Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 999/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 999/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 11511/271/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 999/R/CA/2013
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Judecător A. R. P.
Judecător A. T.
Grefier C. A. H.
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul M. I. A. cu domiciliul în Cordău, nr. 102A, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. - C.E.S.T.R.I.N. cu sediul în București, sectort 6, .. 401A, împotriva sentinței civile nr._/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la termenul de judecată din data de 02.12.2013 părțile prezente au pus concluzii asupra recursului, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care a fost amânată pronunțarea pentru acest termen.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. _/25.10.2012 Judecătoria Oradea aadmis în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. I. A., domiciliat în . A, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică C., cu sediul în București, sector 6, .. 401/A, și, în consecință:
A anulat în parte procesul-verbal de constatare a contravenției . 12 nr._/12.06.2012, în sensul că a înlăturat obligația petentului de a plăti tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro și echivalentul în lei de 124,92 lei, aplicat prin acest proces-verbal. A menținut în rest dispozițiile din procesul-verbal de contravenție contestat.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.06.2012, petentul M. I. A. a fost sancționat contravențional de intimată cu amendă în cuantum de 250 lei și o despăgubire în cuantum de 28 Euro, în temeiul art. 8, alin. 1 raportat la alin. 2 și alin. 3 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (fila 5).
S-a reținut în sarcina petentului că, pe data de 15.05.2012, ora 14:21, pe DN 76 km 178+260 m, în localitatea S., vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat pe rețeaua de drumuri naționale, fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța de fond a constatat că plângerea contravențională este introdusă în termenul de 15 zile consacrat de prevederile art. 31, alin. 1 rap. la art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța de fond a constatat că acesta a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, iar în urma coroborării materialului probator existent la dosarul cauzei, nu există indicii de natură să răstoarne prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta.
Astfel, susținerile petentei potrivit cărora procesul verbal este lovit de nulitate absolută, deoarece nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator, sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive: procesul-verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către D. I. Tosa cu certificatul nr._03014c4d/03.08.2011 emis de Certsign S.A., certificat care se regăsește la fila 12 din dosarul cauzei.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Instanța de fond a reținut că art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura olografă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă), se reține că procesul-verbal de contravenție poate fi semnat legal prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
Reținând natura de act administrativ de drept public a procesului-verbal de contravenție, așadar de înscris autentic definit potrivit art. 1171 și 1173 Cod civil, s-a reținut de către instanța de fond că incidența în privința procesului-verbal de contravenție a normelor privind semnătura electronică nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Raportat la susținerea petentului că, având în vedere că ar fi fost sancționat de mai multe ori pentru aceeași faptă (deși nu a probat acest lucru), s-ar fi încălcat principiul unicității sancționării contravenționale prevăzut de OG nr. 2/2001, instanța de fond a avuta în vedere următoarele: în acest caz ar fi vorba despre contravenții distincte, fiecare în formă consumată. A admite contrariul înseamnă a constata că vehiculul care nu avea rovinietă a circulat continuu, fără întrerupere, pe o perioadă mai îndelungată de timp, trecând de mai multe ori prin același punct de control, aspect evident inadmisibil.
Nici aspectul că ar fi în prezența unei contravenții în formă continuată nu a putut fi reținut de către instanța de fond, întrucât OG nr. 2/2001 nu reglementează această formă a contravenției. Nu pot fi aplicate, prin asemănare, dispozițiile Codului penal, întrucât, OG nr 2/2001 prevede expres, la art. 47, că prevederile sale se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, nu cele ale Codului de procedură penală, deci contravenția rămâne în sfera civilului. Faptul că, pentru respectarea exigențelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, petentului îi este aplicată prezumția de nevinovăție specifică penalului, că îi este asigurat dreptul la apărare, dreptul de a propune și administra probe, poziția procesuală de „egalitate a armelor” nu înseamnă că materia contravențională este „mutată” din sfera civilului în cea a penalului, din punct de vedere al legii și procedurii aplicabile.
Chiar dacă s-ar trece peste toate considerentele de mai sus, tot nu se poate reține că suntem în prezența unei singure contravenții, în formă continuată, întrucât de esența faptei de natură continuată este unitatea de rezoluție infracțională, ceea ce caracterizează doar intenția ca formă de vinovăție. Or, petentul a arătat expres că fapta a fost săvârșită din culpă și nu avut intenția de a nu achita rovinieta, circulând cu vehiculul fără a aceasta să fie achitată.
Pentru considerentele de mai sus, instanța de fond a reținut că, în cazul în care petentului i s-au întocmit mai multe procese-verbale de contravenție, acesta a fost sancționat pentru contravenții similare, dar distincte, toate în formă consumată.
Nici aspectul că procesul-verbal de contravenție nu i s-ar fi comunicat în mod legal nu a putut fi reținut de prima instanță, în contextul în care, din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare depus de intimată la fila 11 din dosarul cauzei, reiese că acesta a fost semnat atât de petent, cât și de funcționarul însărcinat cu aceste demersuri, fiind completate toate rubricile.
Față de aceste motive, instanța de fond a constatat că nu este incident nici un caz de nulitate absolută sau relativă pentru neîndeplinirea condițiilor de formă ale procesului-verbal atacat.
În drept, instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de agentul constatator îmbracă forma contravenției prevăzută de art. 8, alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România, care prevede că ,, Fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda’’.
Art. 1 lit. j) din OG nr. 15/2002 definește rovinieta ca fiind documentul care atesta achitarea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din România, ale carui model, forma si conditii de eliberare se stabilesc prin normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului transporturilor.
Totodată, potrivit art. 8, alin. 3 din același act normativ, ,, contravenientul are obligatia de a achita, pe lângă amenda contraventionala, cu titlu de tarif de despagubire, în functie de tipul vehiculului folosit fara a detine rovinieta valabila, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4’’. Potrivit art. 8, alin. 4, ,,agentul constatator va face mentiune în procesul-verbal de constatare a contraventiei si despre contravaloarea despagubirii si modul de achitare a acesteia. Despagubirea se va achita în lei, la cursul de schimb stabilit potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) si (2), în contul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din România S.A. si va reveni acesteia ca venit extrabugetar’’.
În dreptul român este unanim acceptat că actul administrativ legal încheiat are forță probantă asupra celor consemnate si constate personal de agentul care l-a instrumentat, ceea ce face ca în favoarea procesului-verbal sa opereze o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Pentru aceste motive, având în vedere că petentul recunoaște săvârșirea contravenției, instanța de fond a dat valoare probatorie procesului-verbal contravențional. În concluzie, instanța de fond a constatat existența faptei contravenționale reținute în sarcina petentului și astfel temeinicia procesului-verbal.
Cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, instanța de fond a considerat că fapta a fost corect individualizată și sancționată, potrivit art. 8, alin. 2 raportat la anexa 2 din OG 15/2002, iar petentului i s-a aplicat minimul amenzii prevăzută de lege pentru categoria de vehicul.
Instanța de fond a constatat că, în conformitate cu art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, avertismentul poate fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare nu prevede această sancțiune, însă doar dacă fapta este de gravitate redusă, ceea ce în speță nu poate fi reținut. Astfel, simpla recunoaștere a săvârșirii contravenției de către petent nu este un motiv suficient pentru a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. Instanța de fond a apreciat că în speță s-a respectat voința legiuitorului de a se aplica o sancțiune care să respecte principiul proporționalității, iar aplicarea sancțiunii avertismentului pentru o astfel de faptă ar însemna a minimaliza importanța respectării unei conduite impuse subiectului de drept de către legiuitor.
Privitor la sancțiunea complementară prevăzută de art. 8, alin. 3 din OG nr. 15/2002, în speță despăgubirea în cuantum de 28 euro, instanța de fond a avut în vedere că acest text de lege a fost abrogat prin Legea nr. 144/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 509/24 iulie 2012, care statuează la art. II că „tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Pentru aceste motive, instanța de fond a înlăturat obligația petentului de a plăti tariful de despăgubire stabilit prin procesul-verbal de contravenție contestat, având în vedere că, ulterior încheierii acestui proces-verbal, a intervenit o lege mai favorabilă contravenientului, respectiv Legea nr. 144/2012.
Instanța de fond a menținut în rest dispozițiile din procesul-verbal de contravenție contestat.
Concluzionând, prima instanță a admis în parte plângerea contravențională și, în consecință, a anulat în parte procesul-verbal de constatare a contravenției . 12 nr._/12.06.2012, în sensul că a înlăturat obligația petentului de a plăti tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro și echivalentul în lei de 124,92 lei, aplicat prin acest proces-verbal. Instanța de fond a menținut în rest dispozițiile din procesul-verbal de contravenție contestat.
Raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a respins cererea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, luând act că intimata nu a solicitat astfel de cheltuieli.
Împotriva hotărârii, la data de 26.11.2012 a declarat recurs petentul M. I. A., solicitând casarea acesteia, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea plângerii contravenționale, anularea în totalitate a procesului verbal de contravenție, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că rațiunea primei instanțe care a admis doar în parte plângerea contravențională, ignorând faptul că întreg procesul verbal de contravenție este încheiat fără respectarea dispozițiilor legale, nu poate fi acceptată, în condițiile în care acest aspect a fost dovedit.
În drept au fost invocate dispozițiile art.5al.7 din O.G2/2001, art.17, art.OG2/2001, art.31 din O.G 2/2001.
Intimata, prin reprezentanți legali, pe cale întâmpinare, s-a opus admiterii recursului, ca neîntemeiat, solicitând menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
La termenul de judecată din data de 02.12.2013, tribunalul, din oficiu, a invocat tardivitatea formulării recursului, față de data comunicării hotărârii recurate.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Hotărârea primei instanțe a fost comunicată recurentului la data de 06.11.2012, împrejurare care rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare aflat la fila 21 la dosarul de fond.
Recursul declarat de către această parte a fost înregistrat la instanță în data de 26.11.2012, nefiind expediat prin serviciul poștal.
În conformitate cu dispozițiile art.301 C.pr.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Fiind un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii recursului, ca tardiv introdus.
În considerarea celor de mai sus, tribunalul, constatând că termenul de 15 zile s-a împlinit la data de 22.11.2012, va admite excepția tardivității invocate din oficiu și pe cale de consecință, va respinge recursul declarat, ca fiind tardiv introdus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul introdus de recurentul M. I. A. cu domiciliul în Cordău, nr. 102A, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. - C.E.S.T.R.I.N. cu sediul în București, sectort 6, .. 401A, împotriva sentinței civile nr._/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totalitate .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Președinte, D. B. | Judecător, A. R. P. | Judecător, A. T. |
Grefier, C. A. H. |
Red.Jud. T.A.
Red.jud.fond.V.M.
Tehn.red. H.C.
2 ex/09.01.2014
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2101/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1846/2013.... → |
|---|
