Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 56/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 11666/271/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 56/R/CA/2013
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. C. M.
Judecător L. D. J.
Judecător A. C. C.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în loc.Oradea, ..2B, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata . cu sediul procedural ales la Cabinet Avocat H. M.R., împotriva sentinței civile nr.176/31.01.2012, pronunțată de Judecătoria Salonta, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție declinare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatei, av.H. M., potrivit împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatei, nu are alte probe.
Instanța nemaifiind alte cereri, chestiuni prealabile, considerând lămurită cauza, acordă părții cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Constată că prin sent. civ. nr. 176/2012 pronunțată de Judecătoria Salonta a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta .. în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către prima instanță că prin plângerea contravențională a fost depusă la Judecătoria Oradea în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv la data de 11.06.2010 față de 27.05.2010 când a fost încheiat procesul verbal și este scutită de plata taxelor de timbru, în conformitate cu prevederile art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În temeiul prevederilor art. 32 alin. 2 din O.G. nr.2/2001, Judecătoria Salonta este competentă să soluționeze prezenta plângere, având în vedere că locul săvârșirii contravenției se află în raza de activitate a acestei instanțe.
Potrivit prevederilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța a reținut că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest text, mențiuni a căror lipsă ar fi de natură a atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate ce ar putea fi constatată și din oficiu, de către instanță.
Susținerea petentei referitoare la neindicarea corectă a actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția arătând că art. 2191 nu există în OG 92/2003 este neîntemeiată, articolul anterior menționat fiind introdus prin art. 33 cap V din OG 34 din 11.04.2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 249 din 14.04.2009 și se aplică începând cu data de 01.05.2009 conform rectificării nr. 34 din 11.04.2009 publicată în monitorul Oficial nr. 254 din 16 aprilie 2009
În ceea ce privește temeinicia, instanța a reținut că petenta a invocat excepția prescripției aplicării sancțiunii amenzii contravenționale față de dispozițiile art.13 alin.1 din O.G.2/2001, excepție care urmează a fi analizată cu prioritate potrivit art. 137 alin 1 C. proc. civ.
Raportat la excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale instanța a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2006 nr._ din data de 27.05.2010, petenta a fost sancționată contravențional cu suma de 104.437 lei amendă conform art. 2191 alin. 1. pct 2 din OG 92/2003 republicată.
În fapt s-a reținut în esență că petenta nu a declarat în declarația recapitulativă 390 achizițiile și livrările intracomunitare de bunuri, astfel: 3.200.791 lei achiziții intracomunitare, 2.021.058 lei livrări intracomunitare, total 5.221.849 lei. Conform procesului verbal încheiat la 27.05.2010 perioada controlată a fost mai 2009-aprilie 2010.
Potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. 2/2001 aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii contravenției, iar conform art. 13 alin. 2 din O.G. 2/2001 în cazul contravențiilor continue termenul prevăzut la alin.1 curge de la data constatării faptei; contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că dreptul de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni, termen care curge începând cu un moment diferit în funcție de cum contravenția este continuă sau nu.
Instanța a apreciat că fiind vorba despre prestații periodice, cu caracter lunar, pentru fiecare obligație de depunere a declarațiilor recapitulative, curge un termen separat de prescripție, momentul epuizării contravenției, respectiv data la care petenta a omis să depună declarațiile recapitulative, sau le-a depus cu date eronate, trebuie avut în vedere ca moment de început al calculului termenului de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale.
Conform art. 1561 alin.61 din Legea 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care intervine exigibilitatea achiziției intracomunitare societatea avea obligația să depună o declarație de mențiuni pentru schimbarea perioadei fiscale și de a utiliza ca perioadă fiscală luna calendaristică. Astfel, contravenția ar putea fi constatată doar după expirarea termenului de 5 zile lucrătoare de la finele lunii când intervine exigibilitatea achiziției intracomunitare
În speță, instanța a constatat că raportat la data aplicării sancțiunii contravenționale – 27.05.2012, termenul de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale s-a prescris pentru perioada de depunere a declarațiilor recapitulative mai 2009- noiembrie 2009.
Prin urmare, instanța a constatat că termenul de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale, având ca momente de început a șasea zi lucrătoare din lunile 05, 06, 07, 08, 09, 10 și 11.2009, s-a împlinit, pentru ultima perioadă indicată la data de 07.05.2010.
Întrucât procesul verbal contestat a fost întocmit la data de 27.05.2010, instanța a reținut că petentei i s-a aplicat o sancțiune contravențională după împlinirea termenului de 6 luni de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale pentru săvârșirea faptei raportat la lunile mai-noiembrie 2009.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 13 din O.G. 2/2001 instanța a admis în parte excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale și a constatat prescrisă aplicarea sancțiunii amenzii pentru faptele săvârșite în perioada mai 2009-noiembrie 2009.
Așa cum rezultă din procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2006 nr._ din data de 27.05.2010, petenta a fost sancționată contravențional pentru nedeclararea în declarația recapitulativă 390 a achizițiilor și livrărilor intracomunitare de bunuri pentru suma totală de 5.221.843 lei, fapta fiind sancționată potrivit art. 219 alin 1 pct. 1 din OG 92/2003 republicată.
Prin compararea datelor cuprinse în declarațiile recapitulative și deconturilor de TVA depuse la dosar (filele 65-81 dosar J. Oradea) cu anexa 3 la procesul verbal de control (raportul VIES filele 38-44) instanța reține că există diferențe privind valorile declarate, aceasta declarând valori mai mici decât cele rezultate în urma verificărilor efectuate conform Regulamentului CE nr. 1798/2003 în țările de origine ale societăților cu care s-au desfășurat relații comerciale, respectiv Ungaria și Slovenia.
Din înscrisurile depuse la dosar instanța a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției reținută în sarcina sa.
Potrivit art. 2191 din OG 92/2003 în forma în care era în vigoare la data de 27.05.2010 având denumire marginală Contravenții în cazul declarațiilor recapitulative: „1) Constituie contravenție nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declarațiilor recapitulative reglementate la titlul VI din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau depunerea de astfel de declarații cu sume incorecte ori incomplete. 2) Fapta prevăzută la alin. (1) se sancționează cu amendă de 2% din suma totală a achizițiilor/livrărilor intracomunitare de bunuri nedeclarate sau, după caz, din diferențele nedeclarate rezultate ca urmare a declarațiilor incorecte ori incomplete.”
Ulterior, prin art. I pct. 89 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2011 art. 2191 din OG 92/2003 a fost modificat, în prezent având următorul conținut: „1) Constituie contravenții următoarele fapte: a) nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declarațiilor recapitulative reglementate la titlul VI din Codul fiscal; b) depunerea de declarații recapitulative incorecte ori incomplete; 2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează astfel: a) cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. a); b) cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. b).”
Articolul 15 din constituția României prevede că legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
În prezenta cauză fapta contravențională trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a legii noi, având în vedere decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale, în care s-a statuat că în interpretarea art. 12 alin 1 din OG 2/2001 sintagma „nu se mai sancționează” trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută. Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare.
Astfel, sancțiunea contravențională a fost constatată la data de 27.05.2010 când s-a întocmit procesul verbal de contravenție ./2006 nr._ iar Ordonanța Guvernului nr. 29/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 626 din 2 septembrie 2011 a intrat în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, sancțiunea contravențională nefiind executată.
Potrivit dispozițiilor art. 2191 din OG 92/2003 pct. 2 lit. b, în forma actuală, contravenția săvârșită de petentă se sancționează cu amendă cuprinsă între 500 și 1.500 lei.
Instanța a mai reținut că aplicarea sancțiunii contravenționale trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin 3 din OG 2/2001 conform căruia „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
În cauza de față instanța a apreciat că raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite, la împrejurările în care a fost săvârșită, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și având în vedere că petenta este la prima abatere de acest gen, sancțiunea amenzii în cuantum minim este îndestulătoare pentru atingerea scopului aplicării sale.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior menționate, în baza art. 34 alin 1 raportat la art. 12 alin 1 din OG 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor, a constatat intervenția legii contravenționale mai favorabile, a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2006 nr._ din data de 27.05.2010 cu privire la constatarea săvârșirii contravenției în perioada decembrie 2009- aprilie 2010 și în urma reindividualizării sancțiunii, a dispus diminuarea amenzii aplicate de la suma de 104.437 lei la suma de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimata Garda Financiară Bihor solicitând modificarea ei, respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal.
În motivare se arată că în mod greșit a diminuat instanța de fond amenda aplicată din moment ce art. 219 1 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 prevede în mod expres cuantumul amenzii ce se impune a fi aplicat. În aceste condiții, nu era posibilă diminuarea amenzii, sens în care se impune admiterea recursului.
Procedând la analizarea recursului prin prisma prevederilor art. 304 1 și 306 alin. 2 C.pr.civ. instanța reține că acesta este nefondat, urmând a fi respins. Astfel, problema litigioasă ce se impune a fi tranșată vizează aplicarea prevederilor art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care instituie principiul aplicării legii mai favorabile în materie contravențională. Întrucât prin O.G. nr. 29/2011 a fost modificat cuantumul sancțiunii, legiuitorul optând pentru un maxim și minim al amenzii contravenționale ( renunțând în acest fel la sistemul forfetar ), este neîndoielnic că ea constituie pentru intimată o lege mai favorabilă întrucât în privința sa a operat dezincriminarea.
Decelarea înțelesului exact al acestei dispoziții s-a făcut de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 228/2007 în care se arată că sintagma „nu se mai sancționează” este neconstituțională în măsura în care prin acest text se înțelege doar aplicarea, nu și executarea sancțiunii contravenționale. Considerentele expuse de instanța de contencios constituțional fac trimitere în mod expres chiar la ipoteza din prezenta speță întrucât s-a arătat că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început. În măsura în care amenda a fost diminuată, instanța are obligația ex officio de a proceda la aplicarea cuantumului nou al acesteia.
Din moment ce în opinia Curții Constituționale aplicarea legii contravenționale mai favorabile se impune și în faza de executare silită, a fortiori ratione ea trebuie să fie aplicată în etapa verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Tocmai de aceea, consideră că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în loc.Oradea, ..2B, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata . cu sediul procedural ales la Cabinet Avocat H. M.R., împotriva sentinței civile nr.176/31.01.2012, pronunțată de Judecătoria Salonta, pe care o păstrează în totalitate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 Ianuarie 2013.
Președinte, I. C. M. | Judecător, L. D. J. | Judecător, A. C. C. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.recurs M.C./ 14 februarie 2013
Red.jud.fond.B.G.
Tehn.red.M.M. 2 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 5051/2013. Tribunalul BIHOR | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2402/2013.... → |
|---|
