Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1078/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1078/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 5155/271/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 1078/R/CA/2013
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. J.
Judecător I. C. M.
Judecător A. C. C.
Grefier M. M.
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal introdus de recurent . cu sediul în loc.Oradea, ., jud.B., în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI B. cu sediul în Oradea, .. 1B, Jud. B. împotriva Sentinței civile nr._/01.11.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 09 decembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 16 decembrie 2013, 20 decembrie 2013, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față Tribunalul, constată următoarele;
Prin sentința nr._/01.11.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. T. .., cu sediul în localitatea Oradea, ., județul B. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI B., cu sediul în Oradea, .. 1B, județul B., privind procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 09.03.2010, ca nefondată.
S-a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/09.03.2010 ca legal și temeinic întocmit.
S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele;
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 09.03.2010, petenta a fost amendată contravențional de către intimat cu amendă contravențională în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 276 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003 și sancționată de același text de lege.
În fapt, s-a reținut în sarcina petentei că aceasta a primit la muncă, fără a li se încheia contracte individuale de muncă, pe numiții A. C. (pentru perioada 13.10.2009 – 31.10.2009), B. S., ELEKES I., F. R., S. ANIKO, SZUCS G. (pe durată determinată 14.10.2009 – 11.01.2010), C. E., F. A., GULACSI E., KAROLY I., M. E., NYEKI P., P. E., HUDE V., C. E. (cu data începerii activității 14.10.2009), GALL L. (pentru perioada 14.10._09), SZANISZLAI I. (pentru perioada 14.10.2009 – 01.11.2009), TENTEA GYONGY (pentru perioada 14.10.2009 – 15.10.2009), ZOLDE E. (pentru perioada 14.10.2009 – 19.10.2009), B. G. (pentru perioada 14.10.2009 – 16.11.2009), fapt care încalcă prevederile art. 276 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003 modif.
Astfel, s-a reținut în sarcina petentei că aceasta a eliberat, conform registrului de intrări-ieșiri prezentat cu ocazia controlului, adeverințe medic și adeverințe primărie pentru persoanele mai sus menționate, deși la acele date (respectiv 13.10.2009 și 14.10.2009), aceste persoane nu aveau încheiate contracte individuale de muncă cu societatea petentă.
Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că aceasta a fost depusă în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Totodată, instanța de fond a reținut că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul-verbal contestat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 276 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003 și sancționată de același text de lege.
Examinând cu precădere procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.03.2010 sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor care pot fi reținute din oficiu, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.
Pentru a concluziona astfel, instanța de fond a avut are în vedere natura juridică duală a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, care este în același timp un act administrativ supus unei proceduri de contestare speciale – fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii – dar și un act procedural, sens în care îi sunt aplicabile în ceea ce privește regimul nulității actului (în virtutea dispozițiilor art. 47 din O.G. nr. 2/2001) prevederile art. 105 C.proc.civ.
În considerarea celor expuse, instanța de fond a reținut faptul că procesul-verbal . nr._ din data de 09.03.2010 cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentei, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.
Față de cele mai sus expuse, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal de contravenție întrunește exigențele edictate de prevederile O.G. nr. 2/2001 ca o garanție de legalitate a acestuia.
Procedând la cercetarea temeiniciei procesului-verbal . nr._ din data de 09.03.2010 întocmit de intimat, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție este temeinic întocmit, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 276 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003, în forma în vigoare la data constatării contravenției, constituie contravenție și se sancționează primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 3000 lei la 4000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
Instanța de fond a reținut faptul că actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, însă, fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale ale dreptului administrativ privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal încheiat.
Totodată, instanța își va circumscrie analiza și prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sens în care apreciază că, pentru a califica dacă sancțiunea aplicată petentului intră în noțiunea autonomă de „acuzație în materie penală”, elementul esențial, determinant, pentru o astfel de calificare este caracterul preventiv și sancționator, deci scopul sancțiunii amenzii aplicate.
Astfel, atât timp cât amenda contravențională reprezintă un mijloc de constrângere a petentului, o măsură de prevenire a săvârșirii de noi fapte de natura celei ce îi este imputată, instanța concluzionează că sancționarea cu amendă echivalează cu aducerea unei acuzații în materie penală în sensul Convenției.
Stabilit fiind acest fapt, instanța de fond a avut în vedere jurisprudența Curții E.D.O., mai exact cauzele Salabiaku împotriva Franței par. 28, precum și Janosevic împotriva Suediei, în care Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept în dreptul intern, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Cu alte cuvinte, în aprecierea temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a avut în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par. 1 al art. 6 și, pe de altă parte, prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul-verbal atacat.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că petenta s-a limitat la expunerea unor motive de netemeinicie a procesului-verbal contestat, fără însă a reuși să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a acestuia.
Astfel, petenta a precizat că adeverințele care figurau în registrul de intrare-ieșire al societății petente, pentru perioada 13.10.2009 – 14.10.2009, nu au fost eliberate de către societatea petentă, ci de către o persoană necunoscută, care a folosit o ștampilă a societății pierdută cu ocazia mutării sediului din Săcuieni în Oradea.
Aceste afirmații nu au fost dovedite în vreun fel de către petentă. Totodată instanța de fond a reținut că, cu ocazia depunerii plângerii și ulterior, pe parcursul procesului, petenta nu a contestat faptul că aceste adeverințe erau înregistrate în registrul de intrări-ieșiri al societății, în perioada 13.10.2009 – 14.10.2009, rezumându-se doar a afirma că aceste adeverințe nu au fost eliberate de către societate, ci în condiții neelucidate, de către o persoană necunoscută. În aceste condiții, instanța de fond a înlăturat din materialul probator proba cu înscrisurile depuse de către petentă cu ocazia depunerii concluziilor scrise (filele 161-165), respectiv xerocopiile registrului de intrare-ieșire pentru perioada ianuarie 2009 – decembrie 2009 și în care nu figurează înregistrările care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție. Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât martora A. C., audiată în cauză (fila 39) a declarat că societatea petentă i-a eliberat o adeverință pentru ajutor de la Primărie, iar în înscrisul aflat la fila 165 din dosar se menționează că numitei A. C. i s-a eliberat o adeverință medicală sub nr. 233/13.10.2009.
În privința probei cu înscrisurile aflate la filele 21-31 din dosar, instanța de fond a reținut că ambii martori audiați în cauză (A. C. și B. S.) au declarat fie că nu își amintesc să fi dat o declarație cu privire la angajare (A. C.), fie că au semnat acea declarație fără a ști care este conținutul său (B. S.).
În ceea ce privește apărarea petentei privind neincluderea persoanelor menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție pe foile de prezență aflate la dosar, instanța de fond a reținut că, în situația în care unor angajați nu li se încheie contracte individuale de muncă, aceștia, în mod logic, nu pot figura pe listele de prezență ale societății.
În ceea ce privește declarațiile celor doi martori audiați în cauză, instanța de fond a reținut că susținerile acestora cu privire la perioada în care au fost angajați ai societății petente sunt contradictorii. Astfel, martora A. C. deși recunoaște că i s-a eliberat o adeverință de către societatea petentă, pentru a-i servi la obținerea ajutorului pentru încălzire, precizează că aceasta i s-a eliberat după data angajării, 01.11.2009, în condițiile în care din înscrisul aflat la fila 165 din dosar rezultă că acesteia i s-a eliberat o singură adeverință în lunile octombrie 2009 – decembrie 2009, respectiv adeverința nr. 233/13.10.2009, deci înainte de data angajării sale cu contract individual de muncă (01.11.2009). De asemenea, martorul B. S. a precizat, cu ocazia audierii sale, că a lucrat pentru societatea petentă timp de 3 – 4 luni în anul 2010, în condițiile în care, conform contractului individual de muncă aflat la filele 115-117 din dosar, i s-a încheiat contract individual de muncă la data de 11.01.2010, iar decizia de încetare a contractului individual de muncă a fost emisă la data de 15.02.2010 (fila 118), astfel că acesta a lucrat doar o lună cu contract individual de muncă pentru societatea petentă. În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că sunt inexplicabile neconcordanțele între declarația acestui martor, cu privire la durata angajării sale, și aspectele rezultate din înscrisurile aflate la dosar.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a apreciat că singurele probe pe baza cărora a soluționat această plângere sunt cele depuse de agentul constatator, deoarece petentei, deși i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-și dovedească afirmațiile din cuprinsul plângerii contravenționale, cu referire la netemeinicia sancționării sale contravenționale, nu a reușit să facă acest lucru.
Având în vedere cele de mai sus, instanța reține că petenta nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal încheiat de către reprezentanții intimatei.
Instanța de fond a apreciat că eliberarea adeverințelor menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție și în anexa la acest proces-verbal nu putea fi făcută de către societatea petentă decât cu privire la persoane care lucrau pentru societate în perioada la care aceste adeverințe se referă (13.10.2009 – 14.10.2009), iar nu unor persoane străine, iar prin eliberarea acestora petenta a recunoscut implicit faptul că aceștia au lucrat pentru societate.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție este temeinic întocmit.
Cu privire la petitul subsidiar constând în înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, instanța de fond a constatat că acesta este nefondat și l-a respins pentru următoarele considerente:
Gravitatea și pericolul social al faptei nu poate fi contestată în cazul de față întrucât este vorba de un număr mare de persoane afectate (20 de angajați), nefiind astfel în ipoteza unui caz izolat ci, a unei practici a societății.
Scopul urmărit de Legea 53/2003, rep. în sancționarea acestor fapte, respectiv protejarea reală a drepturilor angajaților, este nu doar legitim, dar constituie totodată și o obligație pozitivă a statului. Astfel, sancționarea drastică a încălcării obligației angajatorului de a încheia în scris contractul individual de muncă anterior primirii la muncă, încălcare care în speță prezintă pericol social, este proporțională prin raportare la acest scop legitim.
Reținând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pentru ansamblul considerentelor de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins plângerea.
Totodată, instanța de fond a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petenta solicitând admiterea acestuia și anularea procesului-verbal, fără cheltuieli de judecată. În subsidiar s-a solicitat aplicarea sancțiunii avertismentului.
În motivare se arată că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că respectivele persoane au prestat în favoarea sa activitate, declarațiile olografe și fișele de prezență conducând la o altă concluzie. Interpretarea dată adeverințelor nu corespunde realității, ele nefiind semnate de reprezentantul său.
Procedând la analizarea recursului prin prisma prevederilor art. 304 1 și 306 alin. 2 C.pr.civ. instanța reține că acesta este fondat, urmând a fi admis, sentința modificată în întregime, iar plângerea admisă așa cum a fost formulată. Recurenta a formulat o cerere pe calea contenciosului administrativ solicitând anularea planului de măsuri dresat de reprezentanții intimatului cu prilejul efectuării controlului. Prin sent. nr. 5051/CA/2012 pronunțată de Tribunalul B. cererea a fost admisă statuându-se că există un dubiu cu privire la modul în care au fost întocmite adeverințele, astfel încât nu este posibilă obligarea recurentei la încheierea unor contracte individuale de muncă.
Considerentele avute în vedere de această instanță nu pot fi ignorate la soluționarea prezentului litigiu întrucât s-ar aduce atingere prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, având de stabilit limitele și conținutul dreptului la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mai multe rânduri ( e.g. cauzele D. versus România, P. versus România, B. versus România, Statos Pintio versus Portugalia, Baranowski versus Polonia, Sovtransanto Holding versus Ucraina ) că principiul securității juridice constituie unul dintre elementele fundamentale ale societății, iar incertitudinea jurisprudențială de natură să ducă reducă încrederea justițiabililor în sistemul judiciar contravine acestuia. Chiar dacă divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale, în măsura în care situația de fapt rămâne neschimbată, interpretarea dată legii trebuie să fie aceeași.
Din această perspectivă instanța reține că prin respectiva hotărâre instanța a statuat că nu există obligația pentru recurentă de a întocmi contractele individuale de muncă. Chiar dacă la stabilirea acestei împrejurări a fost avut în vedere un alt act de control, esențial rămâne faptul că situația de fapt și dispozițiile legale incidente sunt aceleași.
Dezlegarea asupra problemei de drept dată de Tribunalul B. a fost de natură să clarifice din acel moment posibilitatea de a impune recurentei încheierea unor contracte individuale de muncă creând acesteia speranța legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanță de judecată într-o procedură ulterioară. Statuarea în sens contrar ar fi posibilă, prin prisma respectării prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului numai în măsura în care ar fi posibil un reviriment jurisprudențial justificat de schimbarea stării de fapt sau în baza unei noi interpretări a legii ( cauza T. T. versus România, Ș. și Ș. versus România, Unédic versus Franța ). Or, până la acest moment nu s-a putut proba intervenirea unei asemenea schimbări, astfel încât tragerea unei concluzii contrare celei luate inițial de Tribunalul B. ar duce la încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului .
Față de toate acestea, tribunalul consideră că în mod greșit s-a reținut că recurenta a primit la muncă persoane fără a avea încheiate contracte individuale de muncă, astfel încât în raport de prevederile art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ. va admite recursul, va modifica hotărârea în întregime va admite plângerea și va anula procesul-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul introdus de recurent . cu sediul în loc.Oradea, ., jud.B., în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI B. cu sediul în Oradea, .. 1B, Jud. B. împotriva Sentinței civile nr._/01.11.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea,, pe care o modifică în sensul că admite plângerea și anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/09.03.2010.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 decembrie 2013.
Președinte, L. D. J. | Judecător, I. C. M. | Judecător, A. C. C. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.M.C./ 20 ianuarie 2014
Red.jud.fond.P.A.R.
Tehn.red.M.M./2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1839/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6569/2013.... → |
|---|
