Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1023/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1023/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 9396/271/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 1023/R/CA/2013
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. J.
Judecător I. C. M.
Judecător A. C. C.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul S. D., cu domiciliul ales C..Av.M. A., loc.Oradea, ., ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BIHOR, cu sediul în loc.Oradea, ..18, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr._ din 04.10.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și că prin registratura instanței la data de 03.12.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare solicitând judecarea cauzei în lipsă, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERÂND;
Asupra recursului de față Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința nr._ din 04.10.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul S. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat M. A. situat în Oradea, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 18, județul Bihor și în consecință:
S-a menținut ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.05.2012 întocmit de Serviciul Poliției Rutiere Bihor.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.05.2012 întocmit de Serviciul Poliției Rutiere Bihor, petentul S. D. a fost sancționat contravențional de intimat cu amendă în cuantum de 280 lei reprezentând echivalentul a 4 puncte-amendă și suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 30 zile, în baza art. 135, lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art. 100 alin. 3, lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 (fila 4).
S-a reținut în sarcina petentului că, pe data de 29.05.2012, ora 10:31, a fost depistat conducând autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ pe . cu direcția de mers către Calea A. și, ajungând la trecerea de pietoni situată vis-a-vis de lângă Biserica E., nu a acordat prioritate de trecere pietonilor care traversau drumul public pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător pe sensul de mers al vehiculului.
Instanța de fond a constatat că plângerea contravențională este introdusă în termenul legal de 15 zile consacrat de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța de fond a constatat că acesta a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, iar în urma coroborării materialului probator existent la dosarul cauzei, nu există indicii de natură să răstoarne prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta.
Privitor la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că fapta reținută în sarcina petentului îmbracă forma contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevede că este ,,contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a următoarei fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.”
Pe de altă parte, art. 135, alin. 1 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, statuează: ,,conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.’’
Raportat la aceste texte de lege, instanța de fond a reținut că, pentru a exista contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, este necesar ca pietonii să se afle angajați în traversare pe sensul de mers al autovehiculului aflat în deplasare.
Verificând fotografiile radar depuse în probațiune de intimat la filele 9 - 15 din dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că un pieton se afla angajat în traversarea străzii, pe sensul de mers al autoturismului petentului, la momentul la care autoturismul condus de petent s-a aflat în apropierea trecerii de pietoni. Astfel, drumul public are trei benzi de circulație pe sensul de mers, iar autoturismul condus de petent se afla pe banda a treia. Din planșele foto de la dosar reiese că autoturismul aflat pe banda a doua era deja oprit în fața trecerii de pietoni la momentul la care autoturismul condus de petent s-a apropiat de trecere, tocmai pentru a acorda prioritate de trecere pietonului care se afla angajat în traversare. Din poziția în care se afla petentul, acesta ar fi trebuit să-l vadă pe pieton și să-i acorde prioritate de trecere. Mai mult, constatând că autoturismul aflat pe banda a doua era deja oprit în fața trecerii de pietoni, petentul ar fi trebuit să dea dovadă de o diligență mai mare și să oprească, la rândul său.
Fotografiile depuse la dosar se coroborează cu starea de fapt consemnată în procesul-verbal de contravenție.
Instanța de fond a avut în vedere că, în dreptul român este unanim acceptat că actul administrativ legal încheiat are forță probantă asupra celor consemnate și constate personal de agentul care l-a instrumentat, ceea ce face ca în favoarea procesului-verbal să opereze o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Instanța de fond a apreciat că o astfel de prezumție este rezonabilă și legitimă, ocrotind încrederea de care trebuie să se bucure actul autorității.
Punând în balanță prezumțiile care operează în cauză, și anume prezumția de nevinovăție a petentului și prezumția de bună-credință a agentului constatator, hotărâtor asupra pricinii este faptul că actul a fost întocmit la momentul constatării faptei în mod nemijlocit de agentul constatator, starea de fapt reieșind în mod clar și din planșele foto depuse în probațiune de intimat la dosar.
Pentru toate aceste argumente, instanța de fond a considerat că fapta săvârșită de petent întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanța de fond a apreciat că în speță s-a respectat voința legiuitorului de a se aplica o sancțiune care să respecte principiul proporționalității, iar aplicarea sancțiunii avertismentului pentru o astfel de faptă ar însemna a minimaliza importanța respectării obligației de a circula pe drumurile publice fără a pune în primejdie siguranța celorlalți participanți la trafic, inclusiv a pietonilor.
În consecință, pentru considerentele de fapt si de drept expuse, în baza art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, motiv pentru care a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată, menținând în întregime procesul-verbal contestat.
Instanța de fond a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței menționate, în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs petentul S. D., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, pe care o consideră netemeinică și nelegală, motivele de recurs urmând a fi depuse printr-un memoriu separat.
Prin întâmpinare, intimatul I. de Politie Județean Bihor, a solicitat respingerea recursului formulat de Ș. D., împotriva Sentinței civile, nr._/2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul civil nr._ și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării formulate, intimatul arată că are în vedere că motivele de recurs invocate de către recurent nu i-au comunicate, fapt pentru care nu se poate pronunța asupra acestora.
Având în vedere cele menționate mai sus, solicită respingerea recursului și menținerea ca valabilă a sentinței pronunțate de instanța de fond.
În temeiul art. 242 din C. pr. civ., intimatul solicită judecarea cauzei și în lipsa acestuia.
În drept, invocă prevederile O.U.G. 195/2002, O.G. nr. 2/2001 Cod procedură civilă.
Procedând la analizarea recursului prin prisma prevederilor art. 304 1 și 306 alin. 2 C. pr. civ. instanța reține că nu subzistă nici un motiv dintre cele expres și limitativ prevăzute de lege pentru a se dispune casarea hotărârii atacate.
Astfel, sub aspectul condițiilor de valabilitate ale actului constatator, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 29.05.2012 cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din Ord. Guv. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, din interpretarea juridică „per a contrario” a dispozițiilor art. 33 și 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, rezultă că procesul-verbal de contravenție are valoarea unui înscris probator preconstituit, făcând dovada până la proba contrară, cu privire la situația de fapt descrisă în cuprinsul său, fiind întocmit de un agent al ordinii publice.
Pe fond, sub aspectul elementelor constitutive ale contravenției, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin legea nr. 180/2002 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv existența faptei, incriminarea și sancționarea legală a acesteia și existența vinovăției, în mod corect instanța de fond a reținut că fapta reținută în sarcina petentului intimat întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina acestuia, respectiv „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”, faptă prevăzută și sancționată de art. 10 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și actualizată, privind circulația pe drumurile publice.
În cauză intimatul a depus toate probele judiciare certe în susținerea constatărilor făcute și reținute în procesul-verbal, aspect ce dovedește legalitatea și temeinicia acestuia, respeciv, planșele foto conținând imagini privind dinamica producerii contravenției (fil. 9 - 15 din dosarul instanței de fond), captate cu aparat tip R. verificat metrologic, conform Buletinului de verificare metrologică nr._ din 13.03.2012 valabil un an, deci și la data constatării faptei - 29.05.2012 - (fila 17 din dosarul instanței de fond), de către un operator atestat sub nr. 35 din 23.03.2010 (fila 16 din dosarul primei instanțe.
Sub aspectul regimului sancționator, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin urmare, în mod justificat a reținut instanța de fond că sancțiunea amenzii aplicate recurentului este corect stabilită în raport cu gradul de vinovăție, față de probatoriul administrat în cauză,
Nu în ultimul rând, se remarcă lipsa oricărei critici pertinente, din partea recurentului petent, la adresa sentinței recurate.
În raport cu considerentele ce preced, în cauză nefiind incidente alte motive de modificare sau casare, instanța va respinge ca nefondat recursul introdus de recurentul S. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BIHOR, menținând în totul sentința recurată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurentul S. D., cu domiciliul ales C..Av.M. A., loc.Oradea, ., ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BIHOR, cu sediul în loc.Oradea, ..18, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr._ din 04.10.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totul.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09 decembrie 2013
Președinte Judecător Judecător
L. D. J. I. C. M. A. C. C.
c.odihnă c.odihnă
semnează președintele semnează președintele
instanței instanței
C. M. C. M.
Grefier
M. M.
Red.jud.J.L.D./14.04.2014
Red.jud.fond.M.V.
Tehn.red.M.M./2 ex.
| ← Obligaţia de a face. Încheierea nr. 135/2013. Tribunalul BIHOR | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2240/2013.... → |
|---|
