșite.
În drept invocă prevederile O.G. nr. 2/2001, ale O.U.G. nr. 195/2002 modificată, și ale art. 205 - 208 C.proc.civ.
Intimatul nu a formulat cereri de probațiune.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. (1) coroborat cu art. 479 alin. (1) C.proc.civ., Tribunalul apreciază că apelul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.02.2013 întocmit de Serviciul Poliției Rutiere Bihor, petentul D. F. a fost sancționat contravențional de intimat cu amenda în cuantum de 300 lei, reprezentând echivalentul a 4 puncte-amendă și suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 30 zile, în baza art. 135 alin. 1 lit h) din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 raportat la art. 100, alin. 3, lit. b) din OUG nr. 195/2002, precum și cu ,,avertisment’’, în baza art. 147, alin. 1, pct. 1 din HG nr. 1391/2006 raportat la art. 101, alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut în sarcina acestuia faptul că pe data de 11.02.2013, a condus autoturismul marca Porsche cu nr. de înmatriculare_ pe . din direcția Nufărul, iar la trecerea de pietoni situată în dreptul băncii Bancpost, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea părții carosabile prin loc marcat regulamentar. De asemenea, s-a mai reținut că nu avea asupra sa niciun document.
Prin Sentința civilă nr. 8771/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. F. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, dispunându-se anularea în parte a procesului-verbal de contravenție . nr._/11.02.2013, cu privire la sancțiunea ,,avertismentului’’ aplicată pentru contravenția prevăzută și sancționată de art. 147, alin. 1, pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006 raportat la art. 101, alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.
A fost menținut ca legal și temeinic procesul-verbal de contravenție cu privire la amenda în cuantum de 300 lei și măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 30 de zile, în baza art. 135 alin. 1 lit. h) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art. 100, alin. 3, lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în privința contravenției prevăzute de art. 135 alin. 1 lit. h) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 100, alin. 3, lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, că procesul-verbal contestat este legal și temeinic în ceea ce privește săvârșirea de către petent a faptei contravenționale constând în neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public, situația de fapt reținută prin acesta fiind reală, raportat la probatoriul aflat la dosarul cauzei. Totodată, s-a reținut că sancțiunea contravențională a fost în mod corect individualizată.
Tribunalul constată că apelul formulat de apelantul D. F. este nefondat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
Astfel, tribunalul reține că în mod corect a stabilit prima instanță că procesul-verbal contestat este legal și temeinic sub aspectul săvârșirii de către apelant a contravenției constând în neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public, acesta fiind întocmit cu respectarea condițiilor de formă și fond prevăzute de lege, iar fapta reținută în sarcina apelantului existând și constituind contravenție.
Astfel, conform planșelor foto depuse la dosarul de fond de către intimat (filele 15-20 dosar fond), petentul apelant nu a acordat prioritate de trecere celor doi pietoni angajați în traversarea străzii, prin loc semnalizat și marcat corespunzător. Tribunalul apreciază, contrar celor susținute de apelant, că nu există nici un dubiu în ceea ce privește existența faptei contravenționale reținute în sarcina sa, raportat la probele depuse în susținerea actului constatator de către intimatul I.P.J. Bihor.
Nu poate fi reținută nici susținerea apelantului în sensul că nu a săvârșit fapta cu vinovăție, în condițiile în care, sub aspectul laturii subiective, vinovăția poate îmbrăca atât forma intenției cât și a culpei, oricare dintre aceste forme antrenând răspunderea contravențională.
Apărarea apelantului în sensul că este exonerat de răspundere ca urmare a intervenirii stării de necesitate, prevăzută de art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, este apreciată ca nefondată, pentru următoarele considerente: pentru a exista starea de necesitate trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: fapta contravențională să fie săvârșită ca urmare a unui pericol neprevăzut, pericolul trebuie sa fie iminent, real și inevitabil, fapta să fie săvârșită numai în scopul de a salva viața, integritatea corporală sau sănătatea făptuitorului sau a altei persoane, un bun material al său sau al altuia ori un interes public, iar prin contravenția comisă să nu se producă în mod conștient urmări mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă făptuitorul nu intervenea.
Or, reține Tribunalul, niciuna dintre aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză, pentru a se putea reține incidența cauzei care ar putea înlătura caracterul contravențional al faptei comise de apelant.
În ceea ce privește susținerea apelantului în sensul că din fotografii nu reiese clar că ar fi vorba despre o trecere de pietoni semnalizată, această afirmație este contrazisă de planșele foto, din care rezultă că trecerea de pietoni era semnalizată atât prin indicator rutier, cât și prin marcaje corespunzătoare.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, Tribunalul reține că în mod întemeiat prima instanță a reținut că sancțiunea contravențională a fost corect individualizată. Astfel, Tribunalul constată că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul legal este proporțională cu gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere pericolul social ridicat al producerii unor evenimente rutiere cu consecințe deosebit de grave asupra vieții și integrității corporale a participanților la trafic, ca urmare a nerespectării regulilor de circulație privind acordarea priorității pietonilor angajați în traversarea drumului public în mod regulamentar.
Prin urmare, reținând că motivele de apel sunt neîntemeiate, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, instanța de control judiciar va respinge ca nefondat apelul.
Având în vedere soluția adoptată, Tribunalul nu va acorda apelantului cheltuielile de judecată solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul introdus de apelantul D. F., cu domiciliul în Oradea, .. 1, . 1, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BIHOR, cu sediul în Oradea, Parcul T. nr. 18, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 8771/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9 Decembrie 2013.
Președinte, A. T. | Judecător, A. R. P. | |
Grefier, C. A. H. |
Jud. fond. O.G.C..
Red.P.A.R./08.01.2014
Tehnored.H.C.
4 ex.
2 .
- intimat - INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BIHOR
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1755/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5326/2013.... → |
|---|
