Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 854/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 854/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 6379/271/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 854/R/CA/2013
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. C.
Judecător L. D. J.
Judecător I. C. M.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul C. R. P., cu dom.loc.Oradea, ..5, ..15, jud.Bihor și cu dom.pr.ales în loc.Oradea, ..7/A, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA M. ORADEA, împotriva sentinței civile nr._ din 05.09.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, cu sediul în loc.Oradea, jud.Bihor, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, av.C. C., în substituirea av.M. B., potrivit împuternicirii avocațiale de la dosar, și reprezentanta intimatei, cons.jur.Alb N., în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta recurentului, arată că nu are alte probe.
Reprezentanta intimatei, nu are alte cereri.
Instanța considerând lămurită cauza, acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului, solicită admiterea recursului așa cum este motivat în scris, modificarea în întregime a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și în consecință a sancțiunii complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar solicită modificarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul înlăturării sancțiunii complementare,.
Reprezentanta intimatei, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea în întregime a hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND;
Asupra recursului de față Tribunalul, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr._ din 05.09.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul C. R. P. cu domiciliul în Oradea, .. 5, ., în contradictoriu cu intimata Poliția M. Oradea, cu sediul în Oradea, jud. Bihor, împotriva procesului-verbal . nr._/04.04.2012.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele;
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/01.04.2012 (f. 6), petentul C. R. P. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei și suspendarea dreptului de a conduce autoturisme pe o perioadă de 90 de zile în baza art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 01.04.2012 a condus autoturismul VW Sciroco cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 117 km/h pe Calea A., municipiul Oradea, fiind înregistrat pe HDD nr. 12 montat pe autospeciala_ .
Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că aceasta a fost depusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal.
Verificând procesul-verbal de contravenție din perspectiva condițiilor de legalitate impuse sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea acestor condiții, iar starea de fapt reținută constituie contravenție conform art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002.
În ceea ce privește temeinicia situației de fapt reținute de agentul constatator, instanța de fond a reținut că intimata a făcut dovada temeiniciei procesului-verbal depunând la dosarul cauzei fotografii radar din care rezultă că autoturismul înmatriculat cu nr._ a fost condus de petent cu viteza de 117 km/oră în localitatea Oradea. De asemenea, s-a probat faptul că aparatul radar cu care s-a captat imaginea este verificat metrologic, iar persoana care a operat pe aparatul radar deținea un atestat profesional.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța de fond a constatat că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile este proporțională cu pericolul social concret al faptei comise, având în vedere că prin fapta săvârșită petentul a pus în pericol siguranța participanților la trafic.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a respins ca nefondată plângerea contravențională.
Împotriva sentinței menționate, în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs petentul C. R. P., în baza prevederilor art. 312 alin. 1 și 3 Cod. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul de a dispune admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/01.04.2012, a sancțiunii complementate de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat și exonerarea de la plata amenzii.
În subsidiar, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr._ din 05 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, în sensul menținerii amenzii aplicate și anulării sancțiunii complementate de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, motivele de recurs urmau a fi susținute în fața instanței de recurs.
În drept, s-au invocat prevederile art. 312 alin. 1 și 3, C. pr. civ., art. 304/1 C. pr. civ. și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 Cod. proc. civ. să se dispună admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul de a dispune admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/01.04.2012, a sancțiunii complementate de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat și exonerarea de la plata amenzii.
În subsidiar, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr._ din 05 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, în sensul menținerii amenzii aplicate și anulării sancțiunii complementate de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat.
Motivul pentru care consideră recurentul petent că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică constă în faptul că s-a pășit la soluționarea cauzei fără a se observa că documentele depuse la dosarul cauzei de către intimată, respectiv planșele foto, nu puteau fi avute în vedere ca și probe, deoarece s-au încălcat prevederile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002.
Astfel, prin excepție de la principiul forței probante a procesului-verbal de contravenție, în situația anumitor fapte contravenționale care se constată cu ajutorul unor mijloace tehnice, procesul-verbal de contravenție face dovada stării de fapt reținute numai în măsura în care este însoțit de anumite dovezi de natură tehnică cu privire la săvârșirea faptei contravenționale.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 102 alin 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, fapta contravențională constând în depășirea vitezei legale se constată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, solicită recurentul să fie avută în vedere Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, în care se arată: (…) „4.2 Măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați. Instruirea operatorilor se va efectua în conformitate cu reglementările specifice în vigoare, elaborate de instituția abilitată să dețină și să utilizeze cinemometrele. (…) 4.3 Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate. (…) 4.4 Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1 (...) 4.3 din prezenta normă (...).”
Din buletinul de verificare metrologică a cinemometrului utilizat (f. 17), reiese că verificarea metrologică a aparatului radar s-a făcut la data de 03.02.2011, iar verificarea era valabilă timp de un an, respectiv până în data de 03.02.2012, astfel că, la momentul constatării faptei - 01.04.2012, cinemometrul avea verificarea expirată nereprezentând un mijloc de măsurare legal.
Astfel, a se dispune anularea acestuia, a sancțiunii complementate de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat și exonerarea de la plata amenzii.
În subsidiar, în situația în care nu se vor reține cele de mai sus, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr._ din 05 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, în sensul menținerii amenzii aplicate și anulării sancțiunii complementate de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat.
Referitor la viteza cu care circula petentul, arată faptul că, acesta se grăbea acasă deoarece primise un telefon de la soția sa care însărcinată fiind la acea dată, se simțea foarte rău. În susținerea color afirmate mai sus, anexează prezentelor motive de recurs un document medical, din care rezultă faptul că soția petentului a născut la data de 25.04.2012, având o naștere prematură, precum și certificatul de naștere al copilului.
Recurentul arată că a înțeles să invoce acest aspect, nu pentru a încerca să găsească o scuză, ci pentru a scoate în evidență faptul că viteza cu care circula petentul nu se datora teribilismului vârstei sau unor alte motive, ci acesta se grăbea să ajungă acasă la soția acestuia care se simțea foarte rău.
Nu în ultimul rând solicită să mai fie avut în vedere faptul că, potrivit Ordinului Prefectului nr. 369 din 05.11.2013, petentul face parte din Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Bihor, astfel că, suspendarea dreptului de a conduce pe timp limitat, ar avea consecințe negative asupra activității petentului, precum și asupra situației financiare care într-un final ar produce anumite consecințe nedorite și asupra familiei acestuia.
Față de acest aspect, respectiv de împrejurările în care fapta a fost comisă, de caracterul întâmplător al acesteia, de modul și de mijloacele de săvârșire, consideră că sancțiunea aplicată este foarte aspră raportat și la faptul că la ora la care circula petentul, traficul rutier era foarte redus.
Atenționarea contravenientului cu privire la fapta săvârșită, însoțită de recomandarea de a respecta în viitor dispozițiile legale este suficientă și proporțională raportat la pericolul social concret produs, cunoscut fiind că sancțiunea contravențională se aplică cu scopul de a asigura respectarea dispozițiilor legale, iar nu acela de a pedepsi.
Față de toate aceste considerente, solicită a se dispune admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul menținerii amenzii aplicate și anulării sancțiunii complementate de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat.
În drept, invocă prevederile art. 312 alin. 1 și 3, C. pr. civ., art. 304/1 C. pr. civ. și art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Reprezentanta intimatei, prin concluziile susținute verbal la termenul de judecată din 11.11.2013, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod proc. civ., instanța va respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Criticile recurentului sunt neîntemeiate, atât sub aspectul aplicării de către instanță a principiilor care alcătuiesc regimului probator și garanțiile specifice dreptului la apărare, cât și sub aspectul pretinsei greșite încadrări a faptei reținute în sarcina sa de către agentul constatator.
Astfel, în cea ce privește prezumția de nevinovăție, invocată în mod implicit de către recurentul petent, și inversarea sarcinii probei în materie contravențională, soluția instanței de fond este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a drepturilor Omului, privind acordarea garanțiilor unui proces echitabil.
În jurisprudența CEDO s-au cristalizat trei criterii alternative pentru a determina dacă o măsură din dreptul intern intră sau nu în domeniul de aplicare al art. 6 din CEDO, și anume: 1. calificarea din dreptul statului în cauză, 2. natura faptei incriminate și 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Ratificată fiind prin Legea nr. 30 din 18.05.1994, Convenția europeană a drepturilor omului face parte, potrivit art. 11 al. 2 din Constituție, din dreptul intern, mai mult, în temeiul art. 20 al. 2 din Constituție, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
Astfel, ori de câte ori norma din dreptul intern a cărei încălcare constituie contravenție, întrunește cel puțin unul din criteriile reținute în jurisprudența CEDO, respectiv se adresează tuturor cetățenilor și nu doar unui grup de persoane în considerarea unui statut anume pe care îl au membrii săi, iar sancțiunea prevăzută are caracter preventiv și represiv, atunci norma respectivă intră în domeniul penal al art.6 din CEDO, fără a avea importanță gravitatea pedepsei.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele mai sus expuse, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare al O.U.G. 195 din 2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de par. 2 al art. 6.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cazul plângerilor contravenționale trebuie urmărită asigurarea unui echilibru între prezumția creată de art. 1171 C. civ. și posibilitatea pentru petent de a face dovada unei situații de fapt diferite, în favoarea petentului operând prezumția de nevinovăție, astfel cum s-a reținut și în cauza A. contra României.
În cauza dedusa judecății, intimata Poliția M. Oradea a produs probe de natură să susțină conformitatea cu realitatea a celor consemnate în cuprinsul actului constatator și să conducă la dovedirea existentei faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acestuia, respectiv planșele fotografice conținând imaginile captate de aparatul radar (f. 13 - 15 din dosarul instanței de fond), Buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 03.02.2011, cu termen de valabilitate de 1 an, respectiv până la data de 03.02.2012, deci expirat la data dresării actului constatator din 01.04.2012, însă Certificatul de aprobare model nr. 012/13.03.2009 emis de Biroul Român de Metrologie Legală pentru aparatul pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometru) tip R. AUTOVISION folosit în cauză (fila 18 din dosarul primei instanțe) are valabilitatea până la data de 13.03.2014, acordată de autoritatea emitentă.
În plus, la dosarul cauzei s-a atașat (fila 16 din dosarul instanței de fond) atestatul profesional al operatorului radar cu nr. 156/24.08.2010.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, în mod eronat instanța de fond a dispus menținerea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de conducere dispusă prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit de intimat, deoarece, sub aspect sancționator, în conformitate cu prevederile art. 111 (1) lit. c) din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se retine în următoarele cazuri: (…) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și în situația prevăzuta la art. 115 alin. (1);”.
În consecință, fapta reținută în sarcina petentului atrage în mod necesar sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.
În raport cu considerentele anterior evocate, reținând că în cauză nu sunt incidente alte motive de modificare sau casare, în temeiul art. 312 Cod pr. civ., instanța va respinge ca nefondat recursul introdus de recurentul C. R. P., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA M. ORADEA, menținând în totul sentința recurată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurentul C. R. P., cu dom.loc.Oradea, ..5, ..15, jud.Bihor și cu dom.pr.ales în loc.Oradea, ..7/A, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA M. ORADEA, cu sediul în loc.Oradea, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr._ din 05.09.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totul.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 Noiembrie 2013
Președinte, A. C. C. | Judecător, L. D. J. | Judecător, I. C. M. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.J.L.D./06.03.2014
Red.jud.fond.M.B.
Tehn.red.M.M./2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5702/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 141/2013.... → |
|---|
