Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 71/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 2208/177/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 71/R/CA/2013
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. C. M.
Judecător L. D. J.
Judecător A. C. C.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta P. ALEȘD, cu sediul în loc.Aleșd, ., jud.Bihor, în contradictoriu cu intimatul Ș. V., cu dom.loc. Aleșd, ., jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.573 din 21.03.2012, pronunțată de Judecătoria Aleșd, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție pl. contrav. 50/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatului, av.Șaitoș T., potrivit împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatului, arată că nu are alte probe.
Instanța nemaifiind alte cereri, chestiuni prealabile, considerând lămurită cauza, acordă părții cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în întregime a hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Constată că prin sent. civ. nr. 573/2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd a fost admisă plângerea formulată de petentul Ș. V. în contradictoriu cu intimatul Orașul Aleșd.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către prima instanță că prin procesul verbal de contravenție nr.88/15.09.2011 dresat de intimata P. Orașului Aleșd pe seama petentului Ș. V., s-a reținut in sarcina acestuia din urma că a efectuat lucrări de construire: extindere și mansardare, fără a avea documentație tehnică și Autorizație de construire, încălcând în acest sens prevederile L. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, sens în care i s-a aplicat amendă contravențională în cuantum de 5000 lei .
Analizând procesul verbal de contravenție atacat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, instanța a reținut că plângerea formulată de petent este fondată, întrucât din probele administrate în cauză respectiv din declarațiile martorilor B. F. și M. M. rezultă că petentul „ a procedat doar la înlocuirea porțiunii deteriorate din acoperiș întrucât exista pericol de a cădea în capul trecătorilor țigle din acoperiș, au fost înlocuite coame, lețuri și bucăți de vaioagă din BCA respectiv elemente de lemn noi”, martorii audiați în cauză declarând că nu a fost edificată vreo construcție nouă ci în fapt s-a reparat construcție veche existentă prin înlocuirea elementelor mai sus arătate ; această clădire este veche de peste 100 ani și ea are aceeași configurație ; nu s-a edificat supraînălțarea/mansardarea acesteia, clădirea având aceeași formă”.
Potrivit prevederilor art. 11 din L. 50/1991 „ Se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor:a) reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate;b) reparații și înlocuiri de tâmplărie interioară și exterioară, daca se păstrează forma, dimensiunile golurilor și tâmplăriei, inclusiv în situația în care se schimba materialele din care sunt realizate respectivele lucrări, cu excepția clădirilor declarate monumente istorice, în condițiile legii”
Din interpretarea textului de lege ,mai sus indicat rezultă că în condițiile în care nu se modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor se pot efectua lucrări de reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate, reparații și înlocuiri de tâmplărie interioară și exterioară, dacă se păstrează forma, dimensiunile golurilor și tâmplăriei, inclusiv în situația în care se schimba materialele din care sunt realizate respectivele lucrări, fără a se solicita în condițiile L. 50/1991 autorizație de construcție, or, din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că petentul a procedat la înlocuirea elementelor de lemn( coame, lețuri) cât și a învelitorilor acoperișului, fără a modifica structura de rezistență sau aspectul arhitectural al construcției( a se vedea declarațiile martorilor audiați în cauză) condiții în care instanța a apreciat că în speță nu se poate reține culpa petentului, motive pentru care, instanța văzând prevederile art.1 și următoarele coroborate cu art. 34 si următoarele din OG 2/2001 completată și modificată, cât și noua orientare cuprinsă în jurisprudența CEDO materializată în cauza „A. împotriva României” –prin care s-a acceptat cu titlu de principiu că intimata va trebui să facă dovada celor reținute prin procesul verbal de contravenție în fața instanței, ceea ce în speță nu s-a produs, petentul făcând dovada contrară celor reținute în sarcina sa prin depozițiile martorilor audiați, ținând seama și de prezumția de nevinovăție, instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal de contravenție nr. 88 încheiat la data de 15.09.2011, de intimata P. Orașului Aleșd pe seama petentului.
A constatat că în cauză au fost solicitate cheltuieli de judecata de către petent, însă la dosar nu au fost depuse chitanțe justificative privind aceste cheltuieli de judecată, astfel că, în baza art. 274-275 C. plângerea a fost admisa fără obligarea intimatei la plata acestor cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimatul Orașul Aleșd solicitând modificarea ei, respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal.
În motivare se arată că orice construcție civilă sau industrială se poate realiza numai în măsura în care se eliberează în prealabil autorizație, act pe care intimatul nu l-a avut. Din fotografiile executate la fața locului rezultă în mod clar că au fost efectuate extinderi, astfel încât se impune admiterea recursului.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Procedând la analizarea recursului prin prisma prevederilor art. 304 1 și 306 alin. 2 C.pr.civ. tribunalul reține că acesta este nefondat, urmând a fi respins. Astfel, examinând prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de acest articol acuzațiilor în materie penala ( Hotărârea pronunțată în cauza Öztürk versus Germania, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter „penal” în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției ( Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg versus M. din 1 februarie 2005, paragr. 29).
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea lor cumulativă ( Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE versus G. din 22 septembrie 1998, paragr. 56). În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală, impunându-se respectarea garanțiilor conferite în această materie, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Existența unei acuzații penale cu grad de severitate diferit a impus însă operarea unei distincții între infracțiuni ca nucleu dur al dreptului penal și restul faptelor penale, altele decât infracțiunile. În acest sens, instanța de contencios european a statuat că garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în cazul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, cu toată strictețea ( cauza Jussila versus Finlanda ).
De altfel, aceeași concluzie a fost formulată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. versus România stabilind că prezumția de nevinovăție se aplică și în cadrul procedurilor contravenționale, fiind irelevantă calificarea dată de norma internă ( paragrafele 66-69 ). Cu toate acestea, instanța națională este îndreptățită ca în urma examinării probelor administrate în cauză și a sancțiunilor pe care legea le prevede să determine în concret limitele în care sunt aplicabile garanțiile amintite ( cauza N. versus România ).
Așa fiind, trebuie precizat că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe declarațiile martorilor B. F. și M. M. care au arătat că intimatul a executat numai lucrări de înlocuire a învelișului de țiglă întrucât exista pericolul desprinderii lor și accidentării pietonilor. Fotografiile depuse de către recurent nu sunt de natură să contureze o altă stare de fapt, înălțarea cu câțiva centimetri a construcției impunându-se datorită specificului acesteia.
Față de toate acestea consideră că în mod corect instanța de fond a stabilit că nu s-a modificat structura de rezistență și aspectul arhitectural, fiind incidente prevederile art. 11 din Legea nr. 50/1991. Tocmai de aceea, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta P. ALEȘD, cu sediul în loc.Aleșd, ., jud.Bihor, în contradictoriu cu intimatul Ș. V., cu dom.loc. Aleșd, ., jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.573 din 21.03.2012, pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 Ianuarie 2013.
Președinte, I. C. M. | Judecător, L. D. J. | Judecător, A. C. C. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.recurs M.C./ 14 februarie 2013
Red.jud.fond.D.I.
Tehn.red.M.M. 2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6786/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 142/2013.... → |
|---|
